KorAP: Find »[drukola/base=weber & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...142 >

3,544 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

Mark. Aș vrea eu să mă păzească. De tine. Dacă nu te superi, aș vrea să stau de vorbă cu doctorul între patru ochi. Ca de la om la om. Karin își împreună mâinile în față și ieși iar din cameră. Weber se ridică, ținând geanta cu o mână, iar cu cealaltă netezindu-și barba lăptoasă. Direcția întrebărilor se schimbase. Mark se întoarse cu fața la el. —Ascultă. Nu lucrezi pentru ea sau de-astea, nu? Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
un gest, strângându-și capul în mâini. Mai bine o lăsăm pe mâine, ce zici? Mă doare creierul. Vino și mâine, dacă ai chef. Dar fără costum și geantă, da? Pe-aici suntem cu toții oameni buni. S-a făcut, spuse Weber. —Genul meu de psihiatru. Mark își azvârli mâna înainte, iar Weber i-o strânse. Weber o găsi pe Karin în sala de așteptare, așezată pe o canapea de vinilin verde închis, genul care putea fi curățată repede cu buretele, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pe mâine, ce zici? Mă doare creierul. Vino și mâine, dacă ai chef. Dar fără costum și geantă, da? Pe-aici suntem cu toții oameni buni. S-a făcut, spuse Weber. —Genul meu de psihiatru. Mark își azvârli mâna înainte, iar Weber i-o strânse. Weber o găsi pe Karin în sala de așteptare, așezată pe o canapea de vinilin verde închis, genul care putea fi curățată repede cu buretele, în caz de urgență. Ochii ei păreau alergici la aer. Două femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Mă doare creierul. Vino și mâine, dacă ai chef. Dar fără costum și geantă, da? Pe-aici suntem cu toții oameni buni. S-a făcut, spuse Weber. —Genul meu de psihiatru. Mark își azvârli mâna înainte, iar Weber i-o strânse. Weber o găsi pe Karin în sala de așteptare, așezată pe o canapea de vinilin verde închis, genul care putea fi curățată repede cu buretele, în caz de urgență. Ochii ei păreau alergici la aer. Două femei palide ca hârtia, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
care putea fi curățată repede cu buretele, în caz de urgență. Ochii ei păreau alergici la aer. Două femei palide ca hârtia, cu cadre de mers, lunecară pe lângă ea, o cursă desfășurată cu încetinitorul. Una dintre ele îl salută pe Weber ca și cum ar fi fost fiul ei. Karin începu să se justifice înainte ca el să se așeze lângă ea. Îmi cer scuze. Mor când îl văd așa. Cu cât e mai convins că nu mă cunoaște, cu atât mai puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-l lăsam să calce strâmb. Dar acum pur și simplu nu mă suportă pe mine și crede că ea era un fel de sfântă. Se opri și zâmbi în semn de scuză, cu gura pulsându-i ca a unui păstrăv. Weber îi oferi brațul - stângaci, arhaic, ceva ce nu făcea niciodată. Dădu vina pe Nebraska, pe acel iunie plat, uscat, plin de freamăt. Accentele molcome, fețele late, apatice, țărănești - atât de calcaroase și de ascunse - îl dezorientau, după zeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
toată lumea... Stătea cu mâinile încrucișate peste sâni, cu fața roșie și răvășită, cu ochii umezi. El o prinse de cot și o conduse pe alee spre mașină. Un observator din afară ar fi presupus că vede o ceartă între îndrăgostiți. Weber se întoarse și-l văzu pe Mark, stând în picioare la fereastra lui. Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea? Se întoarse din nou spre soră. — Nu, spuse Weber. Nu era așa. Și peste un an va fi altcineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
afară ar fi presupus că vede o ceartă între îndrăgostiți. Weber se întoarse și-l văzu pe Mark, stând în picioare la fereastra lui. Nu ești, cum ar veni, încurcat cu ea? Se întoarse din nou spre soră. — Nu, spuse Weber. Nu era așa. Și peste un an va fi altcineva. Regretă până și acest truism inofensiv, de îndată ce-l spuse. Putea fi transformat prea ușor în promisiune. Culoarea feței ei deveni mai aprinsă. Sunt sigură că orice ați putea face pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
