1,148 matches
-
greață teribilă și mă doare capul. Nu este decât o migrenă, răsuflu eu ușurată, vechiul meu dușman, migrena, dar este de preferat un dușman cunoscut, decât un invadator străin, cât de bine cunoșteam durerea orbitoare a ochilor, senzația grea de vomă, durerea puternică și urâtă de cap, petrecusem zile întregi în pat din cauza ei, chiar și în dimineața nunții noastre venise să îmi umbrească fericirea, zăcusem în patul meu de fetiță până după-amiază, cu ochii închiși, cu o cârpă umedă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
au Îngustat mult raza vizuală și toate simțurile Îmi erau concentrate cu nerușinare asupra mîinii ei gingașe pe care și-o pusese pe brațul meu, de parcă aceasta ar fi constituit centrul cosmosului. M-am plecat puțin Înainte, luptîndu-mă disperat cu voma ce-mi dădea tîrcoale din clipă-n clipă. Pentru prima oară treceam de ușa acelei camere... l-am văzut patul alb Încă răvășit după o noapte de somn... și adîncitura pe care o lăsase În așternut, l-am simțit parfumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
puțin decât un om. Dacă treceți vreodată prin București, vizitați-i la Casa Poporului și-o să vedeți că nu greșesc. Deși s-ar putea ca grădina zoologică să vi se pară mai atrăgătoare. Sfârșitul televiziunii Câinii își lăpăie, de regulă, voma. Unii ziariști par a urma, cu zel, exemplul canin. Am asistat crucificat în propria-mi uimire la tămbălăul de gust îndoielnic iscat în jurul sinuciderii acelui elev de liceu îndrăgostit de profesoara de română. Ce ne-a fost dat să vedem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
duș? Mă uit la sticluța standard de șampon pentru păr și corp a hotelului și nu cred că o să-i facă vreun bine părului meu. Pe de altă parte, dacă mă întorc și mă bag în pat cu resturi de vomă în păr, o să fie și mai rău, nu? Of, Katie, nu o să te înveți niciodată minte? Cât sunt sub duș, spălând rămășițele cinei de ieri din părul meu, aud o ciocănitură la ușă. Adam întreabă dacă poate să mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
sleit dintr-o dată de puteri. Spusa de atunci a profesorului Maxim îi răsună în urechi : Am rezolvat proble-ma nervului auditiv, dar nu pot interveni în profunzime la nervul IX, e prea riscant. Închidem, altceva nu-i de făcut". A urmat voma, febra, zbaterea între viață și moarte a micuțului. Puncția lombară. Diagnosticarea meningitei bacteriene, tratamentul îndelungat cu antibiotice dure. Și dintr-o dată, presupusa vindecare ! Ce bucurie când au putut în fine să îl hrănească cu un biscuit înmuiat în câteva linguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fapt un început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul de medicamente, căuta printre gene comprimatul de fasconal, înghițea una, două tablete, pe moment avea impresia că stomacul și așa încordat nu le va suporta, zăbovea rezemată de peretele băii, pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intraseră În casă; chiar și când s-a trezit mergând În mijlocul a mii de armeni storși de puteri, Înfometați, bătuți, păziți de soldații călări; chiar și când Își târșâia picioarele de-a lungul unui covor lung și gros de noroi, vomă, sânge și fecale; chiar și atunci când nu știa cum să oprească plânsetul surorii lui celei mici, Shushan, și când, Într-o zi, În mijlocul unei Învălmășeli, a dat drumul mâinii ei pentru o fracțiune de secundă și a pierdut-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asurzitor. Și ghioarlele intră cu totul sub pământ. Ea se năpustește spre cel mai nenorocit climax din viața ei. Și câinii ard în flăcările iadului. Ea face gargară cu carnea și laptele meu. Și ei se îneacă în propria lor vomă. Nici o remușcare. Doar gloriosul meu răget peste toată jungla. Privesc în zare. Stelele clipocesc în înaltul cerului. Vecinii trag înapoi obloanele. Macii își curăță ultimele semințe. Și iubita îmi linge stropii de transpirație de pe gât. Se anunță o toamnă liniștită
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de țuică și cârnați, se cocoșează spre mine și mă strânge moale, șoptindu-mi: Vaaai de capul meu, bine că ai mai venit că nu știu cât mai rezist în viață. Un pas în față și trei la dreapta. O stare de vomă și milă și iubire se întrec să mă trăiască. Trei pași în stânga și unul în spate. Fac pișu, bunico. În urma mea: Fir-aș al dracului să fiu cu cine m-a făcut. Și fac pișu cu ochii lungiți la holul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
