1,651 matches
-
abia atingând-o, apoi rosti cu voce scăzută: - Te las să te odihnești. Atât să știi: să nu te sperie viitorul: Ești în afara timpului. Și dispăru. 19. - Sărut-mâna! spusei și îi sărutai mâna dreaptă pe care mi-o întinse cu voioasă surprindere copilărească domnișoara Marga Popescu. Nu ne văzuserăm din ianuarie, eram în iunie; de atunci până acum timpul zburase deasupra noastră neobservat. Ne întâlnirăm întâmplător pe strada principală a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mda, și-a dres Ariella gâtul. Anna, avem vești pentru tine. Nu mă îndoiesc. Un alt schimb de priviri perplexe. —Cei de la Devereaux ne-au acceptat campania. — Hei, asta e de-a dreptul minunat, am zis pe un ton foarte voios. A mea sau a lui Wendell? —...A ta. — Dar vreți să mă concediați. Așa că dați-i drumul. Nu putem să te concediem. Sunt înnebuniți după tine. Șeful cel mare, Leonard Daly, a zis că ești, citez, „o copilă grozavă, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e, acum... A rămas cu gura căscată. Se uita înspre capul scărilor. M-am uitat și eu. Tocmai apăruse Tessie O’Grady, cu un zâmbet larg, în puloverul ei cu nasturi și în papuci. Și cu un pistol. Tessie (exclamând voioasă): Fetelor! N-am mai fost pe-aici de secole. De când am eliminat familia Foley, unul câte unul. S-a uitat de jur împrejur cu afecțiune: Ahhh, ce vremuri frumoase. A primit scaunul: Nu-mi spuneți că e același scaun! Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din coroana ei fermecată, ca amintire. Atunci am început să văd toate frumusețile acestui anotimp plin de iubire: iarba și floricelele care, cu greu, răsăreau din pământul înghețat, mugurașii, care se nășteau pe crengile goale, mielușeii care zburdau liberi și voioși pe câmpul animat de iarba verde și de zborul vesel al păsărelelor. Așa s-a sfârșit ultima zi de iarnă și prima zi de primăvară din acel an. Așa mi-am dat seama ca Primăvara este cu adevărat anotimpul învierii
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
a zilelor bravade... Relativ, Pardon. Când ore libere Sună Uitări și abandon, De-a lumii baricade... Relativ, Pardon. * ARMINDENI Profil de burg gigant Și atmosferă, rară, Amar parfum de liliac Și bonduri de ghitară. Plăceri De-o zi de sărbătoare, Voioase, vechi moravuri... Spre câmp se duce Și dumbrave Eroua lume muncitoare. Și după altă zi, Post festum - Îndemânări de cruci Pe străzi Și în tramvaie, Spre necesarul randament Din monotona Muncă. * STUDIU Lângă strune de vioară Cântecul trist L-am
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
un milion de ani. E jocul lui. Unde e? întrebă Vultur-în-Zbor, uitându-se în jur. — Cine știe? spuse Virgil. Nu contează. N-o să ne mai deranjeze. Oricum, am câștigat punctul ăla. Și apoi, într-o încercare curajoasă de a părea voios, zise: Cine m-ar putea scăpa de gorful ăsta băgăreț? Ceva dispăruse de pe fața lui Virgil Jones. înfrângerea îi secase nu doar energia ci mult mai mult. Lui Vultur-în-Zbor i se părea acum că arată așa cum îl percepuse la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-și amintea nici un vis. Zorii, ca și ziua ce le-a urmat, fuseseră înviorători, făcându-l să-și uite grijile. într-o zi, lângă un copac, la un leagăn și cu două astfel de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cine a venit? Frunzele ruginii cad pe cărări. Trec în zbor cocori spre alte zări Și-n poarta casei iar a bătut Toamna ce-a domoală Veste să-i deie c-a inceput Noul an de școală Clopoțelul drag sună voios Și ne așteaptă-n prag prietenos Globul terestru emoționat ‘Bun venit!’ ne spune Iar catalogul nou ne-a urat Numai note bune. TOAMNA “Nici una dintre voi nu mă întrece în frumusețe în bogăție! Nu credeți că peste tot, pe unde
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Numai că bucătarul le-a pus pe toate la un loc, amestecate la fel ca o compunere fără virgule. Autorul: Și așa, Toderiță a reușit să înțeleagă că trebuie să folosească corect toate semnele de punctuație. Ele s-au întors voioase în caietele lui. Motanul Încălțat ACTUL I (O poiană înflorită. Dintr-un tufiș apare un iepuraș. Apoi alții îl urmează, foarte veseli. Se aude ciripit de păsărele. Iepurașii dansează. Ionică și Cotoșman apar în poiană. Iepurașii se sperieși fug din
