1,214 matches
-
însemnare ( identică ) în 1842. 1846 (sau 1847). „Poate să fi fost de vreo unsprezece ani, când am început a învăța”, (Fragment de autobiografie) începe școala, în Humulești, având ca prim dascăl pe „bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic”. 1847. „Peste un an, vornicul prinzând la oaste cu arcanul pe bădița Vasile, dascălul nostru, școala a rămas pustie, iar noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăștiat pe la casele noastre”. 1848. „După vreun
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
socoteală pe toți bogătașii, mai ales pe marii proprietari de pămînturi, așa-numiți oameni de neam și nobilii; adăugați la aceștia servitorimea lor, adică toată acea adunătură de pierde-vară în livrea și, în sfîrșit, puneți potopul de cerșetori voinici și zdraveni ce-și ascund lenea făcînd pe bolnavii; veți găsi astfel că numărul celor care, prin munca lor, se îngrijesc să îndestuleze trebuințele neamului omenesc, e mult mai mic decât vă închipuiți. Acum, faceți socoteala cât de puțini dintre cei care
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de consecință, din defunctul PCR. Putem adăuga că PSDR-ul lui Sergiu Cunescu a fost mutat la PSD. Nu spun că țărăniștii și socialdemocrații istorici nu au murit pe barba lor, spun doar că li s-a dat o mână zdravănă de ajutor și că măcar un deget aparținea d-lui Băsescu! Acum, același lucru pare să se întâmple cu PNL, iar rolul președintelui e chiar mai evident decât în precedentul țărănist. Dar, poate, tot răul e spre bine; poate că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Se înțelege că Paulus trebuia să se ocupe cu multă precauție de aceste demersuri în favoarea poetului. Ne putem gândi că, și atunci când a fost luată măsura împotriva sulmonezului, dacă ideea noastră este corectă, Paulus trebuie să fi primit o săpuneală zdravănă; acum nu trebuia să (re)trezească suspiciunea lui Augustus, insistând prea mult în favoarea lui Ovidiu 408. Ovidiu, însă, solicită insistent intervenția lui Paulus, câteodată, în maniera pe care am văzut-o și care nu putea să nu aibă consecințe de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
surioara. - Al meu este mai arămiu, și dacă vreți să știți, al meu e cel mai crescut! spuneam eu foarte hotărât și serios. Ajungeam la ceartă, încât era nevoie de intervenția mamei, care ne aducea la fiecare câte o felie zdravănă de cozonac cu stafide. Bineînțeles, nu aveam voie să mâncăm de frupt decât după Înviere. Și cu ouăle roșii a fost odată o problemă. După ce spuneam urarea „Hristos a înviat!” și venea răspunsul „Adevărat a înviat!”, ciocneam ouăle. Ghiță le
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dădea sfatul cum să scape vreun plod (eu, de exemplu) de răceală: remediul nu era altul decât ceai cu pâine. Ne aducea de toate: ouă de două-trei zile, pentru vopsit de Paști, un miel de vreo șapte-opt kilograme, o bucată zdravănă de slănină afumată, când a noastră era pe sfârșite, vin alb și negru, de cel negru ne dădea și nouă câte o jumătate de păhărel că făcea sânge, parcă al nostru nu făcea, de, mentalitate, un curcan sau două trei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
om în vreo încăierare, căci era un cuțitar vestit. S-a oprit crăcănat în cadrul ușii și și-a căutat cu privirea victima. Apoi s-a proțăpit în picioare, lângă umărul stâng al tatei. S-a aplecat, a mușcat o bucată zdravănă de cârnat de la umărul tatei și i-a băut paharul din față. - Iancule, ia dă un rând, că mi-e sete! i-a spus tatei. - Du-te, nea Turcule, acasă, că ești beat, l-a îndemnat tata încet, dar așa
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Eu oi pregăti patefonul și plăcile. - Dar ce, Iancule, ți s-a făcut de dănțuială?Da, bre. Mergem la cumetri. Și vezi, îmbracă-l pe mânzul ista mic, îl luăm cu noi, dar vezi că-i trebuie întâi o spălătură zdravănă, cu săpun din acela bun, făcut de mine alaltăieri! - Bine, Iancule, dar nu mă grăbi, că trebuie să mă îmbrac și eu. Și uite așa, dă-i, dă-i, mai pe amurgite, o luăm noi spre cumetri. Tata, înalt, spătos