în promisiune. Culoarea feței ei deveni mai aprinsă. Sunt sigură că orice ați putea face pentru el o să-l ajute. Mai sigură decât era el. Încă se mai putea întoarce la Lincoln la timp ca să prindă un zbor de seară. Weber își înfipse unghia degetului mare în palmă și se controlă. Ca să putem face ceva pentru el trebuie să aflăm cine este el acum. Și ca să facem asta trebuie să-i câștigăm încrederea. — Eu să-i câștig încrederea? Nu suportă nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ascultă convorbirea înregistrată în ziua aceea. Îl ascultă din nou pe tânărul de douăzeci și șapte de ani, pierdut în el însuși, ocupat să demaște impostori pe care lumea nu-i putea vedea. Cu ani în urmă, la Stony Brook, Weber lucrase cu un pacient care suferea de agnozie spațială unilaterală: celebrul „Neil“ din prima carte a lui Weber, De necuprins. După un atact cerebral la cincizeci și cinci de ani - vârstă la care Weber tocmai ajunsese teafăr - depanatorul de aparatură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
pierdut în el însuși, ocupat să demaște impostori pe care lumea nu-i putea vedea. Cu ani în urmă, la Stony Brook, Weber lucrase cu un pacient care suferea de agnozie spațială unilaterală: celebrul „Neil“ din prima carte a lui Weber, De necuprins. După un atact cerebral la cincizeci și cinci de ani - vârstă la care Weber tocmai ajunsese teafăr - depanatorul de aparatură de birou se alesese cu o leziune în emisfera dreaptă care-i ștersese peste noapte jumătate din lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ani în urmă, la Stony Brook, Weber lucrase cu un pacient care suferea de agnozie spațială unilaterală: celebrul „Neil“ din prima carte a lui Weber, De necuprins. După un atact cerebral la cincizeci și cinci de ani - vârstă la care Weber tocmai ajunsese teafăr - depanatorul de aparatură de birou se alesese cu o leziune în emisfera dreaptă care-i ștersese peste noapte jumătate din lume. Tot ceea ce se afla la stânga de linia mediană a vederii lui Neil fusese anihilat. Când se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
a vederii lui Neil fusese anihilat. Când se bărbierea, își lăsa neatinsă partea stângă a feței. La micul dejun, nu reușea să mănânce partea stângă a omletei. Niciodată nu-i vedea pe cei care se apropiau de el din partea stângă. Weber îi ceru lui Neil să deseneze un teren de baseball. Neil și-a plasat jucătorul third base chiar la marginea liniei pitcher-ului. Chiar și în memoria lui Neil, când își amintea întâmplările zilei, partea stângă a lumii se năruia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
din dreapta, dar nu și veranda din stânga. Când dădea indicații pe stradă, acestea erau exclusiv o înșiruire de viraje la dreapta. Deficitul trecea dincolo de vedere. Neil nu vedea că nu poate vedea. Jumătate din harta unde fusese stocat spațiul însuși dispăruse. Weber încercase un experiment simplu, o scenă pe care o dramatizase în De necuprins. Pusese o oglindă perpendicular pe umărul drept al lui Neil și-i ceruse să se uite pieziș în oglindă. Partea din stânga lui Neil părea acum să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
un experiment simplu, o scenă pe care o dramatizase în De necuprins. Pusese o oglindă perpendicular pe umărul drept al lui Neil și-i ceruse să se uite pieziș în oglindă. Partea din stânga lui Neil părea acum să fie dreapta. Weber ridicase un talisman de argint deasupra umărului stâng al lui Neil și-i spusese să întindă mâna după el. Era ca și cum i-ar fi cerut să navigheze spre o direcție care căzuse de pe busolă. Neil șovăise, apoi se aruncase. Mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
spusese să întindă mâna după el. Era ca și cum i-ar fi cerut să navigheze spre o direcție care căzuse de pe busolă. Neil șovăise, apoi se aruncase. Mâna i se izbise de oglindă. Pipăise orbește geamul, căutând chiar și pe spate. Weber îl întrebase ce face. Neil insistase că talismanul se afla „înăuntrul oglinzii“. Știa ce sunt oglinzile; atacul îi lăsase intactă partea asta. Știa că e o nebunie să-ți închipui că talismanul poate fi înăuntrul geamului. Dar în noua lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
crede că măsoară, direcționează și locuiește un spațiu dat simplu și familiar poate să-și fi pierdut deja, fără să aibă cea mai vagă idee, chiar și o jumătate de lume. Firește, nici un creier nu putea recunoaște așa ceva pe deplin. Weber îl simpatizase pe Neil. Omul acceptase o lovitură zdrobitoare fără amărăciune sau autocompătimire. Se adaptase și-și văzuse de drum - dacă nu înainte, atunci înspre nord-est. Dar după ultima serie de teste, Weber nu-l mai văzuse niciodată pe Neil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
