1,683 matches
-
care ducea În sus către Înălțimile subalpine. Închise cartea, Împăturind cu grijă lista Înăuntrul ei. Nu mai putea face nimic altceva până ce avea să discute cu tatăl băiatului, Însă tot ardea de dorința de-a merge acolo acum, oricât de zadarnică știa că este această dorință. Interfonul bâzâi. — Brunetti, zise el, ridicând receptorul. — Commissario, spuse vocea lui Patta, vreau să vii În biroul meu chiar acum. Preț de-o clipă trecătoare, Brunetti se Întrebă dacă Patta nu pusese să-i fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-o viorie și melancolică umbră. Fusese vis visul lui cel atât de aievea sau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poarta recăzu în urmă-i închisă. Un fior rece îl trecu din creștet pîn-în tălpi, se-ntoarse să găsească ușa și trecu mult pîn-o găsi, pipăind, dar cu toată opintirea puterilor n-o mai putu deschide. După mai multe încercări zadarnice, el începu să privească împrejuru-i și văzu în fund pe o scară, încolăcită asemenea coajei unui culbeci, {EminescuOpVII 243} o pară palid - albăstrie, ca o lumină de candelă, a cărei zare tremura pe murii negri de piatră... era cât un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ar fi putut. Acest zbucium nevinovat o înlăcrima iar îndărătnicia ginerelui de a nu intra în casa Luanei o umplea de ciudă. Disputa absurdă pe tema jucăriilor, între părinții Emei și Sanda, se desfășura, an de an, pe spinarea așteptărilor zadarnice ale fetiței. În a treia zi de Crăciun, Dan și Luana schimbau impresii la gura sobei. Din vorbă în vorbă băiatul o întrebă: Tu mai crezi în Moș Crăciun? Fata își încruntă sprâncenele, să prindă sensul întrebării. Nu înțeleg... Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
impresionată. Își deschise brațele spre el și încercă să conceapă un copil în condițiile pe care și le dorea soțul ei. Dar ceva anume stătea de-a curmezișul năzuințelor familiei Escu. După o lună de speranțe, încercarea lor se dovedi zadarnică. La adăpostul încurajărilor lui Ștefan, cei doi încercară din nou. Iar și iar până când, exasperată, femeia izbucni în lacrimi. Trebuie să mergem la doctor. Avem nevoie de ajutorul unui specialist. Ștefan nici nu voi s-audă. Toată lumea face copii, Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
viață, războindu-se pentru o idee iluzorie. Astfel de dispute o făceau să-și imagineze lupta dintre un elefant și o albină care, din lipsă de inspirație, în loc să-l înțepe și să-l facă să urle de durere, se chinuia zadarnic și comic să-l dea de-a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele cu miez ale soțului ei să treacă pe lângă ea și tânjea după înșelătoarele dulcegării zilnice. Radu era incapabil de așa ceva. În schimb, o dădăcea zilnic, stându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în felul de a se îmbrăca; regula neprevăzând interdicții de formă și culoare, ci doar să fie umile și să nu bată la ochi, veșmintele lor erau negre. Considerând obiceiul de a colora țesăturile prea costisitor și chiar un lux zadarnic, la Bobbio, culorile rămâneau cele pe care le aveau materialele brute. Îmbrăcămintea lor se compunea dintr-o tunică grosieră, scurtă vara și lungă iarna, având pe deasupra mantia cu glugă de cânepă lungă până-n pământ și pe care și-o scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Fu mulțumit de sine Însuși. În timp ce privea vasul smălțuit, zbură spre China pe aripile fanteziei. În sfârșit, ziua se sfârși. Preoții se Întoarseră de la cerșit. În loc să-l găsească pe Hiyoshi plângând, așa cum se așteptaseră, văzură că rânjea. — Toate pedepsele sunt zadarnice. Nu-l putem ajuta. Mai bine să-l trimitem Înapoi la părinți. În aceeași seară, unul dintre preoți Îi dădu lui Hiyoshi ceva să cineze și coborî cu el de pe colină, spre casa lui Kato Danjo. Kato Danjo stătea culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