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Bine, Iancule, dar nu mă grăbi, că trebuie să mă îmbrac și eu. Și uite așa, dă-i, dă-i, mai pe amurgite, o luăm noi spre cumetri. Tata, înalt, spătos, pus la cravată, în mâna dreaptă cu bastonul lui zdravăn, care avea la capătul de sus o măciulie de alamă, pe care dacă o desfiletai, îți puteai aprinde țigara la o brichetă care funcționa cu benzină, opera tatei. În celălalt capăt avea o bucșă, tot de alamă, cu un cui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Am mâncat un strugurel, am mai ciupit de ici, de colo câte o bobiță și asta a fost tot. Și-mi era ciudă, pentru că îmi pusesem în gând să profit de ocazie și să mănânc mulți, să fac o burtă zdravănă de struguri. Mi se lipeau degetele de la dulceața lor. Apoi Costică ne-a dus la un nuc din mijlocul viei și am desfăcut și mâncat nuci verzi. Din când în când, băgam în gură și câte o bobiță două de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
limba-n gură, dumnescrisul măsii, adă balerca la mine, să-ți fie cătănia mai ușoară! Un alt gradat își găsea chiar vecinul, cu doi ani mai mic: - Și țața Tinca ce mai face, bre? lingându-și buzele după o dușcă zdravănă de țuică de cazan tare ca focul.Apăi, ce să facă, cu barbatu' ei bețâv! răspundea răcanul cu ochii pironiți aiurea, poate cu gândul acasă. - Da' tata mai are vițălul acela balțat, na, că acum o fi ditamai boul!? îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Tu nu vezi nimic? - Ce mă-sa să văd la mârlanul ăsta? - Tu vezi petlițele astea albastre, sau îs verzi? - Băi, tu ești beat, na, bea din jumatea asta că-ți trece, și-mi întinde coniac. Am tras o înghițitură zdravănă, a tras și el una, apoi s-a uitat foarte atent, întâi la mine, apoi la gradat. - Ce naiba, sunt albastre, spuse. Atunci i-am spus că am un frate ofițer, că acest frate a venit acasă de vreo câteva ori
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o boare de vânt. Vântul acesta din nord face poftă de mâncare peștilor, așa că n-aveam decât să așteptăm mușcăturile la momelile noastre. Și așteptările noastre n-au fost în zadar. Pe la patru dimineața, am sorbit fiecare câte o ceașcă zdravănă de cafea cu țigara de rigoare, am mâncat lacom slănină afumată cu usturoi și cu pâine neagră (din care dădeam și ca nadă în apă) și ne-am aghezmuit bine cu harașpincă. Vinul îl lăsam pentru mai târziu. N-am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ies la șosea. Zicea că a primit de la județ bani pentru motorină și utilaje. Da' oamenii au dat din umeri: "Păi dacă nu iese cumătru Aurel, și nici cuscru Petrache, dacă nu vine nici vecinul, că are doi cai mai zdraveni ca ai mei și nici a' lui Axinte, eu de ce să ies, să mă ia de fraier?! - Am aflat și eu, Și treaba a rămas ca-n tren. Că așa suntem noi, nu vedem decât ce e în ograda noastră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spuse băiatul cel mai mare. Uitați-vă, la cotitura aceea, pe stânga, este intrarea pe Șontea. Cam pe acolo, vă arăt imediat, se află o groapă adâncă cu somni uriași. Acolo a murit înecat acum vreo doi ani un pescar zdravăn din satul nostru. Agățase un somn uriaș și acela l-a tras la fund. L-au căutat oamenii cu căngi, dar nu l-au găsit, doar o bucată de cămașă au scos. Asta înseamnă că l-au mâncat peștii cei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
să fie pe aici și ceva buturugi, cu sălciile astea bătrâne de când lumea. Adă și ceva vreascuri uscate, că eu m-apuc să ațâț focul. Au adus amândoi lemne, cât să ne trebuiască pentru o săptămână. Am trântit un foc zdravăn, cam la 5 metri în spatele nostru. Sălciile care ne înconjurau erau dispuse astfel, încât fumul făcea o pătură deasupra noastră, în stânga, dreapta, în spate și în față, așa că în privința țânțarilor eram liniștiți. Ne-am dezbrăcat la slip și trebăluiam. Băieții
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sară în sus de bucurie. Căci la unii pescari, așa cum sunt tovarășii mei, nu există invidie. Se bucurau sincer și nu conteneau cu laudele la adresa mea. - Crapul ăsta merită udat, zise Gabi. Tarzan, adă molecula. Am făcut câte o cafea zdravănă, la minusculul aragaz, pus în colibă la adăpost de vânt și ploaie și am băut fiecare câte două căni. S-a băut și țuică de cazan, și am mâncat slănină afumată cu usturoi și cu pâine. Toată lumea era voioasă, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