creier nu putea recunoaște așa ceva pe deplin. Weber îl simpatizase pe Neil. Omul acceptase o lovitură zdrobitoare fără amărăciune sau autocompătimire. Se adaptase și-și văzuse de drum - dacă nu înainte, atunci înspre nord-est. Dar după ultima serie de teste, Weber nu-l mai văzuse niciodată pe Neil. N-avea idee ce se mai întâmplase cu omul acela. O altă pierdere îl răsese de pe fața pământului, îl redusese la o poveste. Omul pe care Weber îl cunoscuse și-l intervievase pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Dar după ultima serie de teste, Weber nu-l mai văzuse niciodată pe Neil. N-avea idee ce se mai întâmplase cu omul acela. O altă pierdere îl răsese de pe fața pământului, îl redusese la o poveste. Omul pe care Weber îl cunoscuse și-l intervievase pe îndelete se transformase în omul pe care-l descrisese în paginile cărții sale. Îl lăsase în urmă pe „Neil“, în oglinda din carte, pierdut undeva, dispărut într-o direcție imperceptibilă, spre un loc intangibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
intervievase pe îndelete se transformase în omul pe care-l descrisese în paginile cărții sale. Îl lăsase în urmă pe „Neil“, în oglinda din carte, pierdut undeva, dispărut într-o direcție imperceptibilă, spre un loc intangibil din adâncurile oglinzii fictive... Weber se trezi devreme, dintr-un somn agitat. Făcu un duș ca să se scuture de amorțeală, amintindu-și, cu o tresărire a conștiinței în timp ce apa fierbinte îl redeștepta, că mai făcuse unul în urmă cu doar câteva ore. Își pregăti un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
un măr perfect estetic, dar fără nici un gust, de la recepție și consideră că a luat micul dejun. Se îndreptă spre spitalul Bunul Samaritean după indicațiile pe care le primise și urcă la Neurologie. Asistenta doctorului Hayes îl conduse imediat pe Weber în birou, încercând să nu se holbeze la acea personalitate faimoasă. Neurologul părea destul de tânăr ca să fie fiul lui Weber. Un ectomorf greoi, cu o piele iritată, care-și manevra corpul ca pe un aparat moștenit. —Vreau doar să vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
spitalul Bunul Samaritean după indicațiile pe care le primise și urcă la Neurologie. Asistenta doctorului Hayes îl conduse imediat pe Weber în birou, încercând să nu se holbeze la acea personalitate faimoasă. Neurologul părea destul de tânăr ca să fie fiul lui Weber. Un ectomorf greoi, cu o piele iritată, care-și manevra corpul ca pe un aparat moștenit. —Vreau doar să vă spun ce onoare ne faceți. Nu-mi vine să cred că vorbesc cu dumneavoastră! Când eram la facultate, vă citeam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-și manevra corpul ca pe un aparat moștenit. —Vreau doar să vă spun ce onoare ne faceți. Nu-mi vine să cred că vorbesc cu dumneavoastră! Când eram la facultate, vă citeam cărțile cum citeam benzile desenate în școala primară. Weber îi mulțumi cât de amabil putu. Doctorul Hayes vorbea apăsat, ca și cum ar fi înmânat un premiu tardiv pentru toată cariera unui actor de film mut. Un caz incredibil, nu-i așa? E ca și cum Bigfoot ar fi coborât din Munții Stâncoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ca și cum Bigfoot ar fi coborât din Munții Stâncoși și ar fi intrat în supermarketul din cartier. Chiar m-am gândit la poveștile dumneavoastră când l-am investigat. Pe biroul lui Hayes stăteau două exemplare noi din ultimele cărți ale lui Weber. Tânărul neurolog le luă în mână. —Ca să nu uit, ați putea...? I le dădu lui Weber, cu tot cu un stilou Waterman masiv. Puteți să scrieți „Pentru Chris Hayes, Watson al meu în cazul ciudat al Bărbatului care și-a dublat sora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Chiar m-am gândit la poveștile dumneavoastră când l-am investigat. Pe biroul lui Hayes stăteau două exemplare noi din ultimele cărți ale lui Weber. Tânărul neurolog le luă în mână. —Ca să nu uit, ați putea...? I le dădu lui Weber, cu tot cu un stilou Waterman masiv. Puteți să scrieți „Pentru Chris Hayes, Watson al meu în cazul ciudat al Bărbatului care și-a dublat sora“. Weber cercetă fața neurologului, căutând semne de ironie, dar nu găsi decât seriozitate. —Aș... Aș putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]