2,142 matches
-
la întâlnire, care a urmat, acolo au venit chiar și trenulețele de jucărie, cu colomotivele, că șina trecea prin tot satul, șina lor de jucărie... Da, și s-au gândit ei de unde vine treaba asta. Păsărilă Răs-Lungilă a spus: „Poate Vrăjitorul de pe Muntele Pleșuv - poate el a trimis un blestem asupra satului nostru.“ Și toți au zis: „Da“. „El trebuie să fie vinovat, deși e și el de jucărie...“ 3. Jucăriile s-au gândit că pot să-i dea ceva
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
de pe Muntele Pleșuv - poate el a trimis un blestem asupra satului nostru.“ Și toți au zis: „Da“. „El trebuie să fie vinovat, deși e și el de jucărie...“ 3. Jucăriile s-au gândit că pot să-i dea ceva Vrăjitorului în schimbul culorilor. Dar ce să-i dea?... Nimic nu mai era colorat, deci nimic nu mai era frumos!... Chiar și cadourile aduse de Moș Crăciun cu sania de jucărie, nu mai aveau nici un sens pentru că nu erau colorate. Fiecare
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Dar eu n-am nimic în casă“, a zis Pinocchio. „Am doar ceva de-ale gurii, din resturi e făcută căsuța mea și nu am nici o bogăție pentru ce aveți voi nevoie.“ „Trebuie să găsești tu să-i dai ceva vrăjitorului, în schimbul culorilor. Bogăția ta e bunătatea ta, salvează-ne!“ au zis ei. „Bine, îi voi da chiar casa mea. Mă voi duce singur pe Muntele Pleșuv și îi voi da Vrăjitorului tot ce am eu, în schimbul culorilor, să ni le
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
nevoie.“ „Trebuie să găsești tu să-i dai ceva vrăjitorului, în schimbul culorilor. Bogăția ta e bunătatea ta, salvează-ne!“ au zis ei. „Bine, îi voi da chiar casa mea. Mă voi duce singur pe Muntele Pleșuv și îi voi da Vrăjitorului tot ce am eu, în schimbul culorilor, să ni le dea înapoi, că nu are ce face cu ele.“ 5. Pinocchio s-a scuturat de cenușa cenușie care începea să se depună și pe el. Apoi a luat un cărucior și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
4: Tot era gri. Capitolul 5: Totul era colorat! Capitolul 6: Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu era colorat. Capitolul 9: Totul nu era colorat. Și în Capitolul 10 a ajuns la ușa Peșterii Vrăjitorului, cea mai cenușie dintre toate. Dar ușa era întoarsă pe dos! Când voiai să intri, ieșeai! Iar când voiai să ieși, intrai!... Deci Pinocchio trebuia să vrea să iasă, ca să intre! Și când se uita pe vizor, care era jos
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
dos! Când voiai să intri, ieșeai! Iar când voiai să ieși, intrai!... Deci Pinocchio trebuia să vrea să iasă, ca să intre! Și când se uita pe vizor, care era jos, se vedea pe el uitându-se prin vizor!... 6. Când Vrăjitorul încerca să iasă afară din peșteră, să vadă cine îl deranjează, Pinocchio era în interior, iar Vrăjitorul, afară!... Da, și-au început să discute. Pinocchio a zis: „Îți dau acest dar în schimbul culorilor“. Iar Vrăjitorul a spus: „Mmm... Sunt de
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să iasă, ca să intre! Și când se uita pe vizor, care era jos, se vedea pe el uitându-se prin vizor!... 6. Când Vrăjitorul încerca să iasă afară din peșteră, să vadă cine îl deranjează, Pinocchio era în interior, iar Vrăjitorul, afară!... Da, și-au început să discute. Pinocchio a zis: „Îți dau acest dar în schimbul culorilor“. Iar Vrăjitorul a spus: „Mmm... Sunt de acord.“ „Dar cum se face că tu și căsuța ta, v-ați păstrat culorile?...“ „Păi pentru că
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
-se prin vizor!... 6. Când Vrăjitorul încerca să iasă afară din peșteră, să vadă cine îl deranjează, Pinocchio era în interior, iar Vrăjitorul, afară!... Da, și-au început să discute. Pinocchio a zis: „Îți dau acest dar în schimbul culorilor“. Iar Vrăjitorul a spus: „Mmm... Sunt de acord.“ „Dar cum se face că tu și căsuța ta, v-ați păstrat culorile?...“ „Păi pentru că mereu sunt vesel! Niciodată n-am fost certat, niciodată n-am fost trist și chiar nu am niciodată
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
