3,145 matches
-
chip surprinzător de frumos, cu trăsături latine, romane. Avea ochii albaștri-cenușii, reci și cercetători. Părul, pieptănat cu cărare pe stânga, era vopsit întrun blond platinat, aproape femeiesc. Vergilius “Porcu'” împlinise 60 ani. De o cochetărie extremă, nu ezita să-și vopsească părul și să apeleze la serviciile unor saloane de frumusețe pentru a arăta mai tânăr și a putea avea trecere la femei. ... “Porcu'” privi pendula de pe perete. Era o piesă veche, de muzeu, care funcționa bine. O durere oribilă îi
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
nea, lucrați în filigran, Roiuri de albine lucrătoare, Se așează în pervazul de la geam, Împodobit ca-n zi de sărbătoare, Copacii, așteptându-și haina, Din a zăpezii albă floare, Creează magia unor taine, Pe care tu le aduci, ninsoare. Câmpul vopsit în alb intens, Având culoarea crinilor curați, Aducând un nesfârșit imens, Din îngemănarea fulgilor imaculați. Copiii zburdă și aleargă, Prin plapuma de zăpadă, Ca săniile să le meargă, Nici nu le pasă că au să cadă! Referință Bibliografică: ZILE DE
ZILE DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346236_a_347565]
-
fie nevoie să mă fardez, doar pleoapele mi le colorasem discret cu un creion verde și genele date cu rimel. Mă rujasem cu două nuanțe de ruj, să iasă o culoare în ton cald, ca toamna de afară. Părul era vopsit proaspăt, în culoarea alunei, pieptănătura mea, ca de obicei, franțuzească, cu părul întors cu feonul. Mă aflam pe o scenă, la o masă, pe scaun, într-o sală plină numai cu bărbați, unul și unul, aleși pe sprânceană, cu vârste
INTERVIUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356236_a_357565]
-
III ( fiul cel mic ibidem.), Viorel Predoșanu (consul cu afacerile), Cătălin Cosma (serviciul secret și grataragiul consulatului), si inca vre-o doi trei jucători profesioniști de la echipele Columna-Semenicul și Rapid-Sydney! La mijloc, marele arbitru cu barbișon, Ion Rusu. Pe margine, vopsit la par precum până corbului, Elvis Presley, pardon, nea Pricop, omniprezent, cu aparatul de filmat într-o mână și cu pietre în buzunar ca să nu-l ia vântul... care sincer, bătea cam tare! Onoare primei pase au avut-o pro-consulii
PICNIC LA SYDNEY (POVESTIRE UMORISTICĂ) de RALUCA BOGDAN în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368920_a_370249]
-
să aducă vestea la conace că vin boierii. - Vin boierii! Vin boierii! strigau curtenii și țăranii înfricoșați, ascunzându-se pe la colțurile conacului sau după grajduri. Micul Alexandru privea cu uimire la conacul aflat pe muchia unui deal, la obloanele geamurilor vopsite în albastru și la curtea largă cu o pajiște ce-l atrăgea să se joace pe ea. Jur-împrejurul ogrăzii erau plantați pomi fructiferi, iar în casă Alexandru a descoperit cu uimire o etajeră cu cărți scumpe, copertate cu piele, scrise
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
mai mic, Vladimir, născut la 1 septembrie 1858. - Nu aveai de gând, Alex, să vii la masă? l-a dojenit mama. - Lasă-l, fato, e copil! Trebuie să se joace! a intervenit bunica. Alexandru, cu capul în podeaua de scândură, vopsită în roșu, s-a așezat la masa masivă, de douăsprezece persoane, ovală, din nuc. După ce a mâncat supa de tăieței, adusă din cuhnie și a mușcat de două ori dintr-o felie de pâine, s-a ridicat de la masă. - Nu
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
petrecut în practică la mina Izvorul Ampoiului. După orele de practică eram cazați la un frumos castel proprietate a familiei Albini(astăzi ajuns în paragină), proprietari de mine din Munții Apuseni. Castelul avea multe camere cu pereții în ,,calcio vecchio’’ vopsiți în alb, ca și ușile și ferestrele. Zona unde era amplasat castelul era extrem frumoasă și liniștită, căci Ampoiul care curgea la câteva sute de metri mai jos își trimitea șușotitul în permanență până la noi. Aici am avut parte de
AMINTIRI, AMINTIRI...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370939_a_372268]
-
fetele arată acum mai în vârstă. Ce, ele nu au mame, să le învețe ce să facă și ce nu. Nu-s eu de vină că încep viața sexuală mai repede și se aranjează, să pară mai în vârstă. Își vopsesc și părul, unele chiar și-l grisonează, ca babele! Ce, mamele lor nu văd ce fac ? spuse pușcăriașul. Da’ de unde ! Unele chiar ele le învață așa! De mici! Le îndrumă, le dau sfaturi, le duc la cursuri unde învață cum
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