nemișcați ca pietrele de pe o tablă de go. Șefului bandiților din Mikuriya i se dăduse șah. Se făcu livid la față. Koroku iradia flăcări de furie nevăzute. Expresia de pe chipul lui Îi spunea lui Tenzo că vorbele ar fi fost zadarnice. — Tenzo! — Da? — Sigur n-ai uitat lucrurile pe care ți le-am spus În repetate rânduri? — Le țin minte cu strășnicie. — Te-ai născut om Într-o lume aflată În plin haos. Cele mai rușinoase lucruri sunt frivolitatea În Îmbrăcăminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să-l fac pe Hanbei să aibă Încredere În sinceritatea mea. Dat fiindcă oponentul meu e cel care e, nu mă bazez pe trucuri sau pe stratageme simple. Își Începu pregătirile pentru călătoria secretă. Deși se gândea că putea fi zadarnică, Hikoemon nu-l putea opri. Cu fiecare zi, respectul său pentru inventivitatea și pentru mărinimia lui Hideyoshi creștea și considera că omul acela era mult mai abil decât el. Se lăsa noaptea. Conform Înțelegerii, Saya aștepta la poarta grădinii. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din Castelul Gifu era, deja, neobișnuit de Încordată. Nobunaga răspundea pozitiv, dar nu părea să ia nici o măsură promptă de a-și mobiliza trupele. Consiliul de război dură două zile. — Nu avem nici o șansă de victorie. Mobilizarea armatei ar fi zadarnică, Îl avertiză Mori Kawachi. — Nu se poate! Ar Însemna să nu ne facem datoria! afirmă altcineva. Alții, ca Nobumori, adoptau calea de mijloc. — Cum spune Generalul Mori, e evident că șansele de victorie contra provinciei Kai sunt mici, dar, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
intraseră În provinciile apusene. Hideyoshi fusese atât de Îngrijorat, Încât Îi ordonase să consulte un medic, la Kyoto. Hanbei, Însă, se Întorsese repede. Sunt bolnăvicios din naștere, așa că, m-am obișnuit cu neputința. În cazul meu, tratamentele medicale ar fi zadarnice. Viața unui războinic e pe câmpul de luptă. Și, cu aceste cuvinte, Începu să lucreze la cartierul general de stat major, la fel de sârguincios ca Înainte, fără a da nici cel mai mic semn de oboseală. Totuși, constituția lui slabă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
fără a se Întrerupe pentru odihnă sau somn. De cum ajunseră În Okayama, se prezentară direct la Hideyoshi. Raportul lor fu scurt și concret: — Generalul Muneharu refuză să capituleze. Este atât de hotărât, Încât orice altă Încercare de negociere ar fi zadarnică. Hideyoshi nu părea surprins. Le spuse celor doi să revină după ce se odihniseră. În aceeași zi, Hideyoshi Îi chemă pe mesageri și pe câțiva generali la o consfătuire. Folosindu-se de o hartă a regiunii, Kanbei revăzu pozițiile liniei defensive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trece râul. Ochii lui Mitsuhide ardeau de indignare. Podul distrus de foc părea aroape să-l batjocorească: „Lumea nu te vede la fel cum vezi tu lumea.“ Silit să se Întoarcă la Castelul Sakamoto, Mitsuhide petrecu două sau trei zile zadarnice, așteptând să se repare podul. Dar, la vremea când intră În Azuchi, orașul era părăsit, iar uriașul său castel nu mai găzduia nici un om sau stăpân. În oraș nu mai rămăseseră nici un fel de mărfuri sau măcar firme de prăvălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Fugăriți-i și Împușcați-i pe toți lașii care dezertează! Oricine Împrăștie zvonuri sau descurajează spiritul războinic al oamenilor să fie executat pe loc! Dar situația se agravase mult prea mult, iar revigorarea asprului spirit marțial al lui Katsuie era zadarnică. Peste jumătate din cei șapte mii de ostași ai săi dezertaseră deja, iar restul abia se mai țineau cu picioarele pe pământ. În plus, Își pierduseră deja Încrederea În comandantul lor suprem. Fiind astfel redus la o poziție care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
130 Știa că sînt Copiii săi în ruinata-i lume ruinați. Stătea adesea și-ntreba o fioroasa scorpie sclipind de aur; Zadarnic; groază n-auzea. Apoi un leu îl apucă De fioroasa-i coama, din drumul său înfricoșat oprindu-l; zadarnica vocea Lui Urizen, zadarnica limba meștera la vorbă. O Stîncă-,un Nor, un Munte, 135 Acum nu aveau Glas că pe Tărîmurile Veșniciei fericite, Acolo unde mielul răspunde glasului unui copil, si leul, omului în vîrstă, Dîndu-le dulci învățături; acolo
