1,689 matches
-
-i dragostea. Și ce emoții am avut Când am primit primul sărut Ca dragostea de mamă, așa eu am crezut. Îmi amintesc cum mă rugai Ca să îți fiu soție, Și eu credeam ce îmi spuneai Dar n-am știut ce zace-n tine. Când m-am întors de la servici Și eram singurică-n casă Am amețit când am văzut Biletul tău, Ion, pe masă. Eu plec departe și te las, Am să mă mai gândesc la tine Dar n-am ce
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
a omului. Atât prin activitatea sa de profesor la Institutul Pedagogic din Arad (1812-1815), cât și prin lucrările sale publicate a servit acestei convingeri: ,,(...) cea mai mare parte a norodului acestuia (românesc, nns.) în necinste, întru întunecare și mare mișelitate zace, mai mult din lipsa educației cei cuviincioase și bune, decât din alte oarecare pricini.” Bunăstarea populației era, în optica sa, direct dependentă de nivelul cultivării ei. Școala devenea astfel un factor de progres social, prin ea se poate risipi atât
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
marginea unei piscine din Beverly Hills, scriind această scenă pe laptop și înduioșîndu-se de propria viziune asupra bucuriilor simple din viața africanului. Dilema Veche, februarie 2007 Mondo cane Babel (SUA, 2006), de Alejandro Gonzalez Inarritu O turistă americană (Cate Blanchett) zace, cu clavicula sfărîmată de un glonte, într-un sat marocan din mijlocul deșertului, abandonată de toată lumea cu excepția soțului ei (Brad Pitt). Cei doi copii ai lor, lăsați acasă, în California, în grija bonei mexicane (Adriana Barraza), ajung pe undeva pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
te dau jos. Renunț, mă las pe spate. Țigara mi-a rămas între degete. O rulez în continuare, fără intenție. Nici nu-mi dau seama când presiunea degetelor mele începe să se accentueze. Peste două minute, tot tutunul din țigară zace la picioarele mele. Rup foița și o presez până se transformă într-un cocoloș mic cât o gămălie de ac. O las să cadă pe jos. Am rămas cu filtrul. Deschid geamul și-i dau un bobârnac afară. Șoferul se
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Și-a udat alipile. O s-o pun aici. O să se usuce și o să fie bine. Mara își apropie mâna dreaptă de marginea piscinei, apoi, cu mâna stângă, împinge cu delicatețe carcasa libelulei pe piatra poroasă. Mă uit la libelula care zace într-o baltă minusculă. Nu se mișcă. Iar eu știu că nu prea sunt șanse să-și deschidă aripile și să-și ia zborul. Dar Mara e mulțumită. Se ridică. Mă ridic și eu. Mara fuge către Paul, iar eu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mă mișc un centi metru, ne atingem spinările, așa că încerc să înțepenesc pe scaun. Îmi întorc ușor ochii spre stânga. Văd un cuplu. El și ea. Amândoi au pielea foarte neagră. Amândoi se uită în gol. În fața ei, pe masă, zace un cocktail violent colorat. Ea nu-i dă nici o atenție. Nici lui, nici cocktailu lui. Mă gândesc că poate au terminat de mâncat și așteaptă nota de plată. Sau poate nu. Poate că sunt certați. Sau poate că s-au
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
istoric, încât cititorul poate uita că e vorba de un "accident" petrecut pe fondul represiunilor provocate de evenimentele din Ungaria toamnei 1956. La fel cu hazardate omisiuni ale reperelor temporare, au loc încălcări ale granițelor spațiale. Cea care narează întâmplările zace între pernele de acasă (în suburbia pariziană Gennevilliers străbătută vag de ecouri ale răzmerițelor locale din 2005-06), pe când gândurile ei mai alunecă retrospectiv, animate de ultime resurse, spre ținuturile copilăriei bântuite de spectrul războiului pe coasta basarabeană a Mării Negre sau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ibidem, f. 89 r. 129 Arhivele Naționale, filiala Botoșani, dosar 51/1939. 130 Ibidem, f. 12 r. 131 Ibidem, f. 114 r. 132 Ibidem, f. 199 r. 133 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 69. 