1,530 matches
-
să înlătur tot ce putea fi urât, impur, în imaginile somnului, incontrolabile. Nu spălarea feții era importantă, ci limpezirea privirii. Diminețile erau de lumină. Nopțile erau de muzică: șușoteala și fluierul curentului pe sub uși, șuierul vântului pe acoperișul de tablă, vuietul mării ritmat de bătăile valurilor în mal, geamătul geamandurii. Copil încă fiind, războiul m-a alungat din acea casă. Dar cele mai multe amintiri reînvie, trăiesc, cresc dintre zidurile ei. Poate și pentru că acolo - între profunzimile Mării și furtunile echinoxului - am deschis
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Cine-l închide veșnic în vis, Străjer milenarelor mele ruine? Oare sufletul lui E bufnița ce-mi cântă pe casă? Mă ascund uneori în statui, Sub pielea de marmură groasă, Dar și de acolo aud, Până-ntr-acolo mă arde Vuietul surd și absurd Ca o teamă de moarte: „Unde tot rătăcești, Om ori duh din povești?” Ah, cât de greu mă îndură Umbra aceasta încinsă-n armură! 1981 SCOICĂ Mă strigi... Te strig... Ce mai rămâne oare Din șoapta ca
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Lacrima va deveni Rouă știută doar de îngeri. Numai tu, iubito, vei pricepe Că n-am plecat decât vremelnic, Sufletu-mi va vibra Ca un seismograf în noapte. Mereu, mereu vei auzi Silaba mea, suspinul meu, Glas acoperit adesea De vuiete barbare. Revenire M-a întâmpinat infanteria vântului Și ploaia insistentă precum tristețea. Casa amintirii părea O bătrână cu glugă Privind spre asfințit. Florile ochilor unde au plecat Și glasul mamei, sunet de argint? Sunt un biruitor, Sunt un biruit, O
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
se simte ocrotit. Am impresia că și eu mă reped să ronțăi tot ce-mi oferă vacanța asta, îmi fac „rezerve”, le adun în Jurnal...; Caietul este el însuși un fel de receptacol - ca o scoică în care se aude vuietul mării. Romanul-jurnal Serbările mării este o casă cu pereți transparenți cu tot felul de uși semiopace care, întredeschise cum sunt, pot duce în alte părți; el poate fi continuat și tocmai din acest motiv el are în primul rând coerența
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
revine ciclic și nu stă Mai actual ca astăzi mâine pentru că Plăcerea și Puterea sunt surori Care ucid de seara până-n zori. Acoperind de-a valma orice gând Al zorilor trecând la rând Găsindu-ne smeriți în rugăciune Sătui de vuiete și alungați de lume. Astronauți inegali Prietenul meu Cezar atât de vehement cu nedreptatea Din fragedă pruncie și până la mormânt. Tineri eram la Baaad și-n-tot ținutul Canaan Fiecare dotat cu norocul și determinarea lui. Când am survolat primul fără antrenament
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
extrase, eșantioane și din dosarul Judecății de Apoi. Tot acolo avea înregistrată și ceea ce oamenii ziceau că ar fi Facerea lumii. O mică liniuță roșie..., și... EVENIMENTUL... îl rugai să mi-l pună puțin. Nu era voie. Era interzis. Nici măcar Vuietul Primordial... Bangul Supersonic?... Nici! Prin urmare, cenzură peste tot. Nici un fel de transparență. Osândiți, Ab Origine. Cu interdicția, cu fructul oprit... I-o și spusesem, cu multă acreală, că mă săturasem de secretomania asta, și că măcar, Facerea,... Construcția asta
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
atâtea baroce variațiuni, - încotro, unde, cum, până când -, către tainicul Hexagon. Te pot asemăna doar cu Bach, cumplitul, ciupind, s-ar crede, clavecinul cu fine degete, sau lovind, ca și cum ar dansa, cu bâta ori spada orgii, să spargă în sclipitoare țăndări vuietul din adânc - încât aproape că nu ne dăm seama că stropește cu sânge-mprejur, încăpățânat să ajungă până la os. Asta îl interesează, de fapt, când cioplește așchii, aruncând și din mine o mie de cioburi colorate. Să ne transforme-n
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/9516_a_10841]
-
pe șiraguri trecute printre degete, numai mărgelele ei sunt pierdute în alte ape albastre, degete subțiri de gheață îmi zgîrie sufletul, pielea lui se face sare de mare uscată pe spinări de femei plecate de-acasă, murmurul lui se face vuiet de ocean în urechile lor surde - un milion de ochi mai frumoși ca ai ei mă strecoară în paturile lor, numai ai ei, nu, numai ochii ei, nu - cad toate apoi în nisipul uscat peste care stă deșirat trupul meu
Patul pustiu by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4464_a_5789]
-
injectate cu ace cât stâlpul de telegraf înfipt în carne lance într-un turnir destrămat demitizat acul atinge osul și gravează pe el ca pe un papirus o epopee instinctivă pătrunde dincolo și prin gaura făcută se aud odele și vuietul printr-un laringe topit țurțurii sunt sonori xilofon multiplicat pe străzile goale voci libere se strecoară în casă sub plăpumile călduroase ale fricii și speranței voci în care ne oglindim dimineața când ne bărbierim ne privim fața ne privim conștiința
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
cât un univers 9.X.2012 UN OS, ÎNTORS Doamnei Ana Maria Dragoș De ce nu tac din gură atunci când mă doare, nu cumva sunt umbra brusc ieșită la soare și pot să cânt din creier, iar inima îmi tace - un vuiet trist de greier în stea mă tot preface sunt un os întors spre Eva din omul luminos, eteric și calm, redus la întuneric, i-am băut măduva și seva acestui Anghel duduit din mine atât de rău și nepotrivit ales
Poezie by Adam Puslojic () [Corola-journal/Imaginative/3623_a_4948]
-
în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala păsării care se sparge necontenit în răscrucea văzduhului De sub pământ noaptea tresărind ușor în bătaie de lună plină copacii întorși din uitare răniți de stigmatele timpului freamătă aduceri aminte o blândă
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
arbore bătrân iar mătușile îmbrăcate în negru abia își mai aminteau de soții neîntorși din război viermii lacrimilor de văduve tinere deveniseră fluturi cu câinii milogi ai ulițelor am copilărit sub cerul ca un cristal doar albastrul lui cădea fără vuiet cu blândețe în lacuri peste casa cu acoperiș de trestie în care improvizam luminișuri cu un muc de lumânare de seu copil înspăimântat de zvonuri de impozite de cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
spun specialiștii la surditate) și auzi pe cineva spunând că nenorocirile ce l-au lovit succesiv și atât de nemilos reprezintă adevărata pedeapsă capitală care-l poate ajunge pe un om. Pe urmă, iar nu mai auzi nimic. Doar un vuiet monoton și extrem de liniștitor. (Acum era deja conștient că toți cei din jur se înșeală: își aminti că Dumnezeu l-a pedepsit pe Adam, izgonindu-l din timpul nesfârșit. Că doar vremea limitată reprezintă pedeapsa capitală.) Întunericul era colorat, doar
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
dar el totuși trăia. Fără timp, fără pedeapsa capitală. Pe urmă, simți niște smucituri teribile și o lumină orbitoare și fără contururi îl izbi în față. O senzație de frig îl lovi din toate părțile. Urlă și avu impresia că vuietul încorporează și țipătul său. Când fu spălat și înfășat, simți cum toată liniștea i se topește. Și, pe măsură ce începu din nou să vadă, să se miște, să simtă temperatura aerului și a corpurilor celor din jur, să audă, trebui să
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
vrei să te vezi te mai vezi mai vrei să te vezi ?! umbră încinsă peste blestem cocoș cu creastă de lacrimi pe dealurile mute în sifonul stelar cu burtă melodică își strigă iertarea : transhumanță de ape în culorile ascunse cu vuiet în tuburi de orgă strălucește depărtarea sufletelor noastre planetele unei mari schimbări fără speranță nu poți să începi
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
Mesajul ultim al poetului e alcătuit din extaz, voință, entuziasm, candoare și iubire, dar nu iubire în sens erotic, ci în sens umanitar, atotcuprinzător. "Străin necunoscut, la rîndu-mi, în pragul fraților, o clipă mi-am odihnit spre seară pasul; Un vuiet depărtat de ape, suspin de vînturi și de sfere aprinse-și înstrunară glasul Cîntam neostoita muncă și lumea ce plutea sub mine, în adîncimi ce s-au născut Din dragoste, cîntam să-mi mîngîi trudiții frați, și-n mulțumirea că
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
și poeții Sándor Korvin și ulterior Domokos Szilágyi, Kibédi a fost lansat ca poet de Lajos Bárta și ulterior încurajat de Jenö Szentimrei. S-a afirmat cu o lirică modernistă concretizată prin volumele Astfel vreau și Viața triumfătoare în 1924, Vuiet de mare în 1926, Sosit-a dimineața în 1931; dar opera cu care a supărat pe conservatorul profesor universitar și critic literar dr. György Kristof a fost piesa de teatru La sfârșit de septembrie în 1933. Poezia lui Kibédi a
Acum 70 de ani – Primul Eminescu în limba maghiară by Lajos Sipos () [Corola-journal/Imaginative/12245_a_13570]
-
arie sau barcarolă detectai coeficientul de fericire de te simțeai imediat înlocuibil de o frunză de un șurub sau firicelul unui fir de nisip când sufla dinspre LARG primăvara de la vivaldi în același timp isterica naștere de iluzii continua cu vuiet de mat în biserici-tombolă de ca și cum ai putea auzi în foșnetul foițelor cum inima face bătături dar dârdâind de nostalgie cum totdeauna după moartea tatălui am avut noroc cu un mentor de mentă care văzându-mă nesigur în a accepta
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
inițiere în actul scrierii, Pseudokinegetikos ca "panoramă a deșertăciunilor"), a lui Titu Maiorescu, Eminescu (cel scos din muzee: "acum ne trebuie acel Eminescu viu, palpabil, căruia să-i poți urmări vocea stîrnind vibrații în aerul amețitor, căruia să-i simți vuietul interior sfîșiind carnea dintre Dumnezeu și sine", p. 54, voce pe care încearcă să o definească în articolul următor, Eminescu și "misiunea" poeziei), a lui Ion Creangă (susține demersul pregnant imaginativ din Amintiri, dar și un "lirism de sorginte mioritică
"Textualism" sau ontologie by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17140_a_18465]
-
omături Că diamantul scânteia; Și-adânc, cu povârnișuri sterpe, Ca unduirile de șerpe, Cotea Darialul luminos, Iar Tereku, ca leu-n salturi, Zburlindu-și coama viforos, Urlă, și păsări din înalturi, Si fiara-n munți cu răget crud, Al apei vuiet îl aud ; Și nouri auriți, în zare, Plutind alene dinspre sud, Îl însoțesc spre nord, spre mare ; Iar stăncile, ce-n grea grămadă În mreji de taine pirotesc, Isi pleacă frunțile să vadă Cum valuri repezi licăresc ; Înalte turnuri de
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
ininteligibil complicate. Doar regulile, ele, seamănă cu viața, nu și proiecția. De fapt, cochilia are rolul să protejeze viața, cât timp ea zvâcnește încă, băloasă, în interiorul ei. Când viața dispare, abia atunci poți duce jurnalul ăsta la ureche ca să auzi vuietul mării.” (pp. 405 - 406) În descendența acestei optici radicale se situează și desele răbufniri legate de viețile scriitorilor: O citez doar pe aceea din 5 septembrie 2009: „Nu cred că viața Marianei Marin a fost mai puțin dramatică decât a
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
vine și el de undeva: din marea experiență a clasicității pe care o aducea cu sine, de la sursă, și Ion Lucian Murnu. Vasilica Chifu și ordinea visului Pentru Vasilica Chifu, pictura este în primul rînd un document existențial. Departe de vuietul străzii, de convulsiile clipei și de freamătul istoriei nemijlocite, ea se concentrează exclusiv asupra propriilor sale neliniști. Amestec de exuberanță meridională și de grave disperări nordice, de jubilație și de dramatism în ultimă instanță, temperamentul său artistic este mărturia unei
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
A murit o ciocârlie); "Și parcă stam și lunecam prin timp,/ De brațe de statui îmbrățișată" (Stare de grație); "Ucide o pasăre - oasele-s pline de vis,/ Înjunghie leul - sar leșuri de foame-ancestrală" (Curajul); E gol ghiocul vieții dezlegate/ De vuietul în care a trăit,/ Doar un strigoi al apelor sărate/ Îi dă târcoale, vânăt, pătimit." (Ghioc); Eu nu te-am auzit chemându-mă,/ Eram la rugă-n inimă" (De mă chemai). Demnă de semnalat este și intonația imnică: "De Sărbătoarea
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
din Munții Apuseni, Romanița îi dedică acestuia, pe contul e socializare, poezii scrise de tatăl ei. Creatoarea de modă a postat pe Facebook și o fotografie cu Albert, fiul ei și al lui Adrian Iovan. Totul s-a frânt în vuiet crud de brad Într-o pădure ce și-acum suspină, Și pe zăpadă conifere ard În candele tămâie de rășină; Cu viața ta, pierdută prin nămeți, Deși puteai ca să rămâi în viață, Ai dăruit la oameni alte vieți Ca ei
Romanița nu poate trece peste MOARTEA lui Iovan. Ce gest a făcut by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27874_a_29199]