928 matches
-
pizda măsii să facă niciodată nimic ca lumea... — E bolnavă știi, s-ar putea să moară, Îi spunem noi. Ne scoatem cheile și le băgăm În broască. — Cine? — Shirley, cumnata mea. E bolnavă. Se aplică aceleași reguli, zicem noi, răsucind zăvorul. — Nasol, spune ea, Împingînd ușa după mine. Încercăm să o respingem, dar ne acaparează total, ca un costum ieftin, și urlă: — Haide, vreau să-ți opresc respirația, haide, și are mîinile În șlițul meu. Doamne, ce pute aici... haide Bruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
glas de oștean. ― Oameni buni. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, cel mai rău, ne omoară o sete ca aceea - a răsunat răspunsul din afara porții. ― Zăboviți numai oleacă și om da curs rugăminții domniilor voastre... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvor greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se miște... Din deschizătura ei a apărut Întâi un baston. Apoi, cu pas greu, s-a desprins făptură de haiduc: plete colilii și mustață bogată, pălărie
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu clipea. Cu respirația oprită, și-a fixat privirea pe deschizătura porții... Din umbra ei a apărut Întâi un baston. Apoi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o culegi pe lună plină și-n miez de noapte. Cam înfricoșați de moroi, cu luna dodoloață bătîndu-ne fețele, strîngeam din cimitir, bolborosind un descîntec din G. Dem. Teodorescu, un braț de... mărarul calului. Firește, nu deschidea nici o broască, nici un zăvor. Era un băiat cu un comportament destul de contradictoriu. Cînd plin de bunăvoință și protector, cînd închis în el, zgîrcit la vorbă. Se afunda mereu în visare, cu gîndul dus dincolo de dunga orizontului. Mai ales după ce ne străduiam să descifrăm semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de zgardă, sub supravegherea voyeuristă a motanului. Mișu Negrițoiu vede că-i protejat, coboară calm și se răstoarnă în stratul de cimbru. Cimbrul e afrodisiac pentru pisici. Avem o plantație întreagă. Lasă-l în pace, Tano. Închid cu dificultate poarta. Zăvorul, complicat pentru mîinile mele neîndemînatice, Iordan l-a montat. Mă mai uit o dată de-a lungul drumului. De ce-oi fi avînd speranța asta (de la Mancha) c-o să apară? Dar n-a fost dragostea mea o așteptare a ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-a coborît cu efodul în mînă. 7. Saul a fost înștiințat de sosirea lui David la Cheila, și a zis: "Dumnezeu îl dă în mîinile mele, căci a venit și s-a închis într-o cetate cu porți și zăvoare." 8. Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se coboare la Cheila și să împresoare pe David și pe oamenii lui. 9. David, luînd cunoștință de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în opoziție cu micimea și bădărănia regimului totalitar comunist. Copilul, viitorul scriitor, se opune vehement milițianului, în timp ce mama îl temperează spunându-i “Vrei să ajungă taică-tu la pușcărie din cauza ta?”(p.95) Discuții semnificative pentru acele timpuri... “Am tras zăvorul la gură, multe s-au schimbat în rău, sunt tari și răi și nu ies de sub papucul rusului.” Condamnarea fostului căpitan are la bază “crima de uneltire contra ordinii sociale în virtutea căreia erau obsesiv condamnați toți cei ce s-au
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de ea știute. Cine știe din pricina căror comandamente nu găsise calea de a-și duce gândurile până la capăt!? Nu reușea cu nici un chip să-și mărturisească fărădelegea ce o săvârșise. Bătea la ușa ei o teamă surdă care închidea toate zăvoarele, ba chiar mai punea un lacăt în plus, baricadând putința de a se elibera, și renunța. Ina îi citea scrisorile cu o implicare ce venea din forul ei intim, alimentat de gânduri bune; nu putea bănui ce armate de neliniști
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Abia atunci înțelese ce nu era în regulă. Vârful spadei nu mai arăta pe deasupra zidurilor, în depărtare. Brațul cavalerului se aplecase, sabia nu îndemna spre depărtări, ci arăta către poartă. Și atunci, mijind ochii, pe urmele tăișului, Petrache văzu. În jurul zăvorului mare erau niște scrijelituri care păreau a fi fost făcute chiar cu vârful sabiei. De parcă cineva încercase să iasă sau, poate, doar vrusese să vadă cât de trainică e încuietoarea. Își trecu degetele peste scrijeliturile de sub care ieșea la iveală
