1,862 matches
-
s-o pățești. Conu Costache n-o să te uite, nu uită nimic și e viclean ca șarpele. Matale faci numai năzbâtii azi, se adresă copilul unei tufe mari, pline de zăpadă, crescută pieziș, într-un loc umbrit, lângă zid. Câteva vrăbii țopăiau cu mișcări neașteptate, de glonte, de la o creangă la alta, zăboveau puțin, atingând cu pântecul albul gros al zăpezii care se risipea în scame, apoi treceau la alt nivel al tufișului, ca-ntr-o casă cu etaj. Nicu se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o țintă precisă, care se și zărea înaintea lui: poarta Universului. Cel mai citit ziar al Bucureștilor. Mă rog, cei de la Adevĕrul spun altfel, dar ei pe toate le spun altfel. Întinse pasul, după ce, în grabă, scutură tufa de toate vrăbiile din ea. Intră pe ușa din stânga. Portarul îi strânse mâna ca unui om mare. Nea Cercel îi spuse că trebuie să mai aștepte, pachetele nu sunt încă aduse de la „biuroul de distribuire“. Nicu se sui pe locul lui consacrat. Era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
atât de urgentă, așa că băiatul îi dădu voie să intre: — Înainte și la stânga și iar înainte! Îți foarte mulțumesc, Jeane! Când se întoarse, după două minute, Fane avea un aer nehotărât, de parcă n-ar fi știut dacă trebuie să dea vrabia din mână pe cioara de pe gard sau mai bine renunță la tot ce zboară. Intră în mica odăiță în care băiatul cel ciufulit lenevea cu coatele pe masă și întrebă de băieș. Era plecat la Sinaia pe întreaga perioadă a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
una din zilele cele mai fericite de care-și amintea și de-atunci Nicu socotea că numai atunci când râde e o zi bună. Și azi era. Mamaia îi spusese că ea după moarte își dorește să se transforme într-o vrabie, să fie foarte atent la vrăbii, poate că e și ea acolo, țopăind între ele, deși îi era greu să și-o închipuie țopăind, fusese o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de care-și amintea și de-atunci Nicu socotea că numai atunci când râde e o zi bună. Și azi era. Mamaia îi spusese că ea după moarte își dorește să se transforme într-o vrabie, să fie foarte atent la vrăbii, poate că e și ea acolo, țopăind între ele, deși îi era greu să și-o închipuie țopăind, fusese o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o recunoască, toate vrăbiile seamănă între ele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
foarte atent la vrăbii, poate că e și ea acolo, țopăind între ele, deși îi era greu să și-o închipuie țopăind, fusese o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o recunoască, toate vrăbiile seamănă între ele, și nici una n-a părut încă să se bucure în mod deosebit la întâlnirea cu el. Era sigur că mamaia i-ar fi atras atenția cu un semn din aripi. Pe drumul spre strada Fântânei, în capul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
minutele acelei derute, și nu doar ea, ci orice suflet viu care voia să se ascundă ori să uite că și el mai trăiește acolo: un televizor mergea singur între două vitrine ticsite cu Red Bull și Coca-Cola. Lângă lac, vrăbiile care se scăldau în țărână dispăreau alungate de vânt. Tăceau broaștele și greierii în lan, iar Omar își auzea respirația. Treceau astfel ore ale fricii ori ale unei singurătăți încordate, care se dizolva chiar la limită, când simțea că înnebunește
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ochiu - adânc și nobil - mare, Și drum el dă la pasărea măiastră - Aripile-și întinde, vrând să sboare, Din ce în ce ș-întinde - aripa - albastră, Din ce în ce se face tot mai mare, Încât doar din mărimea unei vrăbii Ea semăna acum unei corăbii. Copila mea - îi zise - nu te teme, Pe mulți am dus cu inimi doritoare, Ca vîntu-n fugă cu bătrâna vreme Prin țări o mie peste sfânta mare - Nu vezi, Florin - nici ști cum să te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-o aruncat. Trageți, flăcăi Hăi, hăi, hăi! 295 {EminescuOpVI 296} Ș-o pornit paisprezece pluguri Ca să are șesurile, Dealurile și piscurile Și să samene grâu de vară Și secară Pân în sară Să răsară. Și era grîu-n spic ca vrabia, În grăunte ca mazărea. Ș-o pornit o mulțime de cară Cu povoară La moară. Dar curva de moară Când a văzut atâtea cară, Cu povoară A pus coada pe spinare Ș-a plecat la lunca mare- Lunca mare Frunză
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
plugul nostru ne puserăm, Brazdă neagră răsturnarăm; Grâu mărunt, Grâu de vară semănarăm - Dee Domnul să răsară. La luna, La săptămâna, Își umplu cu apă mâna Și se duse să vază De a dat Domnul roadă. Era-n spic ca vrabia Și-n pai ca trestia, Urați, strigați, măi, Hăi, hăi! Traian mult se bucura Și la târg alerga, Ș-a cumpărat 99 de oca de fier Și 99 de oca de oțel Ca să facă seceri mari 299 {EminescuOpVI 300} Pentru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de la un copac tăiat. Tudorel avea o armă militară Z.B. gășită și foloșită de tatăl lui, primarul comunei și care avea voie s-o folosească ca armă de apărare. Vărul meu era un bun ochitor, pușcaș, nimerind chiar și vrabia de pe creanga unui copac. A pus arma la ochi să tragă în cioata care îi stătea în cale, dar în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