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Copiii săi în ruinata-i lume ruinați. Stătea adesea și-ntreba o fioroasa scorpie sclipind de aur; Zadarnic; groază n-auzea. Apoi un leu îl apucă De fioroasa-i coama, din drumul său înfricoșat oprindu-l; zadarnica vocea Lui Urizen, zadarnica limba meștera la vorbă. O Stîncă-,un Nor, un Munte, 135 Acum nu aveau Glas că pe Tărîmurile Veșniciei fericite, Acolo unde mielul răspunde glasului unui copil, si leul, omului în vîrstă, Dîndu-le dulci învățături; acolo unde Norul, Rîul, Cîmpul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Dar ascultați-o pe Ahania, O, voi fiilor ai celui Omorît, Ascultați-o pe cea a cărei amintire privește-a' voastre zile de demult, 500 Ascultați-o pe cea ai cărei ochi zăresc întunecatul trup al depravatei morți Pe Urizen zadarnic căutîndu-l; zadarnic caut dimineață. Omul cel Veșnic doarme în Pămînt, și nici nu simte soarele puternic, Nici luna cea tăcută, nici toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i301. Îi sînt întunecoase sălile de foc, și-n jurul mădularelor Șarpele Orc 505
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ne-am simțit bine” (p. 105). Dar aceste momente sunt atât de rare și de fragile încât nu acoperă nici pe departe starea generală a jurnalului, în care predomină gândurile despre „acasă”, o așteptare continuă a momentului întoarcerii acasă, așteptarea zadarnică a veștilor de la cei dragi („Azi a venit poșta dar noi n-am primit din nou nimic. Nu-mi vine să cred că ai noștri nu ne scriu și nu-nțeleg de ce nu primim nici o veste”; „A venit poșta, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
general, acestea sunt realități ce înspăimîntă, îmbolnăvesc, alienează. Sigur, unora le poate aduce și bucurie, așa ca proasta la fotograf, dar orice om lucid vede aici decadență, descompunere, miros de cavou. Ăsta să fie apogeul civilizației acesteia ? A fost chiar zadarnică o întreagă remarcabilă evoluție spirituală ? După Deleuze, bucuria din exterior nu depinde decît de "reglarea vitezei" ( !?...). La rîndul său, Michel Foucault, alt creator de concepte, e un adevărat labirint, deschizător de drumuri, pe care le abandonează cu aceeași fervoare cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
capitală: La Bessarabie. Droits nationaux et historiques (Bucarest, Institute d'Histoire Universelle "N. Iorga", 1943), de care nu a vrut să se dezică, o carte pe deplin eminesciană, dovadă că ferma campanie dusă de jurnalist la 1877-1879 nu a fost zadarnică. De la 1812, Basarabia devenise simbolul rezistenței (în deplin anonimat și "boicot al istoriei", în limbajul lui Lucian Blaga), în calea extirpării genei românești ostile "mondializării" țariste, apoi comuniste. Stare în secretă legătură cu una dintre cele mai enigmatice însemnări eminesciene
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
înființarea Gărzilor Patriotice: Dacă se ajunge la o confruntare militară, forța poate birui în cele din urmă, dar nu se pune problema să cedăm și să acceptăm subjugarea țării." (Nicolae Ceaușescu). Printre cei care s-au opus rezistenței armate, ca zadarnică, au fost și doi dintre viitorii semnatari ai "Scrisorii celor șase" din 1989, Alexandru Bârlădeanu și Corneliu Mănescu, ultimul recunoscând, în 2008, că a recomandat, la ONU, să nu se facă propagandă în jurul unei primejdii din partea Tratatului de la Varșovia. Totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
decât niște triste maghernițe. Țăranul valah e departe de a fi fericit, dar e de o sută de ori mai puțin de plâns decât bieții oameni din valea Bârladului. Fie ca vorbele spuse aici să nu fie luate drept declamație zadarnică și să ni se arate recunoștință că nu insistăm asupra acestor realități sfâșietoare. Ni s-a întâmplat să vorbim cu persoane de seamă; întrebam de ce nu se gândește nimeni să aline atâtea nefericiri și prin ce capitulare a conștiinței sunt
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Îl atrage într-un boschet consacrat misterelor blondei zeițe; dar vai! avântul arzător manifestat în ceremoniile cultului este de așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede îi permitea calul pentru a aduce doctori. Era noapte; nu găsi. O căruță mizerabilă îl
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
plăcute; Înzestrat cu spirit, în fine, cu de toate ..." Ea voia chiar ceva mai mult, încântătoarea copilă, îi trebuia un prinț și, deși aceștia se găsesc din belșug în România, nu se prezenta niciunul. Primăverile se adunară în această așteptare zadarnică, când sosi într-o bună zi un tânăr prinț moldav care, deși nu îndeplinea întru totul condițiile programului, se apropia pe cât posibil de respectarea lor. Tinerii se văzură, se plăcură și logodna se făcu repede. Căsătoriile în clasele înalte sunt
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]