1,162 matches
-
ideea lui. Îndreaptă câinele care chelălăie spre Claire, ținându-l de zgardă. Apoi Îi dă drumul. Animalul o ignoră complet, se năpustește spre mine și se prinde de piciorul meu, Împingându-se sălbatic În el. — Ia rahatu ăsta de pe mine, zbier eu, Încercând să-l dau deoparte, da ticălosu scoate flăcări pe nări și un mârâit răgușit Îi iese din gâtlej. Mă Împleticesc În spate și răstorn trepiedul și camera de flimat. Hector Îl Înșfacă pe câine și Îl trage de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
urgent, ei. Rezolvă-te tu și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cârciumă, strecurându-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim până la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonând melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
n-o să fie o polițistă Împuțită. Da noi suntem polițai Împuțiți. Nouă ne e greață și tremurăm și suntem Înspăimântați. Lennox a Încercat să mă otrăvească cu cocaina aia. Era plină de rahat. Încearcă să ne omoare. Simțim nevoia să zbierăm la Drummond: VEZI, DACĂ MURIM, E VINA LUI RAY LENNOX, RAY DEPENDENTUL DE DROGURI LENNOX, ACELAȘI RAY LENNOX DESPRE CARE CREZI CĂ-I STRĂLUCEȘTE SOARELE DIN CUR DAR NU ȘTII CUM E EL DE FAPT. NU TIAR FUTE CUMMAI TU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și ne putem da seama după poziția corpului și unghiul În care stă că a murit, iar apoi, ca pentru a ne confirma bănuiala, o pată imensă În formă de inimă se formează În jurul capului lui. Bulangii bat În ușă zbierând amenințări. Ha ha ha. Mă duc să țip la ei, dar am ceva În gură. Îmi bag degetele Înăuntru și o scot. O bucată de limbă. Întind mâna, văd pe jos geanta lui Carole și o pun În poșetă. Urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sunt atât de albi. Poartă blugi și o helancă bej sub o jachetă de piele cu căptușeala maro. Are ochii plini de tristețe. Cine e? Sunt amețit și prostit din cauza lipsei de somn și toate vocile alea din capul meu zbiară să le dau atenție... să le recunosc... Tot ce pot spune e: — Ce-ați mai făcut? — Nu prea rău... nici prea bine, fața ei se schimonosește și râde cu amărăciune. Vreau neapărat s-o văd zâmbind din nou. E atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe dos; a-nceput și el să se bată cu pumnii-n cap și-n pântece, și să se vaite: M-a spurcat jidanul, efendi cadiu! Aman! M-a spurcat! Ce mă fac eu acuma? Tu de ce-ai mâncat? zbiară Aron. N-ai zis tu că sunt haine? Și parcă trebuia să le mănânci? De ce nu mi-ai spus drept că e tat-tău?207 Soluția decretată de cadiu, rezolvând prejudiciile morale prin prozaicele măsurători negustorești, restabilește definitiv "albul" umorului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cald în bucătărie și-i curgea pe față, ține minte, și lacrimi și nădușeală. Și numa ce-l vede p-ăsta că intră așa, ca nebunu... Ca un nebun a intrat Gelu, băiatu: D-asta ți-arde ție acu? A zbierat.160 În același sens poate fi menționat interesantul roman "postmodern" Femeia în roșu, semnat de tripticul auctorial Mircea Nedelciu, Adriana Babeți, Mircea Mihăieș, în care celor trei "corei"162 li se oferă de către inventatul "proiecționist" împătimit, scrisorile celebrului bandit din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e-mailuri, își dădu seama. Majoritatea erau buletine informative la care era înscrisă, unele erau de la clienți, iar unul era de la directorul de resurse umane. Îl deschise și dădu click pe linkul pe care îl conținea. De îndată vocea care zbiera „Felicitări“ se auzi în tot etajul șase, în timp ce pe ecran un trio de ursuleți animați dansau ținând în mână o pancartă pe care scria „La mulți ani!“. Oamenii de prin apropiere îi zâmbiră și îi făcură semn cu mâna. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să mă ocup de părul ei! țipă Lorelei. Asta deja ne-a dat peste cap programul! — Nu contează părul, zise Aidan. Și nici machiajul. Darcey îi zâmbi și îi zâmbi și el la rândul lui. Dă-o dracului de treabă! zbieră Lorelei holbându-se la ei. Nu-mi spune că nu există nimic între voi doi. Nu-mi spune că jumătate din problemă nu sunteți voi. Dacă erau doar afacerile, Nieve ar fi aici. Dar nu e aici, pentru că știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
