46,037 matches
-
de reacțiile asistenței. Daniel își petrece vacanța la unchiul său, care, cu o dragoste sobră, îl inițiază în frumusețile naturii, obligându-l să se spele dimineața în curte, cu apă rece, de munte și luându-l drept partener într-un zbor de neuitat cu parapanta. Treptat, în viața lui Daniel își fac loc tot mai multe experiențe de neuitat. Printr-un fel de dezlănțuire progresivă a imaginației, prozatorul introduce în cartea sa și elemente de SF, și referiri la viața politică
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
explicațiile - pentru că există și explicații - nu alunecă niciodată în didacticism. Don Pedro îi explică, de pildă, la un moment dat lui Daniel ce este parapanta, dându-le prilejul și multor... adulți să înțeleagă, în sfârșit, cum funcționează acest aparat de zbor despre care se tot vorbește în ultimii ani: E un fel de parașută, mai specială, cu care te lansezi întotdeauna de pe o culme spre o vale, plutești și te lași purtat de curenții de aer, până atingi din nou pământul
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
din nou pământul. Pânza cu o suprafață de vreo zece metri este legată cu niște fire din nylon special, numite suspante, de un scăunel în care se așează zburătorul și se leagă cu o centură de brâu și harnașamente. în timpul zborului stă în fund, ca pe șaua unei biciclete, doar că își ține mâinile pe un fel de mânere, în dreptul umerilor, în care se adună legăturile de control, și acestea niște fire de nylon, legate de pânza de deasupra, cu care
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
pe șaua unei biciclete, doar că își ține mâinile pe un fel de mânere, în dreptul umerilor, în care se adună legăturile de control, și acestea niște fire de nylon, legate de pânza de deasupra, cu care pilotul dirijează tot timpul zborul parapantei. Lansarea este foarte simplă. Parapanta se întinde pe pământ, exact pe culmea unui deal, iar zburătorul, prins deja cu centura și harnașamentele, pornește la vale, alergând. în fugă, trage după el parapanta, pe care aerul o ține ridicată. Zburătorul
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
frumoase", "mai caracteristice pentru o epocă decît pentru poeta înseși": "plîngi cu fruntea-n perna albă/ unde părul meu demult/ a crescut încet și singur/ din nesomn și din oftat/ plîngi în vise/ plîngi în crucea păsărilor călătoare/ plîngi în zborul lor de toamnă/ scuturat în mare". Calofilia triumfă aci precum o impersonalizare prin prozodie și "stil". Urmează un alt strat al poeziei în chestiune, caracterizat prin dialectica raportului dintre impersonalitate și personalitate, tot mai conștient asumată ca o cale spre
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
obiectivității ce năzuiește a se preface în subiectivitate autarhică: "stelele-n larg cu numele lumină/ nu mai au har și muzica nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de care să se bată/ și negăsindu-l poate niciodată// se trec halucinînd în amăgire// țărmul rămas de-a pururi fără mare/ reversul unui cer candid devină/ imaginar destin spre mine-nclină// văzduhul ca
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
începu să se dezbrace, aruncându-și întâi bluza subțire de mătase care, fiind și foarte ușoară, dar și datorită unui fenomen miraculos, antigravitațional, în loc să cadă, începu să plutească în jur ca un patrafir evanescent, fluturat de boala duhului într-un zbor lin al începuturilor fără prihană. Aceeași soartă o avu și fusta care la rândul ei nu vroia să cadă și plutea în spațiul altarului, vaporoasă, angelică, desfăcându-se în câteva șuvițe, ca niște petale sau ca aripile unei păsări albe
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
Turteltaub (Phenomenon) i-a propus rolul antropologului întors în sînul naturii, în Instinct. N-a făcut-o, preferînd plicticoasa companie a gorilelor din acest film-bananier în care, cînd ți-e lumea mai dragă, poți aluneca ba pe o coajă de Zbor deasupra unui cuib de cuci, ba pe una de Equus. Dacă nu-ți frîngi gîtul pînă atunci, evadarea din final - inspirată, ca de altfel, o bună bucată de film, și de Închisoarea îngerilor - îți oferă un posibil echivalent cinematografic al
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
circulație. Sînt cîteva piedici importante pe care autorul și le ridică singur și care vor face ca piesa să rămînă descifrabiă doar în cod românesc, desi problematică îl făcuse pe Ion Mircea să treacă frontieră. Ți-e ciuda, aproape, ca zborul piesei nu se înscrie pe un culoar absolut liber, dincolo de frămîntări... provinciale, românești.
