2,375 matches
-
pentru Europa Unită, constituită la 1 iunie 1948 sub președinția lui Grigore Gafencu, C. activează timp de un deceniu în cadrul Uniunii Europene a Federaliștilor. Face, de asemenea, parte dintre membrii fondatori ai Centrului Român de Cercetări de la Paris, alături de Octavian Vuia, Paul Costin Deleanu, Mircea Eliade, Emil Cioran ș.a. Între 1950 și 1952 lucrează ca „atașat” la Centre National des Recherches Scientifiques, iar din 1954 devine asistent universitar la Facultatea de Drept din Saarbrücken, unde în 1961 este numit profesor titular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286372_a_287701]
-
Academia din Paris consemnează oficial înscrierea activității Centrului în cadrul și sub egida sa academică. La 4 august 1949, actul de fondare este semnat, dintre români, de Mircea Eliade, Emil Cioran, Leontin Constantinescu, Paul Costin-Deleanu, Nicolae Hodoș, Horia Stamatu și Octavian Vuia, și de Marcel Brion și Edmond Jaloux, dintre francezi. Ca membru fondator iscălește și prințul Nicolae, care avea să susțină nu o dată faptul că Centrul a apărut din necesitatea de a continua activitatea Școlii Române de la Paris, creată de N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
chip aproape exclusiv în sfera investigațiilor spirituale, a contribuțiilor științifice majore pentru cunoașterea și relevarea valorilor culturale și intelectuale românești. „Centrul nu poate lua o atitudine politică - specifica Mircea Eliade, într-o epistolă din 9 decembrie 1953 trimisă lui Octavian Vuia. Impresia mea când mi-am dat consimțământul era că textul pregătit în rue Ribera se menținea pe o poziție de protest spiritual.” Ceea ce nu înseamnă o ignorare a dezideratelor esențiale ale exilului românesc, ci, dimpotrivă, o mai clară și mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
urmărite de un auditoriu ce oscila între 25 și 70 de membri. Cercetările propriu-zise, desfășurate în cadrul secțiunilor, au fost toate orientate spre aflarea unor răspunsuri posibile la marile întrebări ale crizei europene actuale prin găsirea „soluției românești”, cum specifică Octavian Vuia. Astfel, în cadrul secției de filosofie, Paul Costin-Deleanu prezintă comunicări precum Le Declin de l’Occident et un nouveau Moyen Age, Octavian Buhociu încearcă o comentare sistematică a concepției filosofice a lui Lucian Blaga, așa cum se reflectă ea în Eonul dogmatic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
Buhociu încearcă o comentare sistematică a concepției filosofice a lui Lucian Blaga, așa cum se reflectă ea în Eonul dogmatic, iar Neagu Djuvara se oprește la o Présentation analytique de la philosophie de l’histoire de Arnold Toynbee. La rândul său, Octavian Vuia pune în discuție câteva probleme actuale în articolele Le Moment philosophique actuel, Le Fédéralisme oecuménique. În cadrul secției literare, Titus Bărbulescu analizează condiția unui Panait Istrati, scriitor francez, Paul Miron discută în Le Destin de la civilization concepția lui Leo Frobenius, în timp ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
în 1962, în colecția de filosofie a C. R. de C. a fost tipărit studiul lui C. Noica, Fenomenologia spiritului la Hegel, după ce, anterior, în aceeași colecție, văzuseră lumina tiparului un studiu și o ediție critică din presocratici, semnată de Octavian Vuia, sub titlul Remontée aux sources de la pensée occidentale (1961). Explicația faptului că secția de filosofie pare mai productivă sub raport editorial se află și în modul cu totul remarcabil prin care cei ce se manifestau în cadrul ei și-au continuat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
Reînvierea activității a avut loc după 1982, din inițiativa lui Cicerone Poghirc, care, alegând exilul la Paris, a reușit să creeze, în calitatea sa de secretar ales, un nou comitet de conducere, format din Mircea Eliade (președinte de onoare), Octavian Vuia și Theodor Cazaban (vicepreședinți), Raymond de Geouffre de la Pradelle (președinte și administrator), Max Richard și Virgil Ierunca (cenzori), Matei Cazacu (secretar adjunct), Titus Bărbulescu (trezorier), Paul Bărbăneagră (responsabil cu relațiile externe). „Noua organizație a Centrului continuă firesc unele structuri deja
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
