1,091 matches
-
plăcea să lase afacerea nesupravegheată iar pe de alta, eveni mentele din Cipru erau prea aproape și nu voia să își asume nici un risc. Trebuia să rămână acolo și să se împace cu situația. Partea proastă era că rezerva de votcă care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu voia să își asume nici un risc. Trebuia să rămână acolo și să se împace cu situația. Partea proastă era că rezerva de votcă care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Trebuia să rămână acolo și să se împace cu situația. Partea proastă era că rezerva de votcă care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea toată suflarea din micul orășel. Nu făcea mare lucru acolo, altfel înțelegea el să se distreze la local. Muzica nu-l încânta de loc, pentru că țânțarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi privit cu neîncredere. Nu l-ar fi crezut și cine îl putea condamna pentru aceasta? Lui însuși dacă cineva i-ar fi povestit așa ceva, l-ar fi trimis la plimbare, suspectându-l că a între cut măsura la votcă. Din păcate, patronul îl chemase chiar el și luase decizia de a-l elimina pe bătrân. Deocamdată, Boris încă nu era convins că aceasta era cea mai potrivită măsură. Și asta nu pentru că dispariția lui Calistrat nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai lungă noapte a anului, după o zi de dârdâială în Casa Scânteii, cu prea multe țigări, cu ochii lăcrimând de la neon pe litere corp 7, în pagini „festive“ pline de modificări de la „foruri“, cu veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură și se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă, de care nu-ți vine să te atingi. Și, unde te învîrți, diverse mărci de votcă. Am, brusc, impresia că Odesa e un oraș locuit de stafii care se îmbată pentru a-și pierde memoria, că aici trebuie să alegi dacă devii și tu alcoolic sau te sinucizi. Fără să vreau, fac comparații cu situația de la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dolar se dau vreo 230 000 de "cordoave". Merg cu un grup care a schimbat câțiva dolari și vrea să cumpere băuturi alcoolice. După calculele pe care le aud, se pare că e un veritabil chilipir să cumperi bere și votcă aici. Sunt mai ieftine și ar fi chiar păcat ― zice unul din "cunoscători" ― să fie pierdută "ocazia". Basarabenii se dovedesc cei mai informați. Ei vin des la Odesa și cunosc "piața". Mă țin după grup, pe străzile rău luminate, ușor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
această alergătură, ceea ce face ca și întunericul să mi se pară sordid. Îmi e teamă să pornesc singur spre port. Dacă nu nimeresc? Rusește nu știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle de votcă și de bere, ne îndreptăm spre vapor. Îmi recapăt, ușurat, pașaportul. Un poet turc cu voce groasă, cărând după el o enormă sticlă de votcă, ne zice: "Odesa e o pușcărie în aer liber. Aici nu reziști decât beat". 17
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
știu, risc să mă rătăcesc. În fine, după ce plasele s-au umplut cu sticle de votcă și de bere, ne îndreptăm spre vapor. Îmi recapăt, ușurat, pașaportul. Un poet turc cu voce groasă, cărând după el o enormă sticlă de votcă, ne zice: "Odesa e o pușcărie în aer liber. Aici nu reziști decât beat". 17 noiembrie La Constanța am sosit în zori, probabil. Când am urcat pentru micul dejun, vasul era staționat în port. Zi însorită și mare surprinzător de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Tulcea și nu cunoștea, în Constanța, drumul spre port. Unii au crezut că am făcut asta intenționat, ca să devin "celebru" pe vas!" Cum ne dăm jos din autocare, câțiva dintre noi se reped la vitrine. Aud un glas dezolat: "Aici votca "Smirnov" e cu patru dolari mai ieftină". Chilipirul de la Odesa își pierde prestigiul. Alții sunt supărați că n-a fost prevăzut în program "timp pentru cumpărături". Sfânta Sofia? Moscheea albastră? Desigur, desigur. Dar se poate să nu mergem și la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
gândești. În schimb, e soare, cerul e albastru, iar priveliștea se dovedește a fi, într-adevăr, minunată. Se fac nelipsitele fotografii. Între ruinele fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și perioada romană. Singura care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fostului templu al lui Traian, un grup de scriitori români devine exuberant. Cineva agită o sticlă de votcă și aud, chiar, un chiot: "Noi, urmașii lui Traian..." Un mucalit observă că strămoșul nostru merita onorat cu băutura națională, nu cu votcă. La muzeul din Pergam. Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și perioada romană. Singura care mi se pare că merită atenție e o sculptură arhaică rătăcită, prin ce minune nu știu, printre celelalte. La ieșire, îl văd pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