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
setea. Auzi? Cântecul lui este mai vesel acum. Cri-cri-cri! Cri-cri cri! veni răspunsul greierașului. Fetița se supuse pregătirilor de seară și adormi în patul său, legănată de cântecul greierașului. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! E timpul să mergem la culcare, greierele va cânta voios toată noaptea. În seara următoare, Angelina îi dădu din nou apă de băut și tot așa în fiecare seară, greierele devenise grija ei de căpătâi. Uneori se întâmpla să uite, dar acesta îi aducea aminte cu cântecul său. Cri-cri! Cri-cri
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ultimele pregătiri pentru sărbătoarea cea mare, noaptea în care anul se înnoiește. Aho! Aho! Copii și frați! se auzi sub ferestre. Cele trei fetițe alergară să privească urătorii, doi băieți îmbujorați de frig, dar cu zâmbet pe chip, își împlineau voioși urarea pentru gazde. Mama ieși în prag și-i pofti în casă, le dărui câte un colac, apoi ceru clopotul cu care copiii își însoțiseră urătura, îl întoarse cu gura în sus și puse în el puțină apă. Să-i
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel, un măr, câteva nuci, bomboane fondante și uneori chiar bani. După câteva ore de forfotă și zarvă, liniștea începea să se aștearnă peste sat odată cu înserarea. Obosiți dar voioși, copiii se retrăgeau încet-încet către casele lor. Cele trei surori s-au întors acasă, s-au oprit în prag și au început urarea către părinți, așa le învățase tata din primul an când au plecat cu uratul, la întoarcere să
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
sănătate și belșug! Oaspeții intrară însoțiți de daruri și voie bună. Aceasta era de fapt cea mai mare bucurie în această vreme, reunirea tuturor celor din familie. Copiii erau foarte bucuroși. Dar și mai bucuroși erau bunicii, privindu-și urmașii voioși și sănătoși adunați în jurul lor, sub aura atmosferei de sărbătoare patriarhală care era născătoare de speranță în mai bine, cu noroc și sănătate, sub semnul dragostei. Povești Vrăbiuța Într-o zi de început de primăvară, o vrăbiuță se opri din
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
nu voi mai putea veni pe la tine. Atunci, haideți să vă dau huța! Iar când îți vei fi învățat puișorii să zboare, să-i aduci și pe ei. Vrăbiuțele s-au așezat pe crenguță, ca o pereche de îndrăgostiți, ciripind voioase, iar crenguța își porni legănarea, scuturându-și petalele florilor de emoția revederii și de dragul vrăbiuței. Spre seară, vrăbiuțele plecară să îngrijească de cuibul lor, iar crenguța rămase să facă rod mănos din florile sale. Timp ce câteva săptămâni bune vrăbiuța
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
tot ce este pământesc, fapt ce se manifestă prin dorința, plăcerea de a o rupe în chip vitejesc cu pământul, servind cauza neamului românesc și cauza crucii. Aceasta era nota celor care așteptam cu nerăbdare ceasul legământului pentru ca să se formeze voioși cel dintâi val de asalt al Legiunii. Și oricine își poate închipui că nu poate fi altă notă atunci când în mijlocul nostru, îmbrăcat în haine albe ca în ceasurile de urgie, se adunaseră uniți Ion I. Moța, Ilie Gârneață, Radu Mironovici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
prețios eșantilion prin care nu se pierdea modelul de mai alaltăieri. Flexibil de mijloc, cu ocheade repezi pe subt gene negre, nepăsător, hotărât și grăbit, cânta și juca după romanțe demodate. Curajos și încîntat de el și de viață, lucra voios după formula veche. - Te văd! îi strigă Xory, care lua numaidecât tonul. Lică nu-și pierdu cumpătul. - Viu acum! și, cu ceaiul în mână, nebunatecă, se așeză lângă el, îi oferi o tartină așa cum dai, la grădina zoologică, dulcețuri vreunui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gheboși, de iobagă modernă. Mini o salută cu mâna și porni sprinten, croindu-și, prin străzi tăiate pe muche, drum drept spre centru. Lunecând sinuos, rochia ei albă, ca o barcă unduioasă pe care o duce apa drept la debarcadere voioase, mereu mai vioaie spre miezul orașului viu, străbătu în pieziș Calea Victoriei, unde manevra ei grăbită și prudentă cerea meșteșug ca să se strecoare. Răzbi totuși, ocrotită și imună. V în casa boierească de pe moșia Prundeni, lucrurile aparent insensibile aveau să vadă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