că mereu sunt vesel! Niciodată n-am fost certat, niciodată n-am fost trist și chiar nu am niciodată un coșmar, am doar vise frumoase și colorate! Și niciodată nimeni nu a fost cu adevărat supărat pe mine.“ Iar tu, Vrăjitorule, probabil că ai fost supărat, ai fost trist că nu s-a gândit nimeni la tine, și de asta mă gândesc că ne-ai luat culorile. Îmi pare rău de tine că ai fost supărat și nefericit, pentru că tu nu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
că erau niște semne vesele, dar cam vrăjitorești. Și când s-a dus la Peșteră, a văzut că ușa nu mai era invers. Era dreaptă, și stalactitele erau diferit colorate. Și de atunci i s-a spus Peștera Curcubeu. Dar Vrăjitorul nu era acolo. Poate a plecat să culeagă flori, sau poate a plecat la plimbare, cine știe?... Dar mai bine să vezi ce a făcut un om, nu să-l vezi pe el. Și Pinocchio a zâmbit, fericit. 6 ani
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
forță.” CÂND CODRUL ADIE Când codrul, pretutindeni adie Și frunza-i în foșnet și-n tremur ușor În sufletul meu plăcerea învie Și simt că plutesc, simt că zbor. Când toamna vântul bate cu putere Iar codrul povestește ca un vrăjitor Prin mine aleargă o aleasă plăcere Mi-e trupul cuprins de dor și fior. Când peste codru iarna e dezmățată Și tandră, pădurea coboară în șoaptă Lin și fantastic vibrez a iubire Răsare dulce fior a nemurire. Când primăvara în
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
-i pradă până și în somn. Nu, e insuportabil! Nu mă vede, căci are o privire ciudată, rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că doarme cu ochii deschiși, căci asta e slăbiciunea ei aducătoare de moarte. Vrăjitorii, știind că e inutil să-i incanteze descântecul, îl scriau cu litere de aur pe o eșarfă roșie, pe care o aduceau în fața ochilor deschiși ai jivinei, răpunând-o..." Capitolul III TĂCEREA DINTRE EI DURĂ TOATĂ vara. Nu ieșeau nicăieri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să scape Carol prin această brutală tortură. Când observă efectul malefic pe care îl avea metoda sa asupra lui Filip, Carol dublă și apoi triplă numărul de tăvi și cantitatea de pucioasă folosită. Umbla toată noaptea prin cameră ca un vrăjitor, cu tăvi fumegânde în mâini, schimbând cărbunii și adăugând sulf. Viața se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu ochii căzuți în orbite, cu trupul obosit de convulsii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scurtul anunț ce se prelingea din gura lui: „GHICESC În cărți, cafea, palmă, zodii, fotografii, boghi, tarot, precis și convenabil; leg-dezleg cununii, aduc persoane iubite, Împac cupluri, aduc noroc În casă și tot ce vă interesează...“ „Ia uite unde stătea vrăjitorul“, gândi Mașa. „Leg și dezleg cununii, continuă ea. Păi, nu cumva mi-a aruncat cineva În casă pământul scos de sub unghiile unui mort și l-a vărsat În ceai, că mi-a mers așa de rău? Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
situații, imaginându-și-o pe Shula În Încălțări spațiale, dezordonat purpurie la gură, ivindu-se ca un mic trup de demon din Poveștile Fraților Grimm, ștergând-o cu comoara unui Înțelept hindus. Sammler Însuși era tratat ca un fel de vrăjitor de către Shula. Ea credea că e Prospero. El putea face cultură frumoasă. Putea compune niște memorii de cea mai Înaltă distincție, atât de magice Încât lumea și-ar aminti multă vreme ce lucru superior era să fii un Sammler. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să dau mai departe anumite vederi. Sau impresii. Desigur, cei bătrâni tot timpul se tem că s-au deteriorat pe nesimțite. Eu cum știu că nu s-a Întâmplat așa? Shula, care crede că papa al ei e un mare vrăjitor, și Margotte, căreia Îi place atât de mult discutarea ideilor, ele or să nege asta. Sigur, spuse Margotte. Pur și simplu nu este așa. — Ei, eu am văzut cum li se Întâmplă asta altora, de ce nu și mie? Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