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
existența. Și tot că un preot, el repeta anumite enunțuri, până când le transformă într-o muzică obsesiva: Atâta, atâta beție de sunete reci și sublime/ se înalță din trâmbița ta, o serafime, o serafime/ Aripile tale mai albastre decât eternele zboruri/ risipesc pretutindeni, prin spații, uitatele spaime și doruri/ În orașe străine se prăbușesc catedrale din înaltele înalturi/ se nasc eterice sfere de gheață peste eterice stânci și bazalturi/ Și totuși ce bucurie și câtă, o, câtă uitare de sine/ risipesc
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
epitaf închinat insectei superbe încremenita în spațiu, expusă în atelierul său că o fosilă imemoriala: Epitaf pentru o libelulă: Trăind, credeam natură un vast atelier, Culori scoteam vitralii din soare și din cer, Aripa mea de sticlă, vibrație atentă, În zborul ei facil făcut numai din fenta, Nu cunoștea atunci al amăgelii joc, Și a venit o noapte, nu mai știam ce este, Nu mai era culoare, nu mai primeam o veste, Fricoasa, pricepui; tîrziu, insă deplin; Și, exprirînd, intrai în
Putzul lui Babel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18028_a_19353]
-
regizorale. Spațiul realizat de Guido Tondino (Canada) și Axenti Marfă este nu doar multifuncțional - camera lui Teibele, sinagoga - dar marchează împreună cu muzica lui Vasile Spătărelu și cu luminile pătrunderea în fantastic și revenirea în real. Multe din tablourile de grup zborul eliberator al lui Teibele, copacul din final cu oameni-păsări, cromatică folosită par o expozitie Chagall în continuă mișcare și transformare. Verva inventiva a lui Chagall se întîlnește cu cea a lui Hausvater în tablouri vii și vivante, ciudate și provocatoare
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
soțului ei. Deși îl disprețuiește pe Alchonon, pentru iubitul ei Hurmita, acceptă. Cînd află că cele două ipostaze sînt același chip necrezînd așa ceva și uscată de dorul Zburătorului, al demonului ei se îmbolnăvește și moare. Legi, reguli, pasiune, sexualitate, vis, zbor, iubire, viața, moarte. În două roluri dificile, dezvoltate amîndouă pe două registre diferite, Adi Carauleanu (Alchonon) și Doina Deleanu (Teibele). Unui cabalist sărăcuț, ușor timp, nu prea luat în seamă,ascet pios, timid și care nu vrea să supere pe
Nopti cu demoni si Chagalli by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18055_a_19380]
-
Constantin Țoiu (Note 1955) ...Vrăbiile trecînd peste miriștea neagră în zbor jos de tot, aripile lor beige luminîndu-se în soare cînd stolul se întorcea brusc pe altă parte... * Locotenentul de aviație de la Tecuci care o iubea pe Sulamita, cin ta reata de la localul Mon plaisir ținut de un moșier ruinat prin
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
centrul Tecuciului, făcea acolo cîteva viraje, execută un picaj deasupra localului Mon plaisir, cînd îi făcea semn țiganului să-i dea drumul, Deșteptării, adică, pentru iubita să Sulamita, iar țiganul umezindu-si mai întîi buzele crăpate de curentul rece al zborului ducea goarna la gură și începea să sufle tare în ea, în timp ce cei de jos își agitau brațele salutînd demonstrația lui Bebe, - simpatiul Sulamitei, locotenentul îndrăgostit de ea, care nu auzea nimic, trezindu-se de obicei tîrziu de tot după
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
ce înseamna a renunța. - E greu să renunți, nu? întreabă Omul. Și Moartea recunoaște că da, e greu! Ei bine, "Asta-i viața!", zice muritorul, și Moartea încasează marea lecție... Milos Forman povestește, în memoriile lui, cum, lucrînd la montajul Zborului deasupra unui cuib de cuci i s-a reproșat, la un moment dat, că filmul ar fi prea lung. Drept care a tăiat vreo jumătate de oră. Rezultatul, paradoxal: în loc să pară mai scurt, filmul părea acum mult mai lung decît înainte
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
supla, cu o structură de rezistență pe cît de discretă pe atît de precis calculată. De altfel, printre cei patru scenariști care au conceput acest zvelt colos din prefabricate îl descoperim și pe ilustrul Bo Goldman, printre altele și scenaristul. Zborului deasupra unui cuib de cuci. Scenariul acestui Joe "Black" e admirabil prin eficientă cu care își duce la bun sfîrșit misiunea de a propune o poveste la care să se poată uită, fără să se plictisească, si un copil și
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