colindătorilor. Constat cu plăcere că deși au trecut aproape șapte decenii de când umblam și eu cu Steaua, colindele au rămas cam aceleași: Steaua sus răsare, Trei crai de la răsărit, Velerim și veler Doamne, O, ce veste minunată! ș.a. Îmbujorați și voioși, copiii se străduiesc să cânte cât mai frumos, animați de convingerea că ei sunt vestitorii nașterii lui Hristos. La puțină vreme după ce colindătorii au încetat să mai sune la ușă, înfășurat în mantia singurătății, am dat curs îndemnului de a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vrea să sugereze că Bridgeman, ca un copac din pădure, există doar când este privit. În spatele acestui chip, ar putea fi altceva, dar oricum este inaccesibil. Asta durează doar un moment. Chipul care îi apare în față este nepăsător și voios. Cu mâinile în buzunare, cu pipa în colțul gurii, intră în cabina portarului, scotocind prin corespondență. Nimic important. O atenționare despre facturile neplătite și o notă care îl informează despre înființarea societății de montaniarzi. Singura chestiune interesantă este o notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pământ Albind nemărginirea, în suflet dor săpând, Un dor de albastru, verde și de pomi în floare. Dar nu! Pieriți acum himere visătoare! Nu îmi aduceși azi în suflet primăvara, Ninsorile i ar troieni acum vioara Zefirului șăgalnic sau trilului voios, Cireșii-ar plânge floarea într-un suspin duios. Sunt abătut, pe umeri frigul mă apasă, în noaptea nghețată zăpada-mi intră-n casă, Troiene îmi așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul vom trece rând pe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scrisoare cu vești, Flăcăii la horă, tractoare pe câmp, Ce ară pământul mănos, Pe țața Florica și badea Cârțan, Ce-a mers la Viena pe jos. Pădurea bătrână, cu frunze căzând, Izvorul ce-l bei din căuș, Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate Maria visează cu jind, Dar visul rămâne doar vis Și gândul îi zboară la casa cu flori, Etern și frumos paradis. Poeți contemporani Eu nu strivesc corola de minuni a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de la început până la sfârșit ieșindu-i perfect în întîmpinare și dîndu-i toate satisfacțiile: certitudinea că a citit o carte mare, mândria că a înțeles totul, orgoliul că soluțiile autorului răspund pe deplin celor ale lui în cazul 1 dat. Închide voios cartea și vorbește despre ea în societate cel puțin doi-trei ani. Am descoperit însă un cititor care nu se dă niciodată bătut, sau foarte rar. E un bun cititor, iubitor de literatură, om cultivat, de profesiune medic. El ridică doar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ea. Îmi lipii fruntea de geam. După răceala sticlei mi-am dat seama cît de fierbinte mi-este capul. Aș fi vrut să prind cu coada ochiului mișcările fetei, dar nauzeam decît foșnete grăbite urmate în sfîrșit de glasul ei voios. - Gata, poți să te întorci. În ciorapi de mătasă, picioarele parcă îi țîșneau de sub fustă. Cu gura plină de spelci, își desfăcuse părul înfoiat. Cînd am cercat să mă apropii, ea se mlădie ușor, punînd între noi masa. Mînios, m-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
această etapă, dar, auzind glasul Directorului, Își luase seama și se apucase să cotrobăie prin servieta căzută Într-o rână. Scosese de acolo un butoiaș și răspândise pe capul bălan al vițelului o zeamă căcănie, cu mișcarea dezamăgită, dar și voioasă, a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru a și pregătit un butoi cu argăseală. Hoitul o să mi-l trimită la fabrica de mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce, credeai c-o să trăiesc cât lumea? Să-ți spun drept, cam ajunsesem să mă plictisesc: singurătate, Încheieturi țepene, mâncare amară, apă leșioasă... Asta e! Pe toți ne-așteaptă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]