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înainte și ea porni, tulburată, în spatele lui. Cum bărbatul, urcând, tot căuta legătura de chei, la ușa apartamentului lucrurile merseră ceva mai repede. O pofti să intre, fata rămase în vestibul, lipită de perete. El încuie, de fapt trase un zăvor, îi observă neliniștea și se întoarse spre ea, așteptând. — Să mă lași puțin, șopti Cosmina. Să mă obișnuiesc... Ce e atât de neobișnuit ? întrebă Iacob, îndepărtându-i cu mâna o șuviță de pe frunte. Apoi o pofti în sufragerie. Era o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
O aștepta să vină, cu ochii ei care mistuiau lumina, cu pielea albă ca o pojghiță de marmură și cu pasul săltat, asupra căruia pământul nu avea nicio putere... Închise ochii, în somn se putea apropia de ușă și, trăgând zăvoarele, putea s-o deschidă... Privită de la poalele dealului, mulțimea forfotea, dar nu puteai spune că se mișcă într-o direcție sau alta. Aproape de Turnul Mitropoliei, câteva femei urcau în genunchi. În locurile unde așezau lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gândeam și eu, mai spuse străinul, închizând atât de încet ușa, încât, în mod inexplicabil, clopoțelul nu se mișcă. O vreme Jenică nu făcu decât să se legene pe scaun, gemând. Când se trezi din năuceală, se repezi și trase zăvorul. Se așeză față în față cu floarea, care parcă se și înălțase puțin, tulpina i se îngroșase, sevele zvâcneau pe dinăuntru, frunzele se lățiseră și se ascuțiseră, ca jgheaburi pentru boabele de rouă, cârceii se încolăciseră pe arac, iar floarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Hananeel. 2. Alături de Eliașib au zidit și oamenii din Ierihon; alături de el a zidit și Zacur, fiul lui Imri. 3. Fiii lui Senaa au zidit poarta peștilor. Au acoperit-o cu scînduri, și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 4. Alături de ei a lucrat la dregerea zidului Meremot, fiul lui Urie, fiul lui Hacoț; alături de ei a lucrat Meșulam, fiul lui Berechia, fiul lui Meșezabeel; alături de ei a lucrat Țadoc, fiul lui Baana; 5. alături de ei au lucrat Tecoiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
au lucrat Tecoiții, ai căror fruntași nu s-au supus în slujba Domnului. 6. Ioiada, fiul lui Paseah, și Meșulam, fiul lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scîndură și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 7. Alături de ei au lucrat Melatia Gabaonitul, Iadon, Meronotitul, și oamenii din Gabaon și Mițpa, pînă la scaunul dregătorului de dincoace de rîul Eufrat; 8. alături de ei a lucrat Uziel, fiul lui Harhaia, dintre argintari, și alături de el a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
lui Pahat-Moab. 12. Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Șalum, fiul lui Haloheș, mai marele peste jumătate din ținutul Ierusalimului. 13. Hanun și locuitorii Zanoahului au dres poarta văii. Au zidit-o, și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele. Ei au făcut o mie de coți de zid pînă la poarta gunoiului. 14. Malchia, fiul lui Recab, mai marele peste ținutul Bet-Hacheremului, a dres poarta gunoiului. A zidit-o, și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 15. Șalun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
încuietorile și zăvoarele. Ei au făcut o mie de coți de zid pînă la poarta gunoiului. 14. Malchia, fiul lui Recab, mai marele peste ținutul Bet-Hacheremului, a dres poarta gunoiului. A zidit-o, și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 15. Șalun, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste ținutul Mițpa, a dres poarta izvorului. A zidit-o, a acoperit cu scînduri, și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lîngă grădina împăratului, pînă la treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
gunoiului. A zidit-o, și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. 15. Șalun, fiul lui Col-Hoze, mai marele peste ținutul Mițpa, a dres poarta izvorului. A zidit-o, a acoperit cu scînduri, și i-a pus ușile, încuietorile și zăvoarele. A făcut zidul iazului Siloe lîngă grădina împăratului, pînă la treptele care coboară din cetatea lui David. 16. După el, Neemia, fiul lui Azbuc, mai marele peste jumătate din ținutul Bet-Țurului, a lucrat la dregerea zidului pînă în fața mormintelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