doi băieți englezi dormeau cu capetele În poala lui. Stewardul de cabine era conștient Încă, dar se retrăsese În sine, cu fața lui moale ca pulpa unui fruct prea copt. Adesea Îi era greață și podeaua camionului era acoperită de vomă și urină, și Îl tot bătea la cap pe Jim să o curețe. Și doamna Hug Împreună cu tatăl ei zăceau, pe podea, vorbind rar unul cu celălalt și concentrîndu-se asupra fiecărui hop de pe șosea. Din fericire, cele două perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
supse mulțumit un baton de ciocolată, tare și dulce. Luase masa cea mai copioasă din viața lui, iar stomacul Îi era umflat pe sub coaste ca o minge de fotbal. LÎngă el, roiuri de muște făceau un festin pe norul de vomă albă. Jim șterse de noroi a doua cutie de Spam și așteptă ca pilotul japonez să apară din nou ca să-l poată răsplăti pentru fructul pe care i-l dăduse. La vreo cinci kilometri spre vest, lîngă lagărele de la Hungjao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acte de vitejie, un univers departe de războiul pe care Îl cunoscuse Jim la estuarul fluviului Yangtze, acest mare fluviu aproape insuficient de lat ca să tragă spre gurile lui toți morții Chinei. Bucurîndu-se de reviste, Jim moțăia printre muște și vomă. Încercînd să nu se lase copleșit de Reader’s Digest, Își aminti de lumina albă a bombei atomice de la Nagasaki, a cărei strălucire o văzuse reflectată În Marea Chinei. Aureola ei pală Încă mai plutea peste cîmpurile tăcute, dar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
erau doi australieni din lagărul Siccawei. Cei șapte erau Înghesuiți În Buikul stropită de noroi. Ferestrele erau Încă Împodobite cu Însemnele și afișele pe hîrtie de orez ale generalului din regimul marionetă, care făcuse tot războiul cu mașina lor militară. Vomă uscată, sînge de la nasul lui Jim și de la rănile altor bărbați pătau scaunele. În afară de bîte și arme, mașina era Încărcată de cutii cu muniții, cutii cu țigări americane, vase de ceramică pline cu vin de orez și sticle de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu-i vedeam, doar umbrele mâinilor în aer cumva, mișcătoare, și trupul meu care nu mai putea, nu mai voia nimic și nu-l mai simțeam, îl abandonasem în drum spre bucătărie din 3 pași pe lună, o dâră de vomă mi se scurgea în chiuvetă, ahhh, iar am ajuns în acest punct, în punctul din gaura chiuvetei, când Fetele, ce bune! ce chestie! cum le întâlnesc eu în momentele cheie și atunci, la mare, am cerut Postinor, cum mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mine, e foarte bine cu mine, mă răsucesc cu spatele în cearceaf și îmi schimb perna. Înainte de ziua aceea simțeam cum înnebunesc. Mintea deja îmi fierbea și nu mai știam. Prea multe povești în capul meu, prea multă greață, și vomă nu mai aveam. Îmi purtam zâmbetul pe față încarnat în carne, de nebun, sub ochelari mă dureau ochii și de la lumină și fără lumină, totul era dilatat, conștientizat, pașii, oamenii, detalii, toate sar în ochi și din toate caut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
opri din mișcare și o bucată de ornament din fier forjat făcu țăndări una dintre ferestrele laterale din spate. — Puiule, ești bine? întrebă speriată doamna Reilly, când bombardamentul părea să fi ajuns la final. Ignatius scoase un zgomot ca de vomă. Ochii și albaștri și galbeni îi lăcrimau. Spune ceva, Ignatius, îl imploră mama sa, întorcându-se tocmai la timp ca să-l vadă scoțând capul pe fereastră și vomitând pe partea unde era lovită mașina. Agentul de stradă Mancuso mergea încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la ceva timp după deces. O singură mișcare cu o lamă ascuțită, dreaptă. Posibil un satâr pentru carne. Se apropie atât de tare de incizie Încât aproape atingea cu nasul carnea de culoare roșu-Întunecat. Adulmecă. — E un miros distinct de vomă În zona tăieturii... Întinse o mână. — Dă-mi penseta. Asistentul făcu ce i se ceruse și Isobel scormoni În interiorul