1,491 matches
-
de nisip. Ștefănel lăsă brațele, foarte Încet, ca niște aripi de vultur obosit de zbor. Apoi le ridică, așa cum ar fi ridicat o greutate inumană. Greu. Lent. Cu mușchii umerilor tremurând. Valurile crescură. Vântul deveni geamăt al mării. Geamătul deveni vuiet. Cerul se Întunecă. Lumina zilei scăzu, scăzu, până deveni o biată pâlpâire. La orizont se iviră fulgere. Alexandru era cutremurat de ceea ce vedea. Ziua se făcuse noapte. Lumina se făcuse Întuneric. Întunericul era străbătut de fulgere. Valurile mării se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
captivat de propria-i transformare, încât ajunge în mijlocul mulțimii, fără să-și dea seama. Misiunea este în flăcări. Flăcările mângâie partea din față făcută din lemn cum mângâie degetele corzile unui instrument. Scot un sunet ca un răpăit, ca un vuiet jos, teribil, care pe moment izbucnește deschis într-o rafală, un trosnet. Vorbirea giganților. Încearcă să ajungă în față, îngrozit dintr-odată de pierderea acestui loc, a camerei sale și a colajului de figuri estompate, a dulapului cu haine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de sărbătoare! 22. Cînd Îmi aduceți arderi de tot și daruri de mîncare, n-am nici o plăcere de ele; și vițeii îngrășați pe care-i aduceți ca jertfe de mulțumire nici nu Mă uit la ei. 23. Depărtează de Mine vuietul cîntecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale! 24. Ci dreptatea să curgă ca o apă curgătoare, și neprihănirea ca un pîrîu care nu seacă niciodată! 25. Mi-ați adus voi jertfe și daruri de mîncare, în timpul celor patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
iarnă Cad fulgi peste codrii arămii, Sunt lacrimile iernii tăcute Se-agață de crengile mute înfiorând cu steluțele-i mii... Cu inima ei înghețată Trece agale și-n urmă rămâne Natura, o frumoasă minune în hlamidă albă-mbrăcată.. Tremură zarea, un vuiet se-aude Se-ntunecă cerul, ziua abdică Vântul spre-nalt zăpada ridică Cântecul iernii în suflet pătrunde... Pomii-n genunchi cer îndurare Crengi rupte-s purtate departe Urgia peste câmpuri se-abate Iarna e crudă, milă nu are... Totul e
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vorbelor Îi vindecase pe toți de muțenie, tulburarea li se risipise din suflete și lumea, Încordându-se din toate ale firii ei, se opinti și ajunse iarăși cum fusese Înainte, fără să-și găsească, nici de data asta, sfârșitul. Un vuiet străbătu văzduhul Încremenit, toate Începură să miște, iar cerul se desfăcu În lumină și În Întuneric. Între timp și În noaptea care urmă, nea Mitu a descornăcit blana iedului, murmurând numai el știa ce. Iară vorbele sale nu fură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fața curată: n-are nimeni dovezi Împotriva lui. O să mănânce niște bătăiță cât o sta la beci, da’ o să scape.” Oamenii nu apucară să se mire, să pună Întrebări sau să-l Înjure pe Gogoașă pentru scornelile lui nerușinate. Un vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de oști, pășea Cap de Șobolan. Răcnea din adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se prăvălea, nevolnic, sub apriga călcare a monstrului de fier. Am năvălit la aer din jalnica ruină și glas am dat durerii și groazei strânse-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu șuier pojarul se-asmuțea spre-nalt. Venea Sfârșitul Lumii. De groaznicele chinuri, prea stors de vlagă, trupul se prăbuși-n adâncul leșinului abis. Trezitu-m-au din moarte toții bunii mei vecini. Mai bine mă lăsau să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și-a zis pe vremea când Încă tâlhărea prin codri, ca să inducă, probabil, În eroare poterele. Încheiem aici succintele lămuriri și ne Îndreptăm către rubrica Societatea de azi: „Nu cu foarte mulți ani În urmă, o Întâmplare ce a născut vuiete de indignare, revoltă și dorință de răzbunare a tulburat conștiința multora dintre concetățenii noștri, mai ales ale acelora care avuseseră fete prinse În hora Împrejurărilor de care vom aminti În cele ce urmează. Pentru cei ce erau necopți la