la întrebarea "cum", iată că avem o idee și despre "de ce", oricît de aproximativă va fi fiind ea. Sexualitatea, într-o formă mai mult sau mai puțin directă, pare a fi cauza ce întunecă cu ușurință conștiința, se joacă cu zăvoarele ei, deschide larg porțile celor mai străvechi și mai antisociale impulsuri. Dar în cele din urmă tot ea se dovedește a fi singura forță în stare să învingă egoismul, să aducă laolaltă indivizi opuși. Tot ea îi topește într-o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ia ființă în rana deschisă a cuvântului, versul său sincopat nu prea ascultă de netezimea formei, ci dă glas pătimirii”. Este trăirea destinului vitreg al plaiului natal nedreptățit de istorie („Suntem colindători fără de stea / și gura mi-e închisă cu zăvorul / și mama ne e mama altuia / c-a noastră ne-a lăsat cu dorul”). SCRIERI: Ora de prânz a vulcanului Etna, Chișinău, 1997; Roma fără mine, Timișoara, 1998. Repere bibliografice: Adrian Dinu Rachieru, Poetul „clopotelor luminii”, LA, 1998, 16. G.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288541_a_289870]
-
care, amenințători/ De atâta iubire,/ Credincioșii se-nghesuie,/ În pronaosuri sfinte.// Am hotărât/ Să fug din glasul meu,/ Ca dintr-o închisoare pe care/ Singură mi-am închinat-o,/ Pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră,/ Devenită muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime-/ Publicul o vizitează/ Și, înfiorat de torturi,/ Nu se miră/ Că nu zace, în ea, nime//" (Pasul)45. Obsesia existențială, îndoită de o feminitate desăvârșită, naște, cum este de presupus, zborul, a cărui morfologie se află
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trezindu-se încremenită în diverse ipostaze, ajunge să le conștientizeze 136: "Am hotărât/ Să fug din glasul meu/ Ca dintr-o închisoare pe care singură nu am închinat-o/ pentru nenumăratele mele crime,/ O închisoare celebră/ Deveintă muzeu,/ Cu versuri zăvoare/ Și gratii de rime Publicul o vizitează/ Și înfiorat de torture/ Nu se miră/ Că nu mai zace-n ea nime". (Pasul) Constrângerile prozodice devin, de asemenea, un impediment, în calea libertății omului și al poetului, care, oricum, se rătăcește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unei visceralități cerebrale"171: "M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate. Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere, în care,/ Trupul mai aleargă după cap./ Și tresar, când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și, părând că-s boabe de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nebun". Nunta este moarte, logodnicul se întoarce din moarte și, ca în feeriile lui Grieg, iubita îl așteaptă: "De când te aștept, mult iubite, acum sunt o babă" sau "Împodobită cu florile morții,/ icoană de lacrimi, primește tămâia.../ se năruie cerul zăvoarele porții,/ sunt eu, am venit, aleluia." Poetul este ambasadorul Melancoliei, cetatea este a Mâhnirei, orașul se numește Megalopolis, Țicăul, orașul metafizic, casa singuratică cu nuci și castani ancestrali, toate vorbesc de universul spre care se tot întoarce poetul. "Poezii" (1972
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prescrie. Dacă de pe acum am știut să ne însușim spiritele societăților creștine într atât încât aproape toți văd evenimentele mondiale prin culoarea sticlelor ochelarilor pe care noi li le punem la ochi, dacă de pe acum nu există în nici un stat zăvoare care să ne interzică accesul la ceea ce creștinii numesc prostește secretele de stat, ce va fi când vom fi stăpâni recunoscuți de întregul univers în persoana regelui universal? Oricine ar voi să fie editor, bibliotecar sau tipograf va fi nevoit
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
negativă, în măsura în care nu evocă, la fel ca omologul ei simbolic, recolta. În plan psihologic, foarfecele simbolizează ruptura, separarea tragică, pornind de la tăierea cordonului ombilical. Instrument al castrării, îmbracă un aspect angoasant, ce transpare frecvent în fantasme ori coșmaruri. Cheie, broască, zăvor Cheia prezidează atât deschiderea, cât și închiderea. Totuși, în simbolistica generală și în vis, în special, evocă mai degrabă accesul decât piedica. A poseda cheile, înseamnă a avea șperaclul ce deschide porțile sau seifurile, calea sau inimile. Este o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]