rănii, reușind Într-un final să scoată ceva gri și cartilaginos. — Există resturi de mâncare parțial digerată În interiorul rănii. Logan Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să-și dea jos salopeta aia afuristă de cauciuc! Încruntându-se, ridică lopata la nivelul umerilor și Îndesă altă Încărcătură de carcase putrezinde În containerul uriaș pentru deșeuri. Totul puțea a moarte. Simțea asta, deși purta mască. Carne În putrefacție. Vomă. Dăduse afară micul dejun și prânzul cu o zi Înainte. Nu și azi. Azi Își păstrase porția de Weetabix unde-i era locul. Toată nenorocita de zi de ieri și toată nenorocita de zi de azi. Și după cum stătea treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adăposturi de cadavre de animale abia luni, În cel mai bun caz. Cu condiția ca orele suplimentare să fie aprobate de comandant. Minicamera de anchetă a lui Logan era goală până să ajungă el acolo. Veniseră rezultatele de laborator pentru voma pe care Isobel o găsise În tăietura cea adâncă din trupul fetiței. ADN-ul nu se potrivea cu mostra luată de la Norman Chalmers. Iar cei de la medicină legistă nu mai descoperiseră nimic altceva. Sigura chestie care Îl lega de fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că ai Încercat să tai cadavrul, dar n-ai putut, nu-i așa? Ți s-a făcut rău. Așa că ai vomitat. Doar că ai dat un pic În tăietură. Insch zâmbi ca un rechin. Știai că putem obține ADN din vomă, domnule Anderson? Deja am făcut analizele. Acum nu mai trebuie decât să-l potrivim cu al tău și te-ai dus naibii. Brusc, poza lui Cameron se fisură. — Eu... eu... Ochii i se rotiră prin Încăpere, căutând o ieșire, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gât, produsă de un cuțit cu lama zimțată, bine ascuțit. Nu am determinat cauza decesului celuilalt bărbat, dar pun pariu că e vorba de o doză de barbiturice. Amicului fără deget i-am găsit o capsulă spartă și acoperită cu vomă chiar sub limbă. Am analizat un pic de pudră din ea și am dat de un amestec preparat manual: parte secobarbital de sodiu, parte stricnină. Secobarbitalul acționează instantaneu, inducând pierderea cunoștinței, iar stricnina ucide. Cred că individul cu degetul lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
degetul lipsă era mai corpolent și avea un debit de sânge mai mare. De aceea nu l-a ucis amestecul ăla, așa cum s-a întâmplat cu celălalt amic al nostru. Danny se gândi la numărul 2307 și la urmele de vomă amestecată cu sânge. — Și mușcăturile de pe stomac? Layman zise: — Inumane, dar umane. În rănile respective am găsit salivă de la un ins cu grupa 0-I și sucuri gastrice umane, însă mușcăturile erau prea haotice și multiplu suprapuse, așa că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
n-aveam voie să urcăm pe punte. Valurile erau la fel de mari ca și mai înainte, dar după masă corabia noastră ieși în sfârșit din raza furtunii. Cum nu puteam să mai îndur mirosul de murdărie din cală și duhoarea de vomă de la japonezii care aveau rău de mare, i-am cerut voie lui Contreras și m-am dus până la gura de ieșire înspre punte. Valurile împroșcau spumă învolburate, iar marea era tot neagră. Pe punte, mateloții japonezi își dădeau toată silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era greață. Din cauza acidității, stomacul i se revoltă și izbucni într-o indigestie cumplită, ca și cum ar fi conținut o masă de șerpi, venin și bolboroseli în căldură vulcanică, rostogolindu-se în el. Sampath se aplecă peste marginea patului și vomită. Voma îl arse ca acidul, lăsându-l măcinat și gol pe dinăuntru. Doar gaura neagră a premoniției pe care o simțise în ultimele săptămâni rămăsese intactă. Când, în cele din urmă, vizitatorii fură siliți să plece de domnul Chawla, se retraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
s-a închis c-o bufnitură. Jina a auzit vocea lui Mike și cel mai vesel răspuns pe care Danny izbutise să-l dea în mai multe zile. Femeia și-a spus c-o s-o ia, probabil, cu stare de vomă. În gerul gurii avea deja o amăreală. N-avea nici cea mai vagă idee ce-ar putea ea și Mike să-și mai spună. Oare mai există cuvinte după ce ți s-a declarat că nu ești destul de iubită ? Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]