990 matches
-
obștei, cumpene fine urcă și coboară singure, nemuștruluite de nimeni, înciuturate delicat. Cuprins într-un glob uriaș de parfum, plutind aparent în voia sorții, răsfățat de curenții albaștri de aer, tolonit în nacela unui balon uscat de păpădie, trăiești izuri, zarve și răsfrângeri, guști astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
număr, fac o cruce uriașă, din peste 200 de candele. Marți, 18 dec. Miracol! Primesc pe email de la o adresă necunoscută un brad făcut de Józsi din cărți, plantat într-o pădure și împodobit cu becuri luminoase. Spre miezul nopții, zarvă mare pe stradă: chiuituri, cântări, clacsoane. Ies la geam și am senzația că visez: zeci de moșcrăciuni defilează în pas săltat pe bulevard. Miercuri, 19 dec. Alexandra din Montreal, tânăra a cărei poveste cu mărșăluitul am spus-o aici azi-vară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
care o urmărește exclusiv pe Gretta, înregistrând periferic conversația celorlalți: „Era soția lui. Sprijinită de balustradă, asculta ceva. Gabriel, surprins de liniștea în care sta cufundată, își încordă urechea, ca să audă și el. Dar nu prea auzea mare lucru, în afară de zarva râsetelor și disputei de pe treptele din față, de câteva acorduri la pian și câteva note cântate de glasul unui bărbat. Stătea nemișcat în întunericul holului, străduindu-se a prinde melodia acelui glas și privind în sus, spre soția lui. Avea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
frământări de limbă: "Cosașul Sașa când cosește, cât șase sași sasul cosește. Și-n sus și-n jos de casa sa, cosește sasul și-n șosea. Și șase case Sașa-și știe. Ce șansă!... Sașa-și spuse sieși", "o barză brează face zarvă pe-o varză" (Crișan, 2009, pp. 4-5); * recitative-numărători: "În poiana din vâlcele/Erau șapte (...) păsărele./ Una, iată, zboară,/Ieși și tu afară!"; Foaie verde ghiocel/Să vină un băiețel", "Foaie verde lămâiță/Ia să vină o fetiță!", "balonul ușor plutește
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
unul dintre colaboratorii lui Rankovici, ar fi declarat la o consfătuire a organelor de informații secrete: „Orice persoană arestată la frontiera trebuie controlată, si daca arestatul se dovedește a fi membru de partid, el trebuie ucis pe loc, dar fără zarva, indiferent de personalitatea să - fie el membru al Comitetului Central, ministru sau oricine ar fi”. Autorul consideră că prin distrugerea principalului nucleu din Partidul Comunist „spionii anglo-americani din Belgrad au înfăptuit în țară o lovitură de stat contrarevoluționara”. Principalul sprijin
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
rostogolindu-se izgonit de vântul năprasnic de miazănoapte, până nu se mai văzu deloc... Seara vântul încetase, fulguia continuu cu fulgi mari ce cădeau alene, așternând un strat gros de zăpadă moale. În sat luminile se aprindeau rând pe rând, zarva creștea necontenit, câinii lătrau de zor la necunoscuții care, zornăind din clopoței, se apropiau voioși de ferestrele împodobite de sărbătoare. Glasurile vesele de copii, înfierbântate de iureșul urăturilor, răsunau pretutindeni, răzbeau până departe pe câmpia întinsă și pustie, albastră ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
când lucrează? Eu sunt în tren, merg spre nord. Acolo câmpiile întinse dispar, se văd numai dealuri verzi și munți împăduriți. Vreau să mă urc pe un munte, dar soarele strălucitor mă orbește. Îmi aplec capul mai tare între genunchi. Zarva m-a trezit din visare, trei femei sosiseră lângă noi, una avea lucrul de mână asupra ei, i-am văzut numaidecât andrelele strălucind în lumina soarelui. Câteva din mamele copiilor din cartier porniseră în căutarea noastră și ne găsiseră. Una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
locul staționării autocarului. Continua să le urmărească cu viu interes siluetele zvelte, gesturile largi și spontane, fără să deslușească despre ce vorbeau. Se apropiau simțitor de centrul orășelului, probabil, în căutarea unui restaurant. După ce s-au oprit un timp și zarva s-a mai potolit, au pornit din nou, dar în direcții diferite. Cei mai mulți se îndreptară cântând prin depresiune spre munți. Rămăseseră cinci șase persoane înaintând pe strada principală care străbătea mica urbe de la un capăt la altul. În dreptul bibliotecii, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