data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fusese tăiată șoseaua Înspre Răsărit, către marele oraș căruia, În nopțile senine și fără lună, i se zăreau luminile Îndepărtate. Directorul Își amintea cum, copil fiind, nu numai că zărea lumini de apocalipsă către oraș, dar și auzea bubuitul și vuietul bombelor azvârlite de avioanele americane Împotriva gării pline de oameni care nu aveau nici În clin, nici În mânecă cu Înfruntarea sângeroasă a mai-marilor lumii. Mama de-a doua a Directorului fusese În gară când se dezlănțuise iadul și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făceau o gălăgie care aproape spărgea urechile și care devenise ea Însăși, până la urmă, o distracție, căci fiecare se străduia să șuiere cât mai ascuțit cu putință ori să urle În așa fel Încât să acopere, măcar pentru o clipă, vuietul Îngrozitor făcut de ceilalți. Pe Ghiță nu-l atingeau nici pe departe, ba chiar Îl bucurau huiduielile și, când era nițel aghesmuit, Întrerupea de-al dracului filmul ca să-i audă izbucnind pe spectatori și ca să se joace cu mințile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor alor firii, ciuperca se spărgea ca un balon, cu zgomot asurzitor, Întunecare a luminii soarelui și țăndări azvârlite În toate părțile. Foiște se ghemuia și aștepta să fie Îngropat de pământul ce cădea cu vuiet din cer. Se ridica apoi, mirat că scăpase, deschidea ochii și cuprindea liniștea ce domnea Împrejur. Acolo unde privirea se mințea că vede cerul și pământul dimpreună, rămăsese trântită o bucată din pălăria ciupercii. De acolo, dinspre Miazănoapte, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe brațul drept și Încercă să-și domolească bătăile inimii și răsuflarea zbuciumată. Nu știu cât timp Își pierduse acolo. Nu se mișcă și nu luă În seamă nimic În juru-i, nici măcar atunci când pașii de uriaș ai Directorului trecură pe lângă el, cu vuiet. Tatăl furios părea că-și sprijină fruntea de cerul cenușiu. Azvârlea nervos În stânga și-n dreapta din picioare, iar loviturile năprasnice smulgeau copacii ori Îi prefăceau În așchii. Uriașul se pierduse În depărtare, după ce rupsese cu pieptul niște fire electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și Începu să se miște ușor, căutând o poziție de tragere cât mai bună. Cei din jurul mașinăriei se răspândiră care Încotro. Turela se roti, țeava păru că șovăie puțin, apoi rămase neclintită, Îndreptată către cupola bibliotecii. Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase de durere, cu un picior prins Între fioroasele angrenaje de oțel ale șenilei. Monstrulică se cățără pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
20 septembrie 1866, Hordou, c omitatul Bistriț MAMA a‐Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița‐Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. În vaduri ape repezi curg și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se‐ mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine‐ntr‐o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme‐n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n. 1 aprilie 1900, Iași ‐ d. 8 februarie 1979, București) Membru titular al Academiei Române, a fost un poet, prozator, eseist, traducător, laureat al Premiu lui internațional Herder. Dintre volumele cu poeme amintim „Aur sterp”(1922), „Stânca fulgerătoare”(1930), „Visuri în vuietul vremii”(1939), „Monolog în Babilon”(1967. Deosebit a scris cronici în publicistica vremi, portrete literare, studii de literatură română și străină. A fost un erudit în activitatea de traducere din creaț ia lirică universală. A fost fiul lingvistului Alexandru Philippide
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
