1,106 matches
-
minute că nu avea să-i ceară așa ceva nici În ruptul capului. Erau șanse mai mari ca FC Aberdeen să câștige campionatul decât să se Întâmple asta. Un ciocănit În parbriz Îl făcu pe Logan să tresară. Văzu o față zâmbitoare În ploaie, cu o ediție În Evening Express pe post de pălărie. Era reporterul care „nu le spusese“ că respingătorul domn Miller se ascunde În toaleta bărbaților. — Ești Logan McRae! zise bărbatul. Vezi? Știam eu că te cunosc de undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din greu. — Domnule, spuse el. Încă un copil adispărut. 6 Mama lui Richard Erskine era supraponderală, superînzorzonată și aproape ea Însăși un copil. Livingul casei cu terasă din Torry era ticsit cu fotografii, toate Înfățișând același lucru: un Richard Erskine zâmbitor. Cinci ani. Păr blond, dinți strâmbi, obraji cu gropițe, ochelari imenși. Viața copilului era redată În imagini În Încăperea claustrofobică, de la naștere până la... Logan nu-și duse gândul mai departe. Numele mamei era Elisabeth: 21 de ani, destul de drăguță dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
portofelul și căută fără succes niște mărunțiș ca să pornească din nou jucăria. Din interiorul locomotivei ieși o fetiță cu un aer trist. O luă pe bunicuță de mână și pășiră Încet afară, privind mereu cu regret În urmă, la fața zâmbitoare a locomotivei. — ... la Împachetat? — Hmm? Logan se Întoarse spre bătrânul de la casă. — Am zis dacă vreți să v-ajut la-mpachetat? Ridică una din pungile cu cartofi prăjiți a lui Logan. — Cumpărăturile dumneavoastră, vreți să v-ajut la-mpachetat? — Oh, nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai Încerca să-l bată până-l lasă lat. Singurul sunet venea de la aerul condiționat, mașinăria zumzăitoare, și de la bărbatul palid, care șuiera Întins În patul de spital, privind la televizorul fără sunet. — Bună seara, Dougie, spuse pe un ton zâmbitor. Ți-am adus struguri. Lăsă o pungă de hârtie să cadă pe pat, la picioarele bătrânului. Doug pufni și continuă să se uite la televizor. — Tocmai am avut o discuție foarte interesantă cu cineva, Dougie. Despre tine. Logan se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
timp a oamenilor, mi-a răspuns înclinând capul pentru a mă vedea,... și numai de câteva secunde, în noțiunea eternității... dar ție de ce ți-a luat atâta timp ca să ajungi aici? s-a mirat ea oarecum, aruncându-mi o privire zâmbitoare de după făclia luminoasă. Am avut mai multe drumuri de rezolvat până să te găsesc pe tine..., i-am răspuns. Dar am știut întotdeauna că voi ajunge într-o zi să te întâlnesc... am știut de la început... Foarte bine... bravo. De ce
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-un enorm grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai mari față de femei: chipul era zâmbitor și suav, însă frumosul tors feminin se lățea, de la talie în jos, într-o învălmășeală de tentacule care-i cuprindeau pe marinarii lui Ulixes pentru a-i rupe în bucăți. În acea spelunca, moartea trecu pe lângă Tiberius când îi aduseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
-l tăiam în hălci pătrate, ciudate, în loc să-l tai în felii, și nu puteam să mă uit la ea, știind că o să mă apuce și pe mine. Și a fost chiar trist cum se chinuia mama din greu să fie zâmbitoare și tot restul - nu sunt sigur că n-aș fi plâns în loc să râd dacă mi-aș fi dat drumul odată. În orice caz, am trecut și prin asta, iar tata a sunat cam pe la ora patru și am purtat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prea dezgustătoare. Era ca-n cărțile pe care le citește mama de la bibliotecă, atunci când fata-și găsește sufletu’-pereche. Vedeți, citește mult și-mi dau mereu seama când fata găsește tipu’ potrivit, că mama-ncepe s-arate așa visătoare și zâmbitoare și nu vrea să se uite la televizor decât dacă e East Enders. E tare plângăcioasă mama. Mă-ntreb dacă de aia era așa veselă și zâmbitoare atuncea-n prima seară cu Charlie - oare era ca-n cărți, de și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când fata găsește tipu’ potrivit, că mama-ncepe s-arate așa visătoare și zâmbitoare și nu vrea să se uite la televizor decât dacă e East Enders. E tare plângăcioasă mama. Mă-ntreb dacă de aia era așa veselă și zâmbitoare atuncea-n prima seară cu Charlie - oare era ca-n cărți, de și-a dat ea seama imediat că-i nebun după mine? (Nebun e cuvântu’ potrivit, zic io - nebun că-i place o gogoașă de grăsime ca mine. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fapt, s-ar putea, deși atuncea doar glumeam. Poate mă duc s-arunc o privire - Sheila zice că se duc o grămadă de fete mari și nu strică să mă duc să mă uit și din astea. Mă simțeam destul de zâmbitoare după ce m-am întors la casa de marcat. E-un sentiment uimitor să știu că mă micșorez câtă vreme stau acolo: e bine să mă-ntorc în același loc, fiindcă simt diferența de când stăteam acolo și eram deprimată și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asupra emisiunii „Cincisprezece la unu“, rezistând tentației de a fugi afară din cameră. Probabil că fața mea arăta ceva, pentru că se uitau amândoi la mine. — Io nu cre’ că Charlie crede în îngerii mei, da’ tu, iubito? a spus Crystal zâmbitor. Am continuat să-l ignor, iar el s-a răsucit și i-a șoptit ceva în ureche, apoi ea s-a aplecat spre el și-a izbucnit în râs, mai tare și mai aspru decât o auzisem vreodată. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
altfel cu mine acuma c-am slăbit - chiar dacă încă-s mare, știu că nu-s așa masivă cum eram. Știu că n-ar trebui să conteze ce mărime porți, da’ contează. Chiar și Vanessa aia, care pe vremuri era așa zâmbitoare și veselă la televizor când era mare, da’ acuma zice că doar se prefăcea și că de fapt se ura. E minunat să poți intra în magazine normale și să te uiți la haine: pe vremuri făceam asta doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să reacționeze, atunci nimic n-avea să-l facă. A răspuns abia după două zile și chiar și atunci a fost dezamăgitor. I-a scris doar “ Cred că l-ai trimis din greșală altcuiva.” și a semnat cu o față zâmbitoare. Un emoticon! Era o insultă prea mare ca să o descrie în cuvinte și ea a regretat imediat toată chestia. Nicio întrebare plină de gelozie despre cine era iubitul ei secret, nicio referire la noua ei slujbă, nici un comentariu ironic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Închide“, Ruby ridică ochii și văzu un bărbat Îmbrăcat Într-un halat medical albastru care stătea lângă ea. Se surprinse observând părul negru tuns extrem de scurt și trendy, perciunii alungiți, ochii de culoarea castanei, parte dintr-o față blândă și zâmbitoare. Păreau să aibă cam aceeași vârstă. Și că, dacă stătea acolo de mai mult de două secunde, probabil că auzise conversația ei cu Fi și știa despre timbrul din vaginul ei! — Mă scuzați, spuse el cu un accent american, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
calcul numărul de ore pe care le petrecuseră Împreună, avea un argument solid să considere că fusese a treia sau chiar a patra lor Întâlnire. Cred că poți să urci pentru... Ăă... Jachetă, Încheie ea cu o privire sfioasă și zâmbitoare. Ești sigură că vrei să urc pentru jachetă? intră el În joc. Adică n-am nevoie de ea. Mă descurc perfect fără. Nu sunt un om atât de obsedat de recuperarea jachetei Încât să forțez o femeie să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Odată la câteva zile, Hannah făcea câte o vizită pe la magazin. De când mama ei se dusese Înapoi la Leeds, venea cu toți cei trei copiii. Gemenele ei identice, Ellie și Ruth erau două fetițe dolofane și cu fețe ovale mereu zâmbitoare. Se fugăreau prin tot magazinul pe picioruțele lor groase, oprindu-se din când În când să se cațere În cărucioare sau să arunce cu jucării de pluș prin jur. Hannah Își cerea mereu scuze, dar Ruby și Chanel Îi spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ai întoarce într-un bordel dimineața devreme pentru o umbrelă uitată și ai descoperi în prostituata care te-a mulțumit noaptea o femeie în papuci de casă, adormită și fără nici un șarm. Fu suprinsă să mă vadă. Stătea încremenită și zâmbitoare în deschizătura ușii și nici nu mă invită să intru. — Cum de ești aici la ora asta? — Așa. M-a luat de mână și m-a tras înăuntru: — Vino. Nu se mai temea de mine. Fusese suficientă o farfurie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu arătătoare fosforescente, din acelea care străluceau În Întuneric ca ochii unei fantome. Am o fotografie În care apare În uniformă britanică, dar nu prea arată a soldat, atât e de dezordonat. Și obosit. De fapt În fotografie e blond, zâmbitor, cu dinți albi și frumoși, și o mulțime de riduri mici și drăguțe În jurul ochilor. Nu e trist, doar obosit. Ține În brațe o pisică. Poate că suferea și el din cauza iubirii neîmpărtășite? Mama n-a vrut niciodată să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