prilejul unui alt simpozion important ce a avut loc (în 20-24 mai 1994) tot la Paris, sub același patronaj organizatoric, „Exilul românesc - identitate și conștiință istorică”. Repere bibliografice: Petre Sergescu, Cursuri universitare românești în exil, „Orizonturi” (Stuttgart), 1950, 3-6; Octavian Vuia, Centre Roumain de Recherches, „Bulletin” (Paris), 1951, 1; Inge Katharina Binder, Exilul ca experiență culturală. Asociații și instituții românești în Apus. 1945-1989, Münster, 1993, 150-152; Semnificațiile unui simpozion (anchetă realizată de Ileana Corbea, cu Aureliu Răuță, Al. Paleologu, Iancu Bidian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
Katharina Binder, Exilul ca experiență culturală. Asociații și instituții românești în Apus. 1945-1989, Münster, 1993, 150-152; Semnificațiile unui simpozion (anchetă realizată de Ileana Corbea, cu Aureliu Răuță, Al. Paleologu, Iancu Bidian, Cicerone Poghirc și Pavel Chihaia), JL, 1994, 17-20; Octavian Vuia, Întâlnire cu oameni și idei, postfață Nicolae Florescu, București, 1995, 81; Nicolae Florescu, Centrul Român de Cercetări de la Paris, JL, 1996, 33-38; Popa, Ist. lit., I, 762; Manolescu, Enciclopedia, 149-151. N.Fl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286164_a_287493]
-
mai devreme, pentru că or fost doi ani bisecți... și mama a făcut opt ani, și a venit În ’61... Și abia În ’64 s-a dat decretul lui Gheorghiu-Dej, când a venit acasă și Lia Popescu, o doamnă..., nepoata doctorului Vuia, care fusese condamnată pe viață și care a venit acasă după 13 ani. Ea a fost amestecată Într-un lot de spionaj cu Franța, pentru că soțul ei a trebuit să fugă din țară În Franța, și acolo, În sfârșit, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acolo am fost separate În dubă. Și acolo ne-am Întâlnit, și eu arătam ca o fetiță și Lia, care era profesoară, mi s-a adresat: „De unde ești, fetițo?”. „De la Arad.” „Chiar din Arad?” „Da.” „Da’ Îl cunoști pe doctoru’ Vuia?” Zic: „Tot Aradul Îl cunoaște. Nu sunt În vizită cu dânsul, dar Îl cunosc”. Și zice: „N-ai văzut cu doctorul doi copii gemeni?”. „Ba da”, zic, „că Înainte să fiu arestată am născut și chiar În curtea spitalului l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bani de tramvai... Înainte să mă despart de Lia Popescu, ea mi-a spus: „Du-te la doctoru’, că el te va ajuta cu locuință, cu servici, du-te la el!”. Și, deci, primul drum m-am dus la doctoru’ Vuia, la tatăl ei. Și el a plâns ca un copil când i-am povestit și eu l-am Încurajat: „Nu plângeți, domnu’ doctor, că pe noi speranța ne-a ținut atâția ani. Și se va Întâmpla ceva și vine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
164, 170-171, 211, 214, 222-223 Vizitiu 201 Vizitiu Ștefan 207 Vlad Dinu 119 Vlad Mihai 162, 170 Vlad Vasile Mihai 42 Vlădescu Ovidiu 75 Voicescu Alexandru 307 Voicu (frații, deținuți) 100 Voicu Constantin 312 Voinea Octavian 230 Voloșniuc (deținut) 140 Vuia (doctor) 45, 48 Vulcănescu Mircea 166, 244 Vultureanu 351 W Weiss Ludovic 251-252 Wenzel Paula 45 Wesmás Karoly 227 Winston Churchill 211 Z Zamfirescu (locotenent-major) 326 Zăgan (gardian) 338 Zărone Romulus 276 Zbranca (Octavian) 241 Ziag Resul 121 Zubrinski (brigadier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la 10 oare, un imens număr de oaspeți se îndrepta cătră biserică. Era momentul începerii serbărei. De - abia preoții intrase în altar, de - abia se începuse sfintele ceremonii, când la pomenirea numelui neuitatului erou clopetele se clatină, salvele de tunuri vuiesc de două părți de pe vârfurile munților. Atunci: Mușchiul zidului se mișcă, pintre iarbă se strecoară O suflare care trece ca prin vine un fior... Este ora nălucirei: Un mormânt se dezvălește, O fantomă 'ncoronată din el iese... o zăresc... Iese
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
prezintă nici un interes. Victime. Victime ale unei perioade de tranziție morală. Asta suntem amândoi. Trebuie să aibă loc undeva revoluția, însă vechea noastră morală rămâne neschimbată în lumea care ne înconjoară și ni se pune de-a curmezișul. Oricât ar vui valurile de la suprafața mării, apa de la fund, departe de a suferi vreo revoluție, rămâne aceeași, liniștită, trează, însă prefăcându-se că doarme. Cred că, în această primă confruntare, eu am fost capabilă să fac abstracție de vechea etică. Măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pe cap, deci de ce să nu ne luăm și noi o parte?“ Am discutat de multe ori despre asta și apoi am decis să mărim partea noastră, câte cincizeci de cenți la fiecare zece dolari. În jurul nostru totul strălucea și vuia de prosperitate. Toate mințile erau dispersate în acest clinchet de Crăciun, în huietul, colindele, glasul zglobiu al clopoțeilor și nimeni nu stătea să vadă ce făceam noi cu mâinile. Am furat o sumă considerabilă. Jimmy era fruntaș. Nu numai pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