așteaptă de la primul rând; ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca să-l urmeze. Nu mai întâlniseși niciodată o asemenea femeie. Sybille era ceva astral; vă despărțea necuprinsul; Femeia cu părul roșu era replica ei pământeană: fuma, bea votcă, înjura și chiar mințea când îi venea bine. În povestirea ta. Te-a zărit la o masă, la „Cafeneaua literaților”. Citise. A venit spre tine și ți-a spus de-a dreptul: „Eu sunt Femeia cu părul roșu! Îmi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și chiar mințea când îi venea bine. În povestirea ta. Te-a zărit la o masă, la „Cafeneaua literaților”. Citise. A venit spre tine și ți-a spus de-a dreptul: „Eu sunt Femeia cu părul roșu! Îmi oferi o votcă?” S-a amețit. Și de la țigări. Nu era fumătoare. Iar părul era vopsit, ți-ai dat seama când și-a lăsat capul pe brațul tău, în taxi. Se autoinventase. Ți-a povestit, apoi, că te crezuse mai tânăr, or, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
limpede - nemai repetat vreodată - că visez. Că, poate, toată viața mea de până atunci fusese un vis. Dar în noaptea următoare, când D. și cu mine am stat până dimineața într-un lan de lucernă, go lind o sticlă de votcă și bătătorind lucerna pe o suprafață de necrezut de mare (eu aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hipervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
visul nostru sau visul altcuiva despre noi...“ N-o puteam scoate din extravaganțele ei. La colocviu am citit o lucrare din care nimeni n-a înțeles nimic. Am discutat-o apoi cu Irina, singuri într-un compartiment de tren, bând votcă din cupele a două jumătăți de coji de portocală. Am fost foarte surprins: ea înțe lesese. Am fost surprins și că m-a lăsat apoi s-o sărut, că m-a lăsat și mai departe... Dar nu foarte departe. Acasă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
sunt la mare ca de obicei iar doamna dirigintă îi caută! Era noapte fără lună la Costinești, întunericul ascundea numeroase penumbre bântuitoare din conturul plajei. Pe masa festivă, compusă din pahare policrome având marginile zaharisite cu lămâi, lichioruri, coniacuri și votca albă scria complicat de simplu ,,20 de ani,, și cu mare greutate a îndrăznit să le răvășească. În toți acești ani a spus cu mândrie ,,Am terminat la Mircea!,, însă nu putea să-și amintească profesorii care l-au necăjit
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nepot, trebuie să-l mai descoasă, să vadă dacă este mulțumit de facultatea asta, cum sunt profesorii, cum se descurcă cu fetele. Vrea să știe tot, dar tot nu se spune, în fine este mulțumit ! Omer, barmanul îi aduce o votcă rusească, de la el din grădină, râd cu toții în hohote; mănâncă cu poftă ciorba, fetele de la bucătărie îl servesc cu cartofi prăjiți și un patrician, slăbiciunea lui, mâncare pe care știu toți că n-o poate refuza. Unchiului îi vine o
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
drăguță și de treabă. Împlinise douăzeci și doi de ani și se specializase În primirea și ocrotirea stagiarilor. Nu avea vreo preferință pentru un profil anume. Licențiați să fie. Se Îmbrăca cu gust și dansa frumos, cu stil chiar. La votcă nu prea rezista ori, e bine știut faptul, stagiarii plecau din oraș atât de repede, Încât biata Sușu nu apuca să se obișnuiască cu băutura asta pe care, ea personal, o găsea mai puțin grozavă decât se zicea. În altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Prin analogie cu celebrul Salon al Refuzaților de la Paris, micuța Universitate „Petru Maior” era numită Universitatea Refuzaților. Miopia anilor '60 va fi cu siguranță aspru sancționată de Istorie. Așteptând acest moment filozoful și latinistul ciocneau, a câta oară, paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur: presimțea apariției ei. Și ea apăru. Așa cum o știa: aceeași și totuși... O lumină nemaivăzută până atunci Îi lumina făptura. Ca și cum cineva ar fi cărat În urma ei un reflector pentru fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mici de grăsime puteau depune oricând mărturie În favoarea celor care șezură acolo și se ospătară. Unii chiar peste măsură, În speranța că vor avea din ce trăi până la Bobotează. Nici cu băutura nu se stătea mai bine. Câteva degete de votcă și de coniac, și cam atât. Doi din cei trei chelneri aduși de domnul Brândușă se ocupau de debarasare, În timp ce al treilea făcea poze bosului cu un polaroid În dreptul fiecărui tablou din mica sa pinacotecă. Singur, fără Zorela, Întrucât, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu hoitul, exact în aceiași vreme, în două locuri complect diferite... Bei, ca exemplu, aici cu el o bere în București, la cârciumioara de-i zice "Rateu", dar, în aceeași clipită, el soarbe, cu un alt gudulan, patru sticle de votcă, 250 kilometri mai jos, pironit într-un bufet din Craiova. Te muți, cu ăsta cu care-ai băut, prima dată, două străduțe mai încolo, să vă tundeți în gură cu niște rachiu de drojdie, la bufetuțul "Ponositul", dar, în aceiași
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la vreo nevoie, puteai să țâșnești, încercîndu-ți crosul prin ele). Mai erau alte cinci mese, înșiruite în semicerc, de-a lungul celor doi pereți boltiți medieval, triplîndu-se în partea de sus, purtând ferestre în ei. La a doua masă, beau votcă din niște păhărele cât unghia, un taximetrist mătăhălos, un lungan numai os, lipit de propriu său trenci imens, tuns scurt, albit, cu alură de înotător și un personaj străveziu, chel, supt, cu ochelari imenși și mutră de Mircea Eliade, descărcîndu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]