băiete, i-am zis, ușurat să observ că nu se simțea deloc În largul său cu pistolul ăla În mână. M-ai păcălit servindu-mi povestea aia despre Fräulein Rudel. N-ar fi trebuit să mă las dus așa. — Nenorocitule! zbieră el la mine. — Te superi dacă las mâinile În jos? Circulația mea nu mai e ce-a fost. Mi-am lăsat mâinile de-a lungul corpului și l-am Întrebat: — Despre ce e vorba? Să nu negi! — Ce să neg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a prefăcut că-l mângâie pe chelie. O profă, care stătea cu mîinile-n șolduri (toate, în ciuda obezității și a mutrelor de gospodine, erau îmbrăcate sportiv, cu pantaloni și tricouri, și făceau pe turistele), l-a văzut și a început să zbiere isteric, la care, cu mult calm, golanul, aproape ieșit din lumină, a îndreptat degetul mijlociu spre gură și l-a balansat de câteva ori, privind-o în ochi pe biata femeie, căreia strigătele i-au înghețat pe buze. "Să știți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cinci. Soarele răsărise și pe porțiunea unde draperiile nu se întâlneau se creea un fascicul acid de lumină puternică. Dar ea știa totuși că este prea devreme pentru a fi trează. Pescărușii, care nu se vedeau de dincolo de fereastra ei, zbierau ascuțit și plângăcios. Păreau a fi niște copii dintr-un film de groază. De partea cealaltă a lui Craig, Dylan dormea adânc, cu membrele aruncate aiurea în pat și cu respirația șuierând ritmat, fiecare expirație ridicându-i părul de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mii de oameni. Dar zilele de plânset tăcut în pat erau întrerupte de accese de furie cu țipete violente, direcționate către soțul și copiii ei, dar, în majoritatea cazurilor, către ea. Nu vreau să mai simt așa! obișnuia ea să zbiere. Ar vrea cineva să se simtă așa? Tu ai noroc, Ashling, tu nu vei suferi niciodată așa, tu nu ai imaginație. Ashling ținea de aceste cuvinte ca și cum ar fi fost un scut. Lipsa imaginației era un lucru minunat, te oprea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu? Ashling îngheță. Apoi Marcus își puse fruntea în palme. Hei, îmi pare rău, spuse el slab. Chiar îmi pare rău. — Am înțeles, spuse Lisa cu o politețe rece. Da, voi suna eu înapoi. Apoi a trântit telefonul și a zbierat: —Căcații dracului! —Limbajul, mormăi Bernard, în timp ce nimeni altcineva nici măcar nu a clipit. —Managerul lui Ronan Keating, strigă Lisa către un birou neinteresat, este într-o afurisită de ședință. Pentru a milioana oară. Mai sunt aproape trei săptămâni până la ziua Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un pic de timp să-și ia rămas-bun și să găsească o bonă. Am continuat să urc scările și am traversat Polar Palace cu pistolul în ceafa violatorului, împingându-l cu cealaltă mână, și cu puștiul agățat de piciorul meu, zbierând și lovindu-mă cu toată puterea. Se adunase lumea ca la urs. Le-am strigat „Poliția!“ până când mi-au făcut loc spre ieșire. Un bătrân mi-a deschis ușa și i-a scăpat: — Hei! Nu ești cumva Bucky Bleichert? — Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
peste urechi și m-am silit să adorm la loc. CAPITOLUL ȘASE Am moțăit în cea mai mare parte a timpului cât a ținut plictisitorul rezumat al infracțiunilor din 10 ianuarie și m-am trezit doar atunci când căpitanul Jack a zbierat: — Asta-i tot! Locotenentul Millard, sergentul Sears, sergentul Blanchard și polițistul Bleichert să se prezinte urgent în biroul domnului Loew. Liber! Am străbătut coridorul ce ducea spre biroul lui Ellis Loew. Lee, Russ Millard și Harry Sears erau deja acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
