956 matches
-
Despina În șoaptă. ― Întrebarea ta e firească, Despi - a răspuns cu același ton Nicu. Trebuie să știi Însă că În lumea asta există oameni ale căror suflete sunt pe aceeași lungime de undă... Când am ajuns asistent al dragului profesor Zenit, l-am cunoscut și pe nenea Mitru. Un simplu brancardier. Apoi... Apoi am petrecut alături de el și anii războiului, care ne-au legat ca frații... Sunt multe de spus despre oameni, Despi. Așa că să iei aminte pe cine ai În jurul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
front. Cât de repede găseai rezolvarea unor situații! ― Numai că acolo nu erau doctorul Cuc și securistul Vătrai. Acolo aveam răniții pe care Îi puneam În ordinea cuvenită, după gravitatea rănii, și Îi dădeam pe mâinile 226 225 domnului profesor Zenit și pe ale dumneavoastră... Apoi, pe cealaltă ușă bieții nenorociți ieșeau cu speranța vieții În suflet! Câți n-ar fi vrut să vă cadă la picioare pentru a vă mulțumi!... V aș ruga să mă lăsați ceva vreme să mă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mulțumesc! Ei asta-i cu totul altceva. Îți voi ține pumnii, Despi... Rămas singur, profesorul a fost năpădit de gânduri: „Acești nemernici nu Încetează să mă urmărească. Au găsit și motive. Am fost pe front și la Întoarcere, Împreună cu profesorul Zenit - fie-i țărâna ușoară - i-am pus la punct pe comuniștii parveniți - ne-au luat În colimator ca <dușmani ai poporuluiă... Deci sunt pe urmele mele și incidental ale celor care au fost și sunt În jurul meu. Mi-aș reproșa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Vătrai, rămânând În ușă. ― Bine ați venit. Intrați și spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit, mentorul meu... La auzul cuvântului „mentor”, securistul a clipit des, rămânând cu Întrebarea pe buze... Profesorul a priceput nedumerirea securistului și a precizat: ― El este cel de la care am Învățat tot ce știu În chirurgie și mi-a vegheat fiecare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți cu forța - a completat securistul, cu zâmbet impertinent. Fierbând, profesorul a rămas În așteptare. Securistul a așezat tabloul profesorului Zenit pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți cu forța - a completat securistul, cu zâmbet impertinent. Fierbând, profesorul a rămas În așteptare. Securistul a așezat tabloul profesorului Zenit pe birou și a făcut un pas către profesor. ― Voi pleca, dar am să revin când terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino. Tot nu ai nimic de făcut” - a gândit profesorul. ― Uite la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
am mai văzut niciodată atâția oameni într-un singur loc. Mirosul de carne friptă plutește în aer. Strada din fața noastră are mai mult de 60 de picioare lățime și cale de o milă se întinde în linie dreaptă până la Poarta Zenitului. De o parte și de alta sunt șiruri de gherete construite de-a valma și magazine împodobite cu steaguri anunțându-și mărfurile. Sunt atât de multe de văzut: dansatori pe sfoară care se răsucesc și se învârtesc, ghicitori de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trece printre pietre. O ascult în tăcere și îi promit că voi ține minte cât de important e să fiu supusă și să învăț cum „să înghit scuipatul altora atunci când e nevoie“. Mi s-a ordonat să fiu la Poarta Zenitului înainte de ivirea zorilor. Mama și-a cheltuit ultimii tael-i împrumutați și a închiriat un palanchin cu scaun pentru a mă duce. E împodobit cu o țesătură elegantă din mătase albastră. Mama a închiriat, de asemenea, trei lectice simple pentru Kuei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pământ până când cărăușii mă ridică în lectică. Kuei Hsiang poartă hainele tatălui nostru. Îi spun că arată ca un stegar, cu excepția faptului că trebuie să învețe să-și încheie nasturii cum trebuie. Fetele și familiile lor sunt strânse la Poarta Zenitului. Stau în lectică. E frig. Degetele de la mâini și de la picioare îmi înțepenesc. Poarta are o înfățișare impunătoare pe fundalul cerului purpuriu. În poartă sunt încrustate nouăzeci și nouă de cupe de culoarea cuprului, ca niște țestoase înșirate pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Mulțimea e scăldată în lumina soarelui. Rong își flutură brațele cu batista, iar Kuei Hsiang ține cutia cu tael-i deasupra capului. Mama nu se vede nicăieri. Se ascunde cu siguranță în lectică plângând. — Adio! Lacrimile-mi curg nestăpânite în timp ce Poarta Zenitului se trântește cu zgomot în urma mea. De n-ar fi vocea eunucului-șef Shim care dă întruna ordine, făcându-ne să o luăm când la stânga, când la dreapta, aș crede că mă aflu într-o lume imaginară. În timp ce merg se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întregi. Pe toate steagurile ce flutură în aer scrie: „Îi dorim căsătoriei imperiale să dăinuie veșnic!