douăzeci de dolari pe lună, și nu duceam lipsă de căței; erau de fapt mai mulți decât putea Guillaume să țină, și trebuia tot timpul să se lupte cu cei de la recepție, care voiau să primească mereu peste capacitate. Clubul vuia de altfel ca un stup, iar câinii lătrau cât îi ținea glasul; vacarmul îmbăloșat de Cerber aproape că mă sufoca atunci când veneam cu ultimul transport și mă schimbam din hainele de șofer în poncho și cizme de cauciuc; hărmălaia făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
într-unul din scaunele din fundul sălii unde puteam să văd cine vine și m-am odihnit acolo până la sfârșitul filmului și până când s-a schimbat următorul rând de public și atunci am ieșit și eu, direct în mijlocul străzii, care vuia și se zbătea în praful fierbinte al după amiezii. Am sărit într-un taxi și m-am dus la Thea, adevăratul obiectiv al zilei respective. CAPITOLUL XIV Mă grăbeam să îndeplinesc profeția pe care o făcuse Thea Fenchel în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și claxoanele autobuzelor, și tot acest amestec constituia albia dizarmoniilor mele. Așa că cel mai adesea mă simțeam confuz și înconjurat de pericole ce erau la fel de cumplite precum cerul și de priveliștile montane, extraordinare în timp ce se închipuiau în fața ochilor mei. Orașul vuia și zumzăia în timp ce se acorda noului anotimp. În timp ce Iggy se tot căznea să spună cum aveau să se bată americanul și metisul pe semnalele care ar fi avertizat paza de coastă, ne îndreptam spre hotelul lui Moulton. Trăgea de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
evazați la spate și burta îi atârna peste curea. Am strigat după el: „Sylvester! Hei, Sylvester!“ M-a privit atent, de parcă mi-aș fi permis o mare necuviință; totuși, era curios. Eram plin de o bucurie drăcească, iar capul îmi vuia. Mă înroșisem rău la față de atâta râs și emoție, pentru că mă simțeam nespus de fericit să-l văd. Măi, Sylvester, nătărăule, nu mai știi cine sunt? Augie March. Vrei să spui că stai acolo și nu mă recunoști? Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aibă nevoie de mine, când se întoarce. Și am tot stat... dar nu mai venea. O dată am crezut chiar că aud vuietul mulțimii dar nu puteau să fie aceiași oameni care-l aduseseră pe rege în oraș : erau strigăte rele, vuiau de ură. Nu, nu puteau fi tot ei. Ba chiar, când au trecut pe lângă mine, unii au aruncat cu pietre, alții au început să mă ciomăgească. Nu ăsta e măgarul?" spuneau râzând. Ei, da, eram măgar dar eram măgarul Regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că m-a auzit. Eu cred că m-a auzit. Fiindcă, altfel, de ce s-ar fi uitat la mine? De ce s-ar fi uitat așa la mine? Nu pot spune cum. Dar n-am mai auzit nimic, urletul mulțimii încă vuia, dar parcă de undeva, de departe; mama striga și ea... cumnată-sa o trăgea cu mine cu tot, soldații ne împingeau... dar eu mă scăldam în ochii lui. Era liniște, eram pe un pod de lumină în ochii Lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
câteva zile la rând, cactuși pe o câmpie uscată. "Cactuși-candelabru" sau cactuși obișnuiți. Plantă a răbdării, așteptând ca, după zile și săptămâni de arșiță, să vină în sfârșit ploaia. Plantă care nu cunoaște luxul pădurilor ce foșnesc, suspină, cântă, freamătă, vuiesc; ea nu poate face nimic din toate astea; țepii ei sunt muți; tulpinile se leagănă fără sunet; cel mult al aerului zgâriat de acest arici vegetal. Plantă a dezolării. Plantă a câmpurilor golite de vegetație. Plantă a tenacității ce se
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cam bușit și la care țineam foarte mult, În ciuda aspectului părăginit - În fața garsonierei și-am coborât Încet, În creierul meu derulându-se Încă tot soiul de idei și scenarii. Ce bine că azi era joi. Mâine piața Camden avea să vuiască precum un stup de albine, iar eu voi avea ocazia de a-mi pune În aplicare planul. 9 Când m-am trezit a doua zi de dimineață, mi-a fost foarte greu să-mi dau seama cum era vremea afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mea! i-am replicat Înțepată, observând prea târziu urma de rânjet aninată de colțurile gurii lui. Mi-am cam dat seama, zise el. Păi, succes. Am rămas o clipă În picioare lângă fereastră, privind la paharul gol din mână. Aerul vuia de râsete și voci ridicate care strigau „dragă“. La dracu’. Mi-am făcut drum până la masa cu băuturi și l-am pus pe Stanford să-mi mai toarne niște punch. 16 M-am trezit a doua zi dimineață și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]