prispă în care vara, seara când nu era năduful căldurii, era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri și pruni. Casa avea scara și fundația înaltă care era întotdeauna îngrijită, vopsită în albastru iar în apropierea casei era o căbănuță răcoroasă unde ținea bidonul cu cârnați și costițe afumate conservate în untură, deseori bunica îmi șoptea și mă chema să-mi dea câte o bucată de cârnați cu unsoare pe o
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
prispă în care vara, seara când nu era năduful căldurii, era o plăcere să stai să vezi livada întinsă de nu îi vedeai capătul, plină cu meri, peri și pruni. Casa avea scara și fundația înaltă care era întotdeauna îngrijită, vopsită în albastru iar în apropierea casei era o căbănuță răcoroasă unde ținea bidonul cu cârnați și costițe afumate conservate în untură, deseori bunica îmi șoptea și mă chema să-mi dea câte o bucată de cârnați cu unsoare pe o
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
încălțate se tem de solzi.” Și răspunse galeș la pupicul meritat. - Ai mirodeniile necesare aromării în dulăpiorul de deasupra sticlelor cu tărie. - Am și eu verdețurile de ornat în rucsac. S-a gândit mămica la această alternativă. Soarele începea să vopsească-n roz micii norișori care pătau orizontul. Era o vedere splendidă pe imensitatea de apă. Anca termină repede cu oala pusă la fiert și veni lângă Ionel să admire priveliște, într-adevăr de neuitat. Stăteau așa contemplativ unul lângă altul
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
purtat doar umbra nopții fără să-mpart zilei din ea... Am rătăcit prin lume, ca o boală grea plină de răni și dor nemărginit, și-am întâlnit, oameni, cu chip de smoală ascuns după un zâmbet, ce-n alb era vopsit. M-au răstignit prejudecăți absurde pentru-îndrăzneala de a-mi fi, și-am învățat din gânduri crude că sensul vieții, este de-a iubi. Și mi-am zidit iubirea-n veșnicie să nu îmi fie niciodată întinată, de răutatea neagră și
PEDEAPSA DE-A TRĂI de ANA SOARE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369975_a_371304]
-
aprinsă în mână și totuși, amenințarea mamei potrivit căreia „dacă te joci cu focul faci pipi în pat” nu-și producea efectul. În prima zi de Paște, se desfășura concursul, despre a cărui efervescență și îndârjire mărturiseau cojile de ouă, vopsite în diverse culori, risipite prin toată curtea. Sărbătoarea se încheia în ziua următoare, cu numărarea bănuților adunați în campania de parfumare a fetelor și soțiilor vecinilor și cu depozitarea lor, vremelnică, în pușculițele de porțelan. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: PAȘTELE
PAŞTELE DE ALTĂDATĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370344_a_371673]
-
spuse Vasile. Eu, unul, mă mulțumesc cu orice! Nici la mâncare, nici la femei, nu sunt prea pretențios! Numai să fie! - Mie imi plac blondele frumoase, ca aceasta! Și logodnica mea e drăguță! Cred că o să-i spun să se vopsească! I-ar sta bine platinată! spuse Ilie gânditor. - Nu-i stă rău nici șatenă, cum e! confirmă Vasile. Blondă? Vezi să nu o pierzi! Ți-o fură altul! Ca vânzătoare, cum are mulți clienți, nu se știe niciodată. A mea
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
starea sufletească a creatoarei căreia lucrul în războiul de țesut îi aduce relaxarea după munca zilnică. Maria Neamțu din Măldărești, județul Vâlcea, lucrează covoare oltenești, țesute în gherghef din lână de oaie Țigaie, în culori naturale: alb, gri, negru sau vopsite în război: roșu, bleumarin, roz, bleu. Niculescu Cristina, Stoenești, județul Vâlcea, creează obiecte de îmbrăcăminte și costume populare din borangic obținut de la viermii de mătase din crescătoriile proprii. Nicoară Raveca, meșter popular de pe Valea Someșului Mare, a practicat de mică
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
Nu le distrugeau, fiindcă reveneau în ele. Se încuraja menținerea obedienței femeii față de bărbat. La maturitate, bărbatul trebuie să dea dovadă de bărbăție pentru a intra în viața adultă. Ceremonia de inițiere (Hain) putea fi violentă. Purtau măști și își vopseau pielea întregului corp. Femeile asistau la ceremonie. Toată viața lor se concentra în jurul prinderii de guanaco, mamifere mari, camelide, de la care, pe lângă haine, se folosea și pielea pentru sfori și la acoperirea corturilor. Din stomacul animalului făceau burduf de transportat
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (3) – USHUAIA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369313_a_370642]
-