hohotul ploii. Eu tot mai cred, că purtați de vântul sălbatic, norii se izbesc să lumineze pământul. Miraj Plănuiam să mergem la Ermitage, iubitule! Voiam să-mi arăți bogăția lumii. Gândurile însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Schiez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitajul din ele. Dragoste de viață Iubesc ploaia
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Cealaltă se afla acolo, în fața lui. Întinse o mână cu degetele tremurânde, încercând s-o apuce. Aluatul se fărâmiță la atingerea lui. Când ridică privirea, îl văzu pe Ausper dipărând în mulțime. Pe toți zeii, ce voia să-i spună vrăjitorul când îi oferise prăjitura? — Așadar... Cu un deget, Antonius întoarse lama pumnalului spre Vitellius. — Ai luat o hotărâre, guvernatorule? Vitellius tăcea. Nu era în stare să gândească. Neliniștea îl copleșea. Se uită spre medic, pe care soldații săi îl țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
John Self va fi bârfă, lingușire și cereri schelălăite de și mai multă băutură. După tăriile care mi-au adus-o în poziția de drepți, am gonit până acasă și am abandonat Fiasco-ul în mijlocul străzii. Sunt deja un adevărat vrăjitor al halelii și băuturii, al licorilor fermecate și al descântecelor pentru sex. Selina intră în dormitor cu bărbia înfiptă în piept. O întâmpin cu un râgâit măreț și fierbinte chiar când mai slobod băierile burții. Am luat teancul de scrisori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
coloanele bătrânei păduri tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
narcotice, care îl costă o mie de dolari pe zi. Fumător înrăit, jucător împătimit, băutor disperat și (ce o fi vrut Doris să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la labă, Spunk se dovedește a fi un veritabil guru sau vrăjitor al junk food-ului, domnind peste etuvele din bucătăriile restaurantelor, unde operează cu diverși aditivi mortali și condimente cleioase. Suntem lăsați să ghicim care e dimensiunea reală a devierilor lui sexuale, deși într-o secvență reluată obsesiv, Spunk face o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aduci cămășile înapoi. Tu ce mai faci. Nu ne-am prea văzut în ultima vreme. După care a trebuit să-l întreb: — Ce s-a-ntâmplat? — S-a terminat. Ce-ai făcut, omule? Cu buze uscate și ochi fierbinți de vrăjitor, Felix mi-a spus că toată America era interflexată de procesoarele computerelor ale căror rădăcini se tot extinseseră din trupul zgârie-norilor, până când au ajuns să constituie o rețea de la oraș la oraș, sortând, clarificând, reținând, acceptând, respingând, respingând. Software-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
spune că e inima, Însă ceea ce-l ucide e singurătatea. Amintirile sînt mai rele decît gloanțele. CÎnd m-a văzut, pălărierul s-a bucurat și mi-a mărturisit că pe doctorul acela nu se putea bizui. Doctorii sînt ca niște vrăjitori de duzină, spunea el. Pălărierul fusese toată viața lui un om cu profunde convingeri religioase, iar bătrînețea nu făcuse decît să i le adîncească. Mi-a explicat că vedea mîna diavolului pretutindeni. Diavolul, mi-a mărturisit el, orbește rațiunea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
poți, bunică, spune, Să ne fii așa de bună? - Mi-a dat stea de-nțelepciune Zâna cea cu strai de lună. - Cum de faci tu treaba toată Așa bine și cu spor? - Mi-a dat apă fermecată Un pitic de vrăjitor. Craiul soare se întoarce După muntele cu creste, Din fuior de raze toarce Lin bunica o poveste. Ea cu gândul e departe, Într-o țară de minune; Se aud în juru-i șoapte: - Spune, rogu-te, mai spune! Râde seara când
CASA CU POVEŞTI. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_722]
-
SANDA SFICHI CARTEA BINELUI - POEZIE ȘI PROZĂ - ANTOLOGIE Cică odată trecea printr-o pădure un Vrăjitor. Avea ochii adânci, străluciți de ceva nelumesc. Țop, țop...îi ieși în cale un iepuraș ce nu se mai dădu dus. Se-mprieteniseră la cataramă. Au stat de vorbă, au mâncat, și-au spus glume, au râs de s-au
IEPURAŞUL MÂNIOS. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]