îmi ceream parcă iertare că am venit să-mi beau cafeaua când ea nu se afla acolo. Femeia trece repede în spatele barului. Nu departe de banca pe care stăm, printre copaci, se vede catedrala. Câțiva copii se joacă cu mingea, zarva lor pare nefirească, în contrast cu tăcerea noastră. Mariana își aprinde o țigară. Cum se așază undeva, își caută cu înfrigurare pachetul de țigări în poșeta neagră. La ea predomină două culori: albul și negrul. Fusta e neagră, bluza albă cu buline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și ușor, înălțându-și tulpina zveltă spre lumină și căldură. Femeia simți un fior în tot corpul și se îndepărtă de fereastră. Trebăluia prin casă gândindu-se la anii ce au trecut când casa, încăperile ei și curtea, răsunau de zarvă și veselie. Erau copiii ei ce se jucau cum numai la vârsta inocenței se joacă cineva, alergau cu dezinvoltură în curte învârtindu-se în jurul mărului ca în jurul pomului de crăciun. Se jucau de-a ascunsa prin cotloanele casei, răsturnau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai de seamă al românilor, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea, a numit-o "grădina Maicii Domnului", va fi una conformă cu marile calități ale acestui neam, care nu a râvnit niciodată la bunurile altora, care nu a iscat zarvă pentru a se impune, care a crezut și crede în puterea cuvântului. Am intrat în biserica ortodoxă din Ierusalim, ne-am făcut rugile, fiecare în felul său, am mers să atingem cu mâinile noastre "zidul plângerii", dar fără să lăsăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
serioasă și nu admitea să fie ademenită de cineva atât de ușor încât să plece de voie, fără consimțământul lor. Imediat am făcut un plan de acțiune și am început investigațiile, începând cu domiciliul fetei și fără a face multă zarvă. Am solicitat ajutorul vecinilor și cunoștințele fetei mai apropiate, de unde am aflat că fata avea un iubit cu care trăia bine, dar părinții nu știau pentru că nu le permiteau sa aibă o relație, deoarece el provenea dintr-o altă clasă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
care ne eliberau de ciuma comunistă, în frunte cu tov. Iliescu și alți activiști de partid, ba chiar și generali, care doreau grade, funcții, decorații și cine știe ce-și mai doreau deși știau adevărul. Acasă la familia Mocanu era zarvă mare, inclusiv tatăl fetei, care ne privea cu foarte mare suspiciune, fiind îngrijorat probabil să nu ne fi spus fiică-sa despre incidentul cu dânsul, pentru că acum știa că noi intrasem în legătură cu Linda, în urma reclamației făcute de soție, dar nu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
am spus că trebuie să doarmă, astfel începe 1 ianuarie odihnit. Totul a fost ca în orice altă seară, ceva verdețuri la cină, puțin lapte și... în pat cu ei. Am rămas în casa goală, mare și pustie. Afară începea zarva. În inima mea cobora tristețea. Pe la 22 am primit mesaje de la copii, îmi urau cele bune și mă rugau să nu fiu tristă pentru că alte sărbători le vom petrece împreună. Am plâns ca demult. De obicei mă stăpânesc, cel mult
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu trenul e o aventură. În pri mul rând, numai să mă orientez în furnicarul gării din Roma mi-a trebuit o oră. Are vreo 30 de linii, tabele luminoase și reclame peste tot, două linii de metrou și o zarvă nemaipomenită. Mie mi se părea și mai ciudat după liniștea din munți. Nu știu la câte încercări am fost supusă. Toate m au întărit, dar m-au și amărât. Gândește-te, eu, singură în Roma, spre un oraș necunoscut, să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Rouelle, Le Chalotais și tot el i-a expulzat pe iezuiți. Când comparăm cruzimea iezuiților față de Port-Royal cu blândețea enciclopediștilor, se vede bine diferența dintre regnurile, moravurile și inimile celor doi regi. Cel dintâi era lacom de faimă și lua zarva drept glo rie; al doilea era un om de lume care făcea meseria cea mai urâcioasă ăaceea de rege) cu cât mai puțină tragere de ini mă îi stătea în putință. Nu se va găsi multă vreme nicăieri asemenea domnie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
dihor, cu o fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel. În el se dădea o mare bătălie: care dintre viciile lui să rămână stăpân. De aici, o zarvă și o înfruntare neîncetată între ele. Zgârcenia, dezmățul, ambiția erau zeii lui; perfidia, lingușirea, slugărnicia - mijloacele sale; impietatea perfectă - odihna lui; iar principiul său de conduită se întemeia pe părerea că cinstea și corectitudinea sunt niște himere cu care te