grăbit, pregătirile pentru ridicarea taberei. — Spune-le să spargă barajul imediat, îi ordonă el lui Kanbei. Stăvilarul fu spart în zece locuri. Aproape imediat, apa începu să se agite. Se formară nenumărate vârtejuri, în timp ce apele năvăleau prin deschizături, cu un vuiet care suna ca un val tsunami. Cine avea să ajungă mai repede, apa sau Hideyoshi, care acum își îndemna calul spre răsărit? Podișurile din jurul castelului se transformaseră aproape imediat într-o câmpie uscată, pe când șesurile joase deveniseră mlaștini străbătute cruciș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu îndârjire, iar armurile care veneau în valuri, se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea atent, până când, în sfârșit, dădu comanda: — Foc! În clipa aceea, împușcăturile dezlănțuiră un vuiet asurzitor și un zid de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răstimp de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
consemnate în monografia satului. După ora 20, în timp ce eram la televizor pentru știri, ca din senin s-a stârnit o vijelie amenințătoare, primejdioasă, s-a întrerupt curentul electric, scot televizorul și frigiderul din priză și din bucătăria de vară privesc vuietul sinistru al vijeliei, legănarea pronunțată a coroanelor pomilor, norul de praf dens stârnit și purtat de departe, picurii mari de ploaie, într-un cuvânt - clocotul naturii dezlănțuite cu numeroase fulgere, tunete și trăsnete rar întâlnite în viața mea! Pentru moment
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în foc, după porunca lui David. 13. Filistenii s-au răspîndit din nou în vale. 14. David a întrebat iarăși pe Dumnezeu. Și Dumnezeu i-a zis: "Să nu te sui asupra lor prin fața duzilor. 15. Cînd vei auzi un vuiet de pași în vîrfurile duzilor, atunci să ieși la luptă, căci Dumnezeu merge înaintea ta ca să bată oastea Filistenilor." 16. David a făcut cum îi poruncise Dumnezeu, și oastea Filistenilor a fost bătută de la Gabaon pînă la Ghezer. 17. Faima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
ai privit steaua zilei coborându-se după muntele Pionul și după ce treptat razele lui încep a se stinge în umbrele nopții, în acel clar - obscur priincios ochiului, spune-mi înturnatu-ți-ai vederea (...) asupra orașului ce zace la picioarele tale, beat de vuiet, culcat pe costișa lui ca să-și odihnească mădularele cele de granit”<footnote Costache Negruzzi, Păcatele tinerețelor, Scrisoarea a XIX-a, Ediția a II-a, Editura Scrisul Românesc, Craiova, p. 463 footnote>. Iar, Mihail Sadoveanu spunea despre Cetățuia: „Soarele cobora spre
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aur din Ufaz. 6. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul și ochii îi erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște aramă lustruită, și glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi. 7. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuși, au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
suit din nou, și s-au răspîndit în valea Refaim. 23. David a întrebat pe Domnul. Și Domnul a zis: "Să nu te sui; ci ia-i pe la spate și mergi asupra lor în dreptul duzilor. 24. Cînd vei auzi un vuiet de pași în vîrfurile duzilor, atunci să te grăbești, căci Domnul merge înaintea ta ca să bată oștirea Filistenilor." 25. David a făcut cum îi poruncise Domnul, și a bătut pe Filisteni de la Gheba pînă la Ghezer. $6 1. David a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
a făcut să-I răsune glasul; 15. a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei; a aruncat fulgerul, și i-a pus pe fugă. 16. Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui. 17. El și-a întins mîna de sus din înălțime; m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; 18. m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei care erau mai tari decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
gândeam că dacă aș fi fost o tipă din aia, împătimită după rock și dacă mi-aș fi căutat un partener, Luke ar fi fost cel mai potrivit. După secole neîntrerupte de distracție, conversația a început dintr-odată să lâncezească. Vuietul lumii s-a insinuat în cercul magic pe care Luke și cu mine îl trasaserăm în jurul nostru. L-am auzit pe Johnno strigând după Brigit: —Hei, Brigit din Madison County, să iei și țigări! — Nu e ciudat, a zis Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le ignore, oricâte enigme ar fi conținut. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]