episodul de la depozit, cel mai adesea îmi veneau în minte Durkin și cadavrul. Acum am derulat filmul întâmplărilor exclusiv pentru fapte. Fritzie aproape că îl omorâse în bătaie pe Issler, ignorându-i pe ceilalți nebuni. Insistase pe niște chestiuni secundare, zbierând: „Spune-mi ce știi despre zilele lipsă ale Daliei“, „Zi-mi ce știi“, „Zi-mi ce ți-au spus fetele tale“. Iar Issler îi răspunsese: „Te știu pe tine. De la Moravuri“. Mi-am amintit de tremurul mâinilor lui Fritzie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spuse Logan apăsând cuvintele și Încercând să păstreze un ton neutru. Și tatăl a fost informat că Richard a dispărut? Era a doua oară când punea această Întrebare În interval de o oră. Deja știa răspunsul. Nu e treaba lui! zbieră vecina, pe un ton cât mai Înveninat cu putință. Și-a cedat toate drepturile nenorocite când nu a vrut să Își recunoască fiul. Gândește-te cum e pentru bietul copil să treacă prin viață ca un bastard! Oricum, Împuțitul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu un șurub și o piuliță vesele. În reclamă scria „DESCHIS 24 DE ORE“, astfel că Logan formă numărul. În urechi Îi răsună tonul de apel, iar și iar. Tocmai era pe punctul de a Închide când o voce aspră zbieră În urechea lui: — Garajul Broastane! — Alo? zise Logan, când Îi reveni auzul. Ești Ewan? — Cine e? — Sunt comisarul Logan McRae de la Poliția Grampian. Sunteți patronul lui Darren Caldwell? Brusc, vocea de la celălalt capăt al telefonului deveni suspicioasă. — Și ce dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de mănușa Însângerată ca să și-o dea jos. Avea o gaură zdrențuită: chiar În bucata cărnoasă dintre degetul mare și arătător. Sângele pulsa roșu și se scurgea pe salopta albastră și În zăpadă. — Ce-ai făcut? Agentul Steve continua să zbiere, așa că cineva Îi arse una. Logan nu era sigur, dar avea impresia că fusese ticălosul de Simon Rennie. — Steve! zise Rennie, luându-și avânt să-i mai ardă una. Ce s-a Întâmplat? Ochii polițistului Steve erau sălbatici, ațintiți asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gâtul murdar al salopetei. L-am apucat. Eu... Eu voiam doar să vorbesc cu el. Să-i spun ce cred despre el... Își mușcă buza și privi În jos la cusătura care ținea perna la un loc. A Început să zbiere și l-am pocnit. Doar ca să tacă din gură. Să termine. Doar că n-am putut. Să mă opresc. Am continuat să dau și iar să dau și iar să dau... Isuse, se gândi Logan, și noi care credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doi care cercetaseră casa, ieșiți În față! A luat-o pe agenta Watson. Căutați pe fiecare stradă, la fiecare ușă deschisă, orice găsiți! Stătura așa un moment, privind la silueta ghemuită a agentului Simon Rennie de pe podeaua bucătăriei. — Mișcați-vă, zbieră Logan. Aceștia porniră. — Cum se simte? Întrebă el, pășind pe deasupra corpului Întins și deschizând ușa din spate, permițând astfel unui zid de aer rece să se prăbușească În Încăpere. — A Încasat o lovitură urâtă În ceafă. Respiră, dar n-arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu rezonanță Înaltă, sfâșietor, care-și găsi ecoul În pereții goi de beton. — Taci! Martin sări În picioare și apucă băiatul de partea superioară a brațelor, săltându-l de pe podea. Taci! Taci! Taci! Dar asta-l făcu pe copil să zbiere mai tare. Mârâind, Martin Îi arse un dos de palmă tare și usturător, crăpându-i copilului buza și Însângerându-i nasul. Se făcu liniște. — Oh, Doamne... Oh, Doamne, nu... Martin scăpă copilul pe podea, cu fața Îngrozită. Se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a venit acasă să se plângă părinților. Senzația de gol sufletesc persistă. Sunt decăzută. Toți Își bat joc de mine. Toți mă storc de cea din urmă vlagă, supunându-mă la extraordinare eforturi fizice și morale. Ah, cu câtă plăcere zbiară Fredy la mine, făcându-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre fericirea mea, intervine voința, care strânge dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele figuri care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]