acum doi ani m-am urcat Într-un tei să culeg flori și s-a rupt creanga cu mine. Noroc că am căzut pe acoperișul unui coteț de porci, pe moale, fiind acoperit cu paie. Am rămas cu o sperietură zdravănă și cu dureri de coloană. Am zâmbit. Mi-aduc aminte când veneam În vacanțe și mai auzeam de una, de alta; cine a murit, cine are nuntă sau botez. De Nae auzisem că făcuse un copil din flori, destul de tânără
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
atunci teribila epidemie a cholerii, când fugiră toți boierii din București pe la moșiile lor, iar Capitala rămăsese pustie. Atunci din ordinul generalului Kiseleff pornirăm din Craiova, regimentul I de Infanterie, ca să ocolim Bucureștii cu strejile noastre; sosirăm în zece zile zdraveni, sănătoși și traserăm drept la Belvederea lui Dinicu Golescu, astăzi moșia d-lui Grant, lângă Gara de Nord. Acolo a venit generalul Kiseleff călare, cu suita sa, de ne-a inspectat și ne-a băgat în niște balagane făcute din trestie și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nu-i plăceau decât femeile înalte. "Nu știu ce-ai găsit la furnica asta", spunea el. Louise era într-adevăr mică, cu pielea brună, cu părul și cu ochii negri, dar bine făcută și drăgălașă la chip. Jonas, înalt și zdravăn, se topea de dragul "furnicii", cu atât mai mult cu cât nimeni nu o întrecea în hărnicie. Vocația Louisei era activitatea. O atare vocație se potrivea de minune cu gustul lui Jonas pentru inerție și pentru foloasele ei. Louise se consacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
oprindu-se în fața lui d'Arrast, și-i arătă drumul cu mâna. Dar privirea lui era dușmănoasă. Era un bărbat destul de vârstnic, cu părul încărunțit, lânos și scurt, cu fața îngustă și zbârcită. Avea trupul încă tânăr, umerii uscați și zdraveni iar sub pantalonii de pânză și sub cămașa zdrențuită i se ghiceau mușchii puternici. O luară înainte, urmați de comandant și de mulțimea negrilor, și se cățărară pe un nou povârniș, și mai abrupt, pe care colibele din pământ, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-și îndrepte sprâncenele. În cele din urmă, deși la o oră atât de nepotrivită, ziua abia începea, propuse o plimbare. Încăperea o apăsa, vizibil. Devenise palidă, nu-și stăpânea mișcările aiurite. Ieșiră, dar, poate fără să-și dea seama, lunganul zdravăn și chel o luă înainte, cu studenta. Accepta chiar și o convorbire despre un subiect plicticos, numai s-o poată privi și asculta. Fata îl provoca, prin opinii pe care știa că le respinge, despre „măreția eșecului“, despre „eroismul încercărilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți, cercul de salam se rostogolește. Se apleacă, ridică semiluna de parizer roz. Mâini lungi și zdravene, bălăbănindu-se în marginea unor picioare subțiri și scurte. Încearcă să-și acopere cu buzele dinții mult ieșiți în afară, nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
liniștiră ca niște laude, încît trecu dincolo înseninat... Odaia lui era curată, cu pat bun, cu ghivece de mușcată în ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia un foc zdravăn. Apostol își roti privirea, mulțumit, și se opri brusc văzând lângă sobă o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu năframă roșie-aprinsă în cap, cu niște ochi mari negri, care parcă râdeau, cu buzele umede și pline. Acuma își aduse aminte
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vesel de aprilie, în odaie parcă intrase iarăși primăvara, cu valurile albe de lumină, cu îndemnuri de bucurie. Pe masă, pe o tavă așternută cu șervet înflorit, aștepta ceașca lui de odinioară, plină de cafea cu lapte, și o halcă zdravănă de cozonac. În sufletul lui sălășluia o mulțumire mare. Îi era dragă toată lumea. " Dacă aș fi izbutit, acum cine știe unde aș fi", se gândea cu o înfiorare ca un junghi. Dar gândul se stinse ca și cum n-ar fi putut rezista bucuriei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]