o casă obișnuită cu un singur etaj, zugrăvită în alb la parter și bej la partea superioară, cu patru lucarne pe acoperișul din țiglă roșie, trei ferestre la etaj, iar la parter cu două mai late și obturate cu storuri vopsite în gri. O firmă metalică agățată de colțul casei te informa că acolo a locuit Victor Hugo, iar pe peretele lateral de la etaj din sensul din care veneam noi, de asemeni scria cu litere metalice prinse direct în zid, “La
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
unul lângă altul și o imensă bibliotecă cu rafturi mai mari ori mai mici pe care reau așezate cărți de diferite dimensiuni și diferite grosimi. Această bibliotecă era făcută de el și un alt prieten meseriaș, din scândură groasă și vopsită în alb. Nicu, privea departe apoi așeza pe hârtia din fața sa diferite schițe. La început am crezut că nu sunt observată, însă ușor mi-am dat seama aducându-mi aminte că nu trebuie să-l deranjez când lucrează. Mi-a
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
o trăim zi de zi, nu are nici o legătură cu democrația din teorie. După prima mea carte «Meritocrația - sfârșitul Democrației» o sumedenie de atoateștiutori se arătau îngrijorați și speriați de «Sfârșitul democrației». Îi înțeleg. Așa au fost îndoctrinați - că iadul vopsit în culori pastelate este raiul pe pământ” (Meritocrația și Meritocratiusmul”, pag cap I, pag 15). Este perfect adevărat ce spune autorul. Biroul de Viitorologie susține ca fiind foarte obiectivă afirmația domnului Primo. Ce ne miră și de înspăimântă totodată este
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire la trup în pofida vârstei, cu o coafură elegantă și un păr vopsit în culoarea razelor de soare, cu ochii albaștri intens, cu gene mari, arcuite și îngrijit rimelate. Purta o rochie vaporoasă lungă până în pământ, ce se asorta la culoarea părului și de sub care se zăreau vârfurile unor pantofi fini, argintii. Alături de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
purtat doar umbra nopții fără să-mpart zilei din ea... Am rătăcit prin lume, ca o boală grea plină de răni și dor nemărginit, și-am întâlnit, oameni, cu chip de smoală ascuns după un zâmbet, ce-n alb era vopsit. M-au răstignit prejudecăți absurde pentru-îndrăzneala de a-mi fi, și-am învățat din gânduri crude că sensul vieții, este de-a iubi. Și mi-am zidit iubirea-n veșnicie ... Citește mai mult Mi-am ispășit la fel ca voipedeapsa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
dar m-a purtat doar umbra nopțiifără să-mpart zilei din ea...Am rătăcit prin lume, ca o boală greaplină de răni și dor nemărginit,și-am întâlnit, oameni, cu chip de smoalăascuns după un zâmbet, ce-n alb era vopsit.M-au răstignit prejudecăți absurdepentru-îndrăzneala de a-mi fi,și-am învățat din gânduri crudecă sensul vieții, este de-a iubi.Și mi-am zidit iubirea-n veșnicie... XXII. FĂRĂ APLAUZE, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 1910 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
--Așa i-am zis și eu. Era toată numai găinaț. Da’, am făcut-o să meargă. Trebuie s-o primenim. Așa că...ai treabă. --Băă, tu auzi că eu bag divorț? Nu vreau să te mai văd! --Bine, Dora! Însă, după ce vopsești camioneta. Și, râzând, a îmbrățișat-o. Au râs și copiii, bucuroși că li se întorsese tatăl risipitor. În noaptea aceea au făcut dragoste ca în tinerețea lor. --M-am răzgândit, mă! Da’ să știi că am găsit pe unul care-mi
SRL AMARU-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352839_a_354168]
-
mama ta să-i ducem împreună cumpărăturile. Parcă o văd pe mama ce ochi va face în momentul în care Sandy va intra pe poartă cu colanții ei cu ștrasuri, cu tunica stacojie mulată pe corp și cu coama proaspăt vopsită în vișiniu! Dar nu o poți refuza pe Sandy când îi intră ceva în căpșorul ei îngrijit până la ultimul fir de păr. Așa că, se înființează la mine, cu poșetuța aurie atârnând în îndoitura brațului drept și mă claxonează scurt, demonstrativ
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
pe gânduri. Visul ei era un bărbat frumos, deștept, harnic și fidel ca Andrei, dar care să facă sex cu ea, cât mai des. Așa cum citea ea în cărțile de dragoste când stătea la uzină, pentru că nu prea avea ce vopsi. Salariul însă îi mergea și câștiga destul de bine. Chiar mai mult decât bărbatul său, care era student. Andrei însă trebuia tot timpul să lucreze din greu, să facă rost de bani pentru a întreține familia: el, soția sa Elena și
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]