este împărțită gospodărește între compartimente redundanțe că: Timpul, Cosmicul, Istoria, Natura și Dragostea. Fiecare subdiviziune în parte suporta la rîndul ei o contabilitate minuțioasa. Cosmicul figurează în inventar cu toate elementele sale: "infinitul, soarele, cerul, luna, stelele, luceferii, muzica sferelor, zborul intergalactic, haosul, geneză, extincția". Nimic nu scapă gestiunii exigente a autorului nici în rubrică intitulată Natură. Aici avem "natura-cadru fizic, fundal pentru reveria romantică (Împărat și proletar, Scrisoarea I, Melancolie)"; după aceea, "natura-cadru fizic, paradis terestru în idile (Dorința, Sară
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
căci există oameni, adulți în toată firea, care poartă greaua povară a răspunderii pentru această hemoragie nesănătoasă, abundență. Într-o perspectivă mai apropiată ori mai îndepărtată, drumeția tinerilor va însemna o familie fracturata, un ocean de trecut, fie și-n zbor, o ruptură de țară și de mosi-strămosi. Acești copii crescuți prea repede mari sînt ca un reflux, contravalul care, misterios și mirific reface balansul cuvenit, echilibrul generațiilor de ieri, de alaltăieri, succedate de viitorimea pe lînga care trecem noi, ceilalți
Chirurgia sufletului by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17441_a_18766]
-
opoziție" nu e decât hârjoana lubrica între amanții proveniți din aceeași promiscua, insațiabila casta setoasa de înavuțire. Lupta pentru privilegii, pentru avantaje și bani a atins cote aiuritoare. Reflexul acestora trădează, uneori, si infantilismul clasei politice: deși "tepuirile" băncilor și zborurile în străinătate nu le mai prea lasă timp să se abată pe la țară, prin noroaiele în care se zbate "electoratul" (lingușit doar în preajma alegerilor!), mai toți politicienii se lăfăie în jeep-uri ultraluxoase. Sigur că gropile, drumurile desfundate din București
Tepuirea si jeep-uirea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17460_a_18785]
-
pentru ămplinire, si cu "exteriorul" pentru supraviețuire; sub o linie-plafon, peste care face naveta o umbră amenințătoare, o crisalida se chinuie, se chinuie din greu să ajungă fluture; când fluturele va fi mai frumos și mai gata să-și ia zborul, umbră al ănghite...). Am renunțat și la Negrul (un scriitor celebru - plin de bani, onoruri, premii - are, de fapt, un condeier anonim, plătit, care scrie cu talent și cu truda, ăn locul lui, ăntr-o cămăruța obscură; prestatorul de servicii literare
Revansa DaKino by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17472_a_18797]
-
acest spirit profund utopic s-a format nouă paradigmă literară, neomodernă, a generației postbelice, o paradigmă a stilului ănalt, grav, ăn care până și jocul era luat an serios, avându-si riscurile lui. Categoria "ănaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului", si pe cea a "esențelor" din paradigmă literară a deceniului patru, fără "metafizica transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
lirice se pot lesne observa acum starea de zbatere a eului, suferind de singurătate și spleen, ănfrângerea elanului spre absolut, resemnarea: prăbușirea și putrezirea calului, moartea păsărilor, sufocarea ăngerului spânzurat de propriul hâr și lipsit de aerul respirării sau al zborului, refuzul de a privi prin hublou. După o tăcere editorială de șase ani, cu Epica magna (1978) și Operele imperfecte (1979), dar mai ales cu Noduri și semne (1982) atmosferă sumbră, dezesperată și ănspăimântată ajunge copleșitoare ăndurerând cu asupra de
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
Prințul căzând de pe cal/ striveste-n cădere un ănger./ E sentimentul total/ pentru care azi sânger") din Măreția frigului până la soldatul zăcând pe câmp ăntr-o baltă ănrosită raportând impersonal situația ănfrângerii pedestre a celui ce fusese "eroul liric" al ănaltelor zboruri ("Cum stiti cu toții, căzusem de pe cal,/ și nemișcat stăteam an iarbă șiroind an sânge", Nod 12) se ăntinde o traiectorie lirica tragică. Este istoria unei prăbușiri icarice ăntr-o lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
nivel mediu care să-i asigure, eventual, germinația. Un asemenea nivel mediu a fost observat pe parcursul recentei ediții a Festivalului de Muzică Contemporană. Am audiat lucrări bune, chiar captivante, și altele pe care le-aș numi modeste în ce priveste zborul imaginației, meșteșugul construcției. Am audiat lucrări foarte bune. Am audiat lucrări penibile, unele care se situau chiar în afara cadrului profesional. Să trag concluzia că selecția s-a realizat operându-se cu unități de măsură diferite? Poate. Un criteriu valoric și
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]