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... Istoria tărâmului din care s-au nutrit rădăcinile poetului înglobează drumurile labirintice ale unei realități care transcende datele stricte ale existenței; dezvăluindu-se ori, dimpotrivă, învăluindu-se în mister, aceste fețe o preschimbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a vorbit și mai mult, însă, despre mâhnirea poetului atunci ziarist la București și despre eforturile acestuia de a împrumuta bani și de a recupera moșia. Eminescu scria la un moment dat: mi-ar părea rău dacă țerâna aceea unde zace ce-am avut mai scump pe lume ar încăpea în mâini străine 53. Și totuși, a încăput, inevitabil, pe mâini străine, în ciuda faptului că poetul ajunsese să proiecteze chiar o posibilă căsătorie prin care spera să poată răscumpăra Ipoteștii. Poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de la Hristea. Avans să dea bătrânul, oricât ne-ar cere. [...] Hristea, Moritz, Caballă mare8. Mai mult decât atât, retrasul Eminescu destăinuie unui prieten grijile sale: Nu am prejudiții, și cu toate acestea mi-ar părea rău dacă țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, ar încăpe pe mâini streine. Iartă că devin sentimental e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om își are pe ale sale9. Ipoteștii înseamnă pentru Eminescu, înainte de toate, pământ sacru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
totuși ea însăși într-o eternă tranziție, într-un pelerinagiu din ființă-n ființă, un Ahasver a formelor lumei 326. Toate aceste umbre țes un joc al dedublării care, inducându-ne ideea piramidei egiptene, Fac să crezi că după poartă/ Zace-o-ntreagă țară moartă, dar Când acolo ! sub o faclă/ Doarme-un singur rege-n raclă 327. NOTE 1 Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
5 Preambul 7 I. FEȚELE REALITĂȚII 13 1. De când eram copii [...] Și ne spuneau moșnegii povești 15 2. O casă de piatră, dar cam strâmbă... Și destinul ei 43 3. Capela noastră, cu vârfurile aurite 85 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... 116 II. IPOSTAZE ALE SUBLIMĂRII 139 1. Omul real, omul poetic 141 2. Topoi esențiali 188 3. Niveluri de sublimare poetică 257 Încheiere 309 Bibliografie 312 ANEXĂ 325 DIN CATALOGUL COLECȚIEI "EMINESCIANA" Editura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
luni. Știu, e grea documentarea, dar trebuie făcută, ca să nu nemulțumească lumea (Monografia Pitești e la dl. Ilioaia și poate sluji de model). Da, Aurel G. Stino e apreciat de unii; dar trecut cu vederea de cei mulți. „Monografia Dragoslav” zace la Cartea Românească, la folticeneanul Gafița, cu care am Încheiat un contract și totuși... O veste neplăcută: D-na Vârnav și-a fracturat un picior și Îl are acum În gips. Fiica ei e bolnavă, având o mare decalcifiere și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
salutările sale. D-na Stino, a cărei mărinimie am prețuit-o totdeauna, a făcut excelent donând Muzeului biblioteca soțului dispărut. În schimb un folticenean, d. Gafița, Întârzie cu publicarea Monografiei Dragoslav, În care Lică Stino a contribuit foarte mult. Lucrarea zace de ani de zile, deși contractată. Stăruințele mele sunt Întâmpinate cu gentilețe și făgăduieli frumoase, dar... ineficiente. D-na Prof. Ungureanu adună mereu Amintiri folticenene. Vor avea, poate, aceeași soartă? Dacă nu le publică Muzeul, se vor (Îm)potmoli la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cine a fost cu adevărat femeia aceea; îmi ajunge c-a știut ce să facă sufletului meu... Dormi în pace, Doamnă Ana, chiar dacă în urmă cu cîțiva ani, cînd am trecut pe la blocul Yanis, poate numai din pornirea lupului ce zace în noi, bărbații, care nu se poate abține și mai trece pe-acolo pe unde a mîncat odată o oaie; la trecerea aceea, vrînd să intru pe ușa din față, mi s-au reținut actele, am fost chemat a doua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scurte care aveau menirea, în teorie, de a ține cititorul cu sufletul la gură. Îndoi un colț și aruncă volumul într-un colț al cortului. Acestui stil îi lipsește, înainte de toate, substanța. Pe Hugo nu-l mai citește nimeni, Balzac zace prin biblioteci, Dostoievski e amintire, Sadoveanu al nostru se răsucește în mormânt. Marin Preda ar da cu ăștia de pământ. Scriitori apăruți pe bandă rulantă, promovați agresiv de agenți literari puși pe căpătuială rapidă. O minimalizare literară, o desconsiderare a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai bine să fac: să arunc jurnalul la coș, pur și simplu, așa cum am aruncat casetele? Să-i rup foile, una câte una? Să-i dau foc și să-l văd mistuindu-se în fața mea? Mă uit la el nehotărâtă. Zace acolo tăcut și pânditor. Deschid fereastra larg și mă las adulmecată de aerul rece, care parcă așteaptă ceva de la mine. Știu ce așteaptă. Răsuflu adânc, din rărunchi. La ce mi-a folosit nelipsita mea emoție interioară, de care eram atât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