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pe lângă prinț vanitatea și interesele, dintre care unii chiar urmăresc cu tot dinadinsul să-l facă să trăiască la fel ca ei și împreună cu ei. Și așa s-a deprins cu desfrâul, și chiar mai mult decât cu desfrâul cu zarva lui, până la a nu mai putea să se lipsească de ea, și nu-l mai atrăgeau decât larma, tumultul și excesul. Asta l-a împins adesea s-o ia razna într-un chip extravagant și scandalos, să amestece în petrecerile
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu neputință să se întoarcă la sine, nefiind capabil nici măcar să-și gă sească o preocupare. Nu putea trăi decât în frământarea și în iureșul treburilor, ca în fruntea unei armate, sau în focul pregătirilor pentru o campanie, sau în zarva și în vânzoleala unei petreceri deocheate. Începea să tânjească îndată ce nu se mai afla în mijlocul unei gălăgii sau al unui fel sau altul de exces sau de tumult, suferind atât de rău de asta încât timpul lui părea că e
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și că rămânea stăpân pe pasiunile sale până și în mijlocul unui noian de injurii. Îmi amintesc că l-am auzit rostind un raport asupra orașului Marsilia: fiecare cuvânt îi era întrerupt dinspre dreapta de injurii; se auzea numit, cu mare zarvă, calomniator, mincinos, asasin, scelerat, cu întreaga elocvență populară a Halelor. S-a oprit o clipă și, adresându-i-se celui mai furibund, cu o voce mieroasă: „Aștept, domnilor, ca aceste cuvinte de răsfăț să se sfârșească“, a continuat liniștit, ca și când
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ce renasc; oamenii vieții și uitați de ea, mulțime făcută din neant care nu mai renaște niciodată. Existența vremelnică a acestora din urmă constă în nume, în trecerea de care se bucură, în rangul pe care îl ocupă, în avere; zarva, autoritatea, puterea lor se risipesc odată cu persoana: când li se închide salonul sau coșciugul, se închide și destinul lor. Așa i s-a întâmplat și Domnului de Talleyrand; mumia lui, înainte de a coborî în criptă, a fost expusă un timp
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a ieșit, a restabilit puțin ordinea: amatorii de Panteon au fost ținuți la respect, iar noi ne-am dus liniștiți la cimitir, care a fost năpădit de mul țimea coco țată pe morminte. S-au rostit discursuri, a fost oarecare zarvă, nimic serios. Moartea lui Constant a fost la fel de tristă ca și viața lui. JULIE TALMA Îmi cereți să vă vorbesc despre prietena pe care am pierdut-o, și pe care o regretam mereu. Îmi impuneți o sarcină pe care o
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ne pune în vedere să ne pronunțăm imediat în favoarea Poloniei. „Grăbiți-vă, răspunsul este așteptat“, se strigă din toate părțile. Adunarea continuă să nu dea nici un semn de viață; de altfel, poporul, în nerăbdarea și în dezordinea lui, face o zarvă asurzitoare, care ne scutește să răspundem. Președintele Buchez, în care unii au vrut să vadă un netrebnic și alții un sfânt, dar care nu încape îndoială că în ziua aceea a fost un mare dobitoc, agită din răsputeri clopoțelul pentru
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
poporul să se agite și să scoată zeci de strigăte contradictorii, președintele să-și agite clopoțelul. Ledru-Rollin încearcă să obțină de la mulțime să se retragă, însă deja nimeni nu mai avea nici o putere asupra ei. Ledru-Rollin, aproape huiduit, părăsește tribuna. Zarva ia din nou avânt, sporește, prinde ființă ca să zic așa din ea însăși, pentru că poporul nu mai este destul de stăpân pe el nici măcar pentru a înțelege că trebuie să tacă o clipă pentru a atinge obiectul patimii sale. Se scurge
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
admis-o, ar fi rămas dezonorată și dezarmată; și dacă ar fi respins-o, ceea ce este verosimil, risca să fie măcelărită. Însă nici măcar Barbès n-a reușit să obțină un moment de tăcere pentru a ne soma să ne pronunțăm. Zarva uriașă care a urmat după ultimele sale cuvinte nu s-a potolit; ea, dimpotrivă, a continuat cu nenumărate intonații diferite. Barbès a făcut, până la istovire, toate eforturile pentru a o domina, însă în zadar, deși a fost energic ajutat de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]