“. Orașul Interzis își începe sărbătoarea în zori. De la o poartă la alta au fost așternute covoare roșii pentru primirea mireselor și oaspeților. De la Poarta Zenitului până la Palatul Armoniei Supreme, de la Palatul Purității Cerești până la Palatul Plenitudinii Universale sunt sute de mii de lampioane din mătase roșie, decorate cu imagini reprezentând stele și topoare de luptă. De asemenea, sunt agățate umbrele confecționate din satin de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în Sala Purității Celeste, o sală ca o peșteră unde se află Registrul Căsătoriilor Imperiale. Două orchestre sunt așezate în afara sălii - una la est și cealaltă la vest. Steaguri de ceremonie flutură de jur-împrejur. De la Poarta Armoniei Eterne până la Poarta Zenitului, pe o distanță de trei mile, așteaptă douăzeci și opt de palanchine, pregătite să aducă miresele de la casele lor. Palanchinul care trebuie să mă transporte pe mine este cel mai mare pe care l-am văzut vreodată. Are geamuri pe trei laturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
precum o lăută chinezească, ce se sparge în toiul cântecului său fericit. 6 Nu apuc să văd mare lucru din festivități în ziua în care devin concubină imperială. Stau în palanchin și ascult clopotele care bat în turnurile de la Poarta Zenitului. Nuharoo e singura care intră pe Poarta Purității Celeste, principala intrare pe domeniul imperial. Noi, celelalte, intrăm prin porțile laterale. Palanchinul meu traversează râul Apei Aurii pe unul dintre cele cinci poduri existente. Râul marchează hotarul zonei interzise; fiecare pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vârstă de cinci ani“. Pentru a conduce, am învățat să dau impresia că eu sunt cea condusă. Lui Nuharoo, Tung Chih și restului Paradei Fericirii le-au luat încă cinci zile ca să ajungă la Peking. Când au ajuns la Poarta Zenitului, oamenii și caii erau atât de epuizați, încât arătau ca o armată înfrântă. Steagurile lor erau sfâșiate și pantofii tociți. Cu fețele bărboase pline de noroi, cărăușii palanchinelor își târșâiau picioarele bășicate. Gărzile erau fără vlagă și ieșite din formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Elena Marin Alexe .Verde cât privești cu ochii, alintat de raza caldă, Îmi agăț de cer privirea, sufletul în el se scaldă. Urcă viața sau coboară, lipește bine cu rău, Măsurând clipele-n poală, umblă timpul, sămădău. Spre zenit se duce gândul, lacrima în colț de ochi, Trece vremea și pământul, totu-i nou și totu-i vechi. Ca și trenul pus pe goană, rar opresc în câte-o haltă Nu bat palma cu prostia, nu stau cu ea
Momente din tren by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83279_a_84604]
-
au ridicat de repetate ori cu arma în mână în contra jugului străin. Străduințele lor n-au rămas fără ecou, dar el n-a atins amplitudinea și interesul celui grecesc decât în epoca Unirii. În plan european, anul 1859 nu atinge zenitul mișcării emancipative naționale, însă două popoare, italian și român, îi conferă atunci elementele unui moment de cezură. În acest proces, italienii se află înaintea românilor „cu câteva lungimi” în parcurs, pentru că, asemenea grecilor, ei sunt purtătorii unei civilizații din care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de cincizeci ?i nou? de ani (1917) ?i a discipolilor promotori pe c�mpurile de b?ț?lie o priveaz? de lider ?i �i ipotecheaz? re�nnoirea demografic?. �n afar? de aceasta, dac? legitimitatea să este puternic? ?i prestigiul la zenit, a?ez?mintele sale institu?ionale s�nt fragile, at�ț �n domeniul �nv???m�ntului (ea nu mai de?ine, dup? 1910, dec�ț patru catedre universitare) c�ț ?i �n cel al cercet?rîi . �n sf�r?it
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
e nevoie decît de 10 jurnaliști pentru a agita 40 de milioane de indivizi"315. Indefinita extindere a cîmpului de acțiune al conducătorilor și al condeierilor lor