case încă și mai prizărită decât celelalte, cu o singură fereastră, acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând " Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu", în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. "Îți împute gardul", îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se străduia s-o definească stăpînul casei. Jean Piaget Începuse să publice articole la vîrsta de unsprezece ani. L-am Întrerupt fără să-mi dau seama: „La fel ca mine!“. Primul articol al lui Jean Piaget era consacrat observării unei vrăbii albinoase și apăruse Într-un ziar din Neuchâtel, Creanga de brad. Al meu era prezentarea unei serbări organizate În curtea interioară a colegiului meu și era destinat revistei școlii, Deșteptarea. În acel articol, stigmatizam faptul că pistoalele cu apă vîndute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
case încă și mai prizărită decât celelalte, cu o singură fereastră, acoperită de o perdea murdară. În curtea plină de urzici, nici un semn de viață. Totul părea, ca și în restul cătunului, ațipit; ai fi zis că numai muștele și vrăbiile erau treze la ora aceea; că pescarii erau duși în larg cu năvoadele, iar femeile își făceau somnul de după-amiază pentru ca noaptea, când se întorceau bărbații lor, să fie proaspete. Apoi mi-am amintit. Doctorul Aristide, un individ nesuferit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a îngenuncheat teatral în fața sicriului strigând „Voi îndeplini tot ce mi-ai spus tu”, în timp ce afară, fanfara, în mod expres nedorită de răposat, își continua marșul funerar făcând să geamă alămurile. Apoi, fără nici o noimă mi-au venit în minte vrăbiile care se jucau în praful cald de pe uliță în cătun, câinele care se oprise și urina pe trunchiul gutuiului de la poarta Martei. „Îți impute gardul”, îi spusesem, iar ea izbucnise în râs. Frânturi de viață. Cioburi de oglindă spartă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iar nu putem din cauză la două gratii. Uite, se leagă de toarte și se lasă în jos, de la o fereastră la alta. Și pui acolo ce ai, ce vrei să schimbi, una bună, țiple de nes. A intrat o vrabie acum două-trei zile, de a alergat-o animalul nostru de s-a băgat aia, a ieșit singură afară, s-a dus. E jale cu vrăbiuțele, intră. Am văzut la emisiunea lui Adreea Marin că unui copil i-a zburat porumbelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sac de găini. Era copil“. Așa ziceau fratele și unchiul lui Felix. „Mă, să nu-i mai luați interviu și să-l băgați în seamă, că să moară acolo. Constantin ăsta de mic era cu japca, că scotea ochii la vrăbii și pisici. Și tot el a fost găsit cu crima unor străini turiști, din ăia de merg pe jos cu rucsacuri, că i-a prins în spate la crâșmă, la «Patru măgari». Doamne, să-i putrezească oasele la ocnă.“ „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
faci nimic dăunător, de-astea, și totuși ți se impun niște restricții și astea... Și asta doar pentru că scrie pe dosarul ăla: „foarte periculos“. Și-așa mai departe. Pentru că ai omorât două persoane afară. E o ștampilă. De la prietenie la vrăbii Nu știu dacă e prietenie cu Aurel, că stăm pe aceeași cameră, deocamdată suntem doar de câteva luni, de trei luni de zile în cameră. El vine din Germania cu alte idei. E o înțelegere. Cu oricine ai sta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai mult stau așa. Stau pur și simplu. Dacă am o țigară, îmi aprind o țigară. Văd zorii prin gratii. Prea multe nu se văd. Pentru că te uiți și rămâi cu ochii așa, într-un singur loc. Am avut două vrăbii cât timp am stat singur. Am stat opt luni de zile aicea singur, până să vină și ceilalți. Puneam pâine și nu mă mișcam, că fugeau. De multe ori le-am prins jos, la castronul cu apă și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se trag zăvoarele, se-nchid fântânile. Așază-ți în cruce gândul și mînile. Stele curgând ne spală țărânile. [1929] * DRUMURI Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi subt mușchi și scocuri. Pe turn între semnele ceasului, gânditor timpul stă. O vrabie umblă pe-arătător. Subt bolți de nicăiri nici un ecou. Părul tău joacă în vântul pe care 1-am întîlnit ieri în alt oraș și care ne-a ajuns din nou. [1929] * PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam cotcodăcit de găini, bâzâit de muște și necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din el, uitându-ne amuzați la șopârlele care se cățărau după furnici de-a lungul unui ciot de zid fierbinte și abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
voie să promiți așa ceva, și să-mi dau haina jos. Abia atunci am observat că salopeta pe care-o purta era peticită, rânduri-rânduri, cu pene de păsări, aducea cu o armură ciudată și solzoasă, erau mai ales pene cenușii, de vrabie, porumbel și corb, din loc în loc se mai vedea câte una colorată, de pasăre cântătoare, eram atât de surprins încât, pentru o clipă, mi s-a oprit mâna în aer în timp ce mi-o scoteam din mâneca ruptă, după ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
păsăruică, mi-a spus să nu mă uit, dar până să întorc eu capul, deja îi sucise gâtul, am auzit trosnetul molatic, Csákány a venit la masă, a scos un briceag, i-a tăiat aripile, am văzut că era o vrabie de câmp obișnuită, leșul i l-a aruncat pe jos, apoi a luat un pumn de noroi, mi l-a băgat sub ochi, mi-a spus să scuip, eu am scuipat, el mi-a smuls brusc un fir de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a luat la presiunile Societății de protecție a litoralului, care e În mâna ecologiștilor. Bieții oameni nu făceau nimic rău, doar niște orgii galante; se pare Însă că deranjau rândunicile de mare. Rândunicile de mare sunt un soi de vrăbii. Futu-le-n cur de vrăbii! se Însufleți Bruno. Vor să ne interzică sexul În grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]