unioniștilor. Nu avea să uite niciodată vizita pe care i-o făcuse lui Wilky, pe atunci În vârstă de șaptesprezece ani, În tabăra de instruire unde se afla Împreună cu Regimentul 44 din Massachusetts, unul din mulțimea de tineri bronzați și zâmbitori, plini de Încredere În sine, În uniforme albastre noi și elegante, urmată de ziua În care Îl văzuse adus Înapoi În casa părintească din Cambridge, câteva luni mai târziu, Întins pe targă și pe jumătate mort, cu Întâmplări Înfiorătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry, care Începuse să chelească, nu putea decât să Îl invidieze. Afișa o mustață subțire și imperială, parcă pe măsura numelui și a profesiei sale. Expresia naturală, În repaus, Îi era una aproape melancolică, dar În compania altora era Întotdeauna zâmbitor și animat. Cei doi se plăcură și cu ocazia aceea, și cu cele care urmară. La propunerea lui Henry, lui Du Maurier i se dădu să ilustreze varianta În foileton a Pieței Washington, publicată de revistă În 1880. Desenele fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Muzica și mamițele“, pe care o iscălea „Cécile“, și una de recenzii literare, semnată „Barbara“. Acesta era profilul revistei, trebuia să fii flexibil ca să lucrezi pentru ea. Walter Slaughter Încheie uvertura cu o Înfloritură și se Întoarse, cu o plecăciune zâmbitoare, să primească aplauzele politicoase ale publicului. Luminile din sală se stinseră treptat. Electrificarea făcuse ușor de obținut un asemenea efect, deși pe Alexander nu Îl tenta să imite moda din ce În ce mai răspândită de a arunca auditoriul Într-un Întuneric aproape total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și reprodusă în raportul anual al academiei. Fotografiat frontal, mulajul de ghips vopsit și imitând astfel bronzul stătea oblic și obraznic cu greutatea lăsată pe un picior. O pagină întreagă, proaspăt ieșită de sub tipar, a avut, doar pentru ea, fata zâmbitoare. Publicarea broșurii academiei, care atunci s-ar putea să nu mi se fi părut din cale-afară de importantă, capătă însemnătate abia privind în urmă, de vreme ce până la moartea mamei mele - a murit de cancer la sfârșitul lui ianuarie ‘54 - a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Ted are dreptate“, Își zise Norman. „Este evident exaltat.“ Harry era de acum de-un optimism exagerat și alert, sarcasmul greoi care-l caracteriza fiind Înlocuit de un comportament vioi, deschis și optimist. În plus, manifesta un soi de indiferență zâmbitoare față de toate, un dezechilibru În Înțelegerea a ceea ce era și aceea ce nu era important. Spusese că nu va putea să desfacă codul. Spusese că nu-și amintea ce se Întâmplase În sferă sau cum o deschisese. Și nu părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lase viața să-și reia curgerea fiindcă aici, periodic, universul piere. Trupurile devin lacuri de sînge. Inimile bat ținute în mîini și mînjesc pereții pentru ca zidurile mîntuirii să nu se mai sfarme în nisip. Chipurile muribunzilor încremenesc palide și parcă zîmbitoare. Tresar căci pe una din mese zăresc chipul Elenei din care se scurge viața și se amestecă cu balta din jur. Deschid ochii și, cu toate că îl văd pe Doctor lîngă mine îmi persistă în nări mirosul dulce amărui al abatoarelor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
avionul Aer Lingus, i-am lovit cu geanta plină de provizii pentru bebeluș pe mai mulți pasageri foarte supărați. Când, în sfârșit, mi-am localizat scaunul, un bărbat s-a ridicat să mă ajute să-mi depozitez bagajul. Mulțumindu-i zâmbitoare, m-am întrebat, automat, dacă se simte atras de mine. Era așa îngrozitor. Ăsta era unul dintre lucrurile care-mi plăceau în toată schema măritișului. Câțiva ani scăpasem de caruselul ăla înfiorător al încercărilor de a întâlni bărbatul potrivit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]