flacările-nfiorate ale căminului marmoreu învinețea în trăsuri aeriene fața cea tristă a lui Toma Nour. ["Cine a văzut o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu câte - un alb 5 înger de marmură, zace sicriul deschis... pe o perină de atlas alb brodat cu negru zăcea capul cel palid cu răsfiratele bucle negre ale moartei. Caii îmbracați în negru mergeau în pas după melancolicu [l] tact al marșului de moarte preoți în haine de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și-a înscris numele pe actul de proprietate, devenind Ion Ionescu. De aici încolo începe istoria Ioneștilor, ajunsă până la Andrei Ionescu, pe care Zogru îl așteptă acum, încercând să-și învingă resentimentele și înmuindu-se la gândul că în el zace sângele lui Ioniță Bubosu, pe care l-a văzut ultima oară pe la 1500, sprijinit de cei doi băieți, bătrân și obosit, rugându-se și plângând în fața porții în care Zogru era pe atunci prizonier fără speranță. 12. Întâlnirea cu Ioniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în cifre și un scop precis în viață. Alții le datorează lor aproape totul, inclusiv existența de oameni politici. Dar de ce-ar fi mai bun pentru Dinu Patriciu un Antonescu decât un Tăriceanu? Cu oricare din ei, săgeata partidului zace, în mâinile sale de vânător feroce, la fel de bleagă și inutilă cum se prezintă astăzi. Antonescu stăpânește verbul, dar n-are carismă. Lui Tăriceanu îi lipseau amândouă, plus ceva inteligență politică. Amândoi au însă ceva în comun: sunt cei mai perseverenți
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu simțurile mereu la pândă, vedea temele mari. Ajungea repede la esență. Simțea clipa, momentul, avea instinct și nerv. știa cum să facă ziarul să plesnească. Cât pricepea cu adevărat din politică sau economie, Dumnezeu știe. În fiecare mare gazetar zace un mic impostor. Prin 2003, scria un editorial în fiecare zi. Unele texte erau mediocre, altele sclipeau, iar Cântarea Americii, un text despre reacția americanilor după atentatele de la 11 septembrie 2001, a făcut înconjurul lumii. Topea ceva din talentul său
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ăsta. La ce-ți mai trebuie să apelezi la biroul prokuror-ului. Liputin vorbi ca și cum toate acestea erau separate de sine. Într-adevăr, s-a comis o crimă, două crime de fapt. O crimă și o sinucidere. Bărbatul căutat pentru amândouă zace întins pe masă. Cazul este închis. ă Într-adevăr, domnule prokuror. Dar, deoarece am examinat cele două cadavre - și locul din Parcul Petrovski unde acestea au fost găsit - consider că este necesară prezența unui doctor. Ochii lui Liputin se îngustară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
gest al mâinilor, a schițat pentru cei prezenți imaginea unui evreu hidos care Înșfacă lacom o pungă de bani. Ochii Îi sclipeau, iar cuvintele Îi țâșneau cu un dispreț atât de violent, Încât părea să le scuipe. Antisemitismul, care nu zace prea adânc Îngropat Într‑o asemenea adunare, se trezise acum În inimile tuturor. Fiecare dintre cei de față Îl privea pe Klotz cu un covârșitor dispreț și dezgust, iar bietul om se ghemuise pe scaun, ferindu‑se parcăă Apoi Întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
timp pe lumea asta și să consume aerul acesta românesc, aer care urmează în curând să fie impozitat și el cu 16%, cu un TVA de 24%. Și ca un adevărat pensionar se mai și văicărește că de trei zile zace în boală și nu-i spune nimeni scoală. Ehei, omul acesta a lut-o cam de timpuriu cu văicăreala și după de abia trei zile de când a fost lovit de acest cancer numit de Băsănău, pensie, deja ar vrea să
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
V nu se prezentă la examene. Își făcu o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea după plac. Cu timpul, Crina Țâru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]