1,136 matches
-
cu trepidații de bisturiu pe-o operație de cord, talentul lui Theodor Codreanu așază pe-o masă corpul spiritului uman și, la lumina incandescentă a reflectoarelor măsurii și bunului simț, decelează, identifică și separă binele de răul care îmbolnăvește opera: "Vulgaritatea, chiar și în artă, n-are dreptul la libertate. / Cine doboară adevărul, va fi sufocat de adevăruri. / Tot citind literatură proastă, riști să scrii la fel de prost. / Există tirani, vrea să spună Lamparia, deopotrivă în politică și în artă". Îndrăznim să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
chip să-i afli programul unei zile, nici ce mânca, nici ce bea, nici cu ce se îmbrăca. Evită pitorescul sub orice formă și anecdoticul. Își notează uneori "escapadele" (un bal, o petrecere), dar fără amuzament și voluptate. Detestă bârfa, vulgaritatea și "se apără" de femei "frecventând mai multe dintre ele". "Vâjâielile" cu câte una singură sunt tot atât de rare ca și "întâlnirile de gradul trei". Indiferent de situație, emoțiile sunt ținute sub control, până la punctul în care riscă să se expună
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în prefața cărții (Eminescu în captivitatea "nebuniei"), vizând în fapt "psihologia referențialului", adică al acestuia. Cu alte cuvinte, avem de a face cu o încercare de descifrare a "nebuniei lui Eminescu", activitatea sa de ziarist fiind asociată cu mizeria și vulgaritatea bolii de care suferea. Tocmai de aceea Theodor Codreanu consideră că anii sacrificiului marelui poet dezvăluie în esență "tragismul destinului eminescian". Așa se explică de ce întâmplările petrecute la 20 iunie 1883, dată reper în existența mentală și nu numai a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o lume virtuală corespondența abundă în limitări ale exprimării, prezentări nefirești, introducerea unor termeni din engleză care denaturează propria idee a unei scrisori de dragoste. Corespondența digitală pare că încearcă să recompună un puzzle care poate fi și indecent, până la vulgarități. În unele cazuri e-mailul este semnat de o autoritate independentă, o semnătură evazivă, fără posibilitatea unui control pertinent. Nici originalitatea nu poate fi verificată, uneori cuprinzând aspecte ale vieții familiale intime, care duc adesea la neînțelegeri, certuri, compromisuri. Exemplificăm cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
alte persoane să le cumpere respectivele bunuri sau servicii; ... c) să nu exploateze încrederea pe care minorii o au în părinți, în profesori sau în alte persoane; ... d) să nu prezinte, în mod nejustificat, minori în situații periculoase sau frizând vulgaritatea. ... (4) Operatorii mijloacelor de comunicație audiovizuală nu vor accepta din partea beneficiarului publicității nici o influență asupra structurii și conținutului programelor în care aceasta se inserează. ... (5) Publicitatea nu trebuie: ... a) să conțină manifestări obscene, contrare bunelor moravuri; ... b) să aducă prejudicii
DECIZIE nr. 105 din 22 iulie 1993*) pentru aprobarea Normelor obligatorii privind realizarea publicităţii în cadrul programelor audiovizuale radiodifuzate sau distribuite prin cablu (forma revizuită). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/121450_a_122779]
-
începe cu filosofia carteziană" (Roșu, 1936, p. 126). Același N. Roșu, într-o lucrare ce se dorea a fi "Prolegomene" la Sociologia națiunii, atinge paroxismul mișcării contra-luministe și anti-rațiune. Gazetarul extremist nu se dă în lături de la expresii de o vulgaritate explicită: "Matroana voință și curva rațiune, sulemenite de fardul libertății de gândire, treceau din mână în mână în lupanarele filosofiei oficiale" (p. 130). Undele diatribelor antidemocratice izvorâte din redacțiile gazetărești își găseau ecouri în emisii discursive lansate de la înălțimile Academiei Române
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
va șubrezi, instituția respectului va intra în derivă (vor fi respectați, preponderent, cei nedemni). Vor câștiga teren nerușinarea, călcarea cuvântului dat, invidia. Între părinți și copii vor apărea obstacole greu de trecut, forța va prevala asupra dreptății, ospeția va declina, vulgaritatea va împânzi totul. Contemporanii noștri ar putea îmbogăți acest diagnostic prin infinite amănunte, extrase din experiența cotidiană. Evident, nu mi-am propus să furnizez cititorului o culegere, deprimantă, de toxine. Nu vreau, pur și simplu, să-l indispun. Dar, pornind
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și de a contraria regulile minimale ale conviețuirii decente, demolarea oricărui respect pentru oameni și instituții, vulgaritatea, prostul gust, reaua-credință, sminteala, minciuna, batjocura au devenit reflex cotidian. Ecranele televizoarelor și paginile gazetelor sunt pline ochi de harță și dejecție. Mi se va spune că am pretenții utopice, că nu se poate corija dezmățul general prin grațioase piruete
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
altă parte, că ea n-a fost niciodată mai batjocorită ca acum. Se vorbește sângeros de urât, cu un apetit al promiscuității și al degradării de care cu greu ne vom putea vindeca. Viața cetății a devenit o baie de vulgaritate. Suntem în ochiul unui vârtej toxic, al unei tornade, care riscă să ne desfigureze. Cu puțin timp înainte să moară, Socrate îi spunea prietenului său Criton: „ăreaua folosire a cuvintelor nu e doar o greșeală de limbă, ci și un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-i mai rămâne decât să deschidă, pe baza ei, un bordel de succes. Cu asemenea inși în spațiul public, nu ne putem aștepta prea curând la o ambianță civilizată. Și nouă, și copiilor noștri ni se livrează zilnic tone de vulgaritate euforică, agitată, glorioasă. Suntem, vrem, nu vrem, spectatorii unei trupe de golănași țanțoși (includ aici și scena politică de toate culorile). Întâlniți pe plajă sau la circ, ar putea fi, pentru câteva minute, amuzanți. Dar ei sunt instalați în axa
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fie invitat la televiziune. Nu pot nici măcar să-l somez să-și ceară scuze public. Mârlănia la acest nivel e ireparabilă, ineducabilă și impardonabilă. România în chiloți Toată presa din lume e sensibilă la scandal, telenovelă, indiscreție picantă, senzațional și vulgaritate. Numai că, în țările cât de cât normale, tematica aceasta e preluată de publicații specializate, numite tabloide, „presă de supermarket“, „junk-food news“. Uneori, și ziarele „serioase“ lasă să se strecoare, în josul câte unei pagini marginale de divertisment sau de „diverse
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
economisirii, mătușa Tamara, statura politică... Ce greșeli ar ierta bărbații? Nu mai înșirăm numele respondenților (cu rezonanță în epocă) ci doar opiniile exprimate: "greșelile tinereții, greșelile făcute dintr-un exces de bunătate." Ce greșeli n-ar ierta femeile? "Egoismul, falsitatea, vulgaritatea, ipocrizia." Câtă despletire de romantism! De altfel, chiar Șuțu oftează: "S-a dus poezia acelor clipe! După 30-40 de ani trecuți de atunci, n-a mai rămas decât amintirea..." Ce să mai spunem acum, după trecerea unui secol și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sunt firești, că le știe oricine, fără să le fi învățat, dar că nu înțelege de ce trebuiau scrise într-o carte. Îmi citează toate acele cazuri de iubiri celebre care, reistorisite de mine, capătă o crustă de platitudine și de vulgaritate că nu mai pot fi salvate de nimic. Aparent se arată foarte atentă la tot ce-i explic, dar zâmbetul ei constant mă face să cred că în realitate își bate joc de mine. Indivizibilitate În sfârșit am descoperit ethos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
iar ca marcă pelerină, un voal lung, negru, ce cade cu grație pe ceafă, lăsându-i semidezvelită fruntea. Trage cu poftă dintr-o țigaretă lungă, fină, pe care o ține cu grație în mâna stângă. Amestec suprem de pietate și vulgaritate, o Marie Magdalenă înainte de marea întâlnire care-i va schimba din temelii viața. Bătrânul din Botoșani, îmbrăcat ponosit, purtând căciulă militară cu urechi, asemănătoare cu cele sovietice. Mărturisește, cu regret, faptul că „acum 40 de ani oamenii care veneau aici
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ulterioară (făcută neoficial), conform căreia: Situația militară ne obligă să facem României promisiuni pe care nu avem oricum intenția să ni le respectăm". El a dat astfel o nouă dimensiune diplomației rusești: încălcarea in anticipando a unui acord. Gîndiți-vă la vulgaritățile exprimate de Alexandru II în legătură cu aliații; la amenințările adresate lui Mihail Kogălniceanu că, dacă românii nu cedează în problema Basarabiei, rușii vor dezarma armata română. Iată răspunsul lui Kogălniceanu: "Puteți să ne zdrobiți, dar nu ne veți dezarma niciodată". Bismarck
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
josnică manieră 9. Aceștia l-au numit "albanezul Galeongiul", "evreul" etc. Respectîndu-și regula de a nu lăsa nici un atac fără răspuns, Iorga a deschis proceduri legale împotriva cîtorva dintre autorii acestor defăimări 10. Un asemenea război al vorbelor, a cărui vulgaritate a fost pe măsura inutilității lui, este instructiv. Deoarece țările acestea nu ofereau imigrației "posibilități nelimitate", băștinașii au văzut prea mulți străini trecînd sub formă de armate, refugiați sau intruși nedoriți. Contribuția acestora (în special în România) a fost mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și lumea latină, dintre Occident și Levant. Ulterior, pe măsură ce avea tot mai puțină încredere în marile aglomerații urbane, era încîntat de splendidele perioade de timp petrecute la Veneția, săptămîni la rînd fără să audă un claxon de automobil și celelalte "vulgarități pline de pretenții ale ultramodernismului", cum le spunea el. Bizantinologul Iorga nu putea ignora îndîrjita controversă greco-latină din perioada Evului Mediu, mai ales asupra zonei balcanice, pentru că era în primul rînd medievist. Poate că tocmai la Veneția a descoperit el
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
femeilor, dar îl interesau numai relațiile platonice cu ele122. Iorga era auster și modest în gusturi și în stilul de viață pe care o ducea și putea fi spurcat la gură în compania bărbaților, deși (ca latin tradițional) nu tolera vulgaritatea în prezența femeilor 123. Era întotdeauna protocolar și rezervat în public. Nu apărea niciodată în fața musafirilor în pijama. Întrucît nu a avut o copilărie normală, poate că adultul Iorga încerca zadarnic să recupereze o copilărie de care nu se bucurase
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
avem nevoie de un roman românesc!". Iorga era convins că noua literatură trebuia să zugrăvească armonia organică a vieții satului și să evite subiectele referitoare la "odioasele" orașe ale secolului al XX-lea: mahalalele industriale, "mirosul pestilențial" al acestora și "vulgaritatea locuitorilor mahalalelor" cu "accentele lor oribile" nu puteau constitui izvorul de inspirație al unui asemenea roman. El credea că literatura nu trebuie să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
tatăl său ceva imaginație poetică. Dar cum putea cineva să-l considere drept un mare scriitor francez? Citindu-i articolele, remarcai stilul său spectaculos uneori, întotdeauna violent, dar mai ales faptul că Daudet părea să fi dat un nou sens vulgarității. În 1928, un preot francez din ordinul Adormirii Maicii Domnului (ordin cunoscut pentru orientarea sa reacționară antirepublicană extremistă) și totodată istoric i-a sugerat lui Iorga să conferențieze la Văleni despre Constantinopole și despre turcii din Balcani 156. Dar semnificația
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Giurescu, Panaitescu și Iorga au continuat polemicile în cotidienele bucureștene, dîndu-și replici unul altuia prin intermediari de felul lui Stelian Popescu. "Prefer, scria Iorga, să nu-i răspund profesorului Giurescu; curajul lui de a nega și de a justifica și vulgaritățile din atacurile sale fac imposibilă orice discuție. Iar fostul prefect TzigaraSamurcaș (colaborator al nemților) și Panaitescu îl urmează"179. În aprilie 1936, Iorga a făcut un gest tipic pentru el: a demisionat din postul de președinte al Comitetului Român al
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai serios obstacol în calea evoluției firești a literaturii națiunii sale"109. Intoleranța lui Iorga față de curentele moderne din literatură nu era ceva nou, dar situația s-a înrăutățit în anii '30110. Continua totuși lupta sa de o viață împotriva "vulgarității ambițioase a ultramodernismului" (înțelegînd prin aceasta toată literatura română de după Eminescu), acoperind aproximativ același interval de timp din literatura străină. În literatură, Iorga s-a dovedit cel mai conservator. Într-adevăr, așa cum sublinia G. Călinescu, nimic din ce era nou
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Firește, eu și James nu discutam niciodată chestiuni religioase. Dacă m-aș fi gândit vreodată la această problemă pe când eram tineri, aș fi ajuns, cred, la concluzia că fundamentalul principiu spiritual al vieții lui James era acela de a evita vulgaritatea. Religia privită ca o „manieră elegantă“? În fond ar putea fi privită și mai rău. Dar niciodată nu mi l-aș fi imaginat pe James în chip de entuziast cercetător al exoticelor mistere ale Orientului. Ce bizar! Surprinderea mea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
teatrul mai mult ca toate, pentru că seamănă atât de bine cu viața, vezi oameni în carne și oase mergând și vorbind. Dumnezeule! Când deschizi aparatul de radio, îți poți da seama imediat dacă cel care vorbește e un actor. Din cauza vulgarității, vulgarității, teatrul este templul vulgarității. E o dovadă vie că nu vrem să discutăm despre treburi serioase, și că, probabil, nu suntem în stare. Totul, totul, lucrurile cele mai triste, cele mai sacre, chiar și cele mai nostime sunt transformate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai mult ca toate, pentru că seamănă atât de bine cu viața, vezi oameni în carne și oase mergând și vorbind. Dumnezeule! Când deschizi aparatul de radio, îți poți da seama imediat dacă cel care vorbește e un actor. Din cauza vulgarității, vulgarității, teatrul este templul vulgarității. E o dovadă vie că nu vrem să discutăm despre treburi serioase, și că, probabil, nu suntem în stare. Totul, totul, lucrurile cele mai triste, cele mai sacre, chiar și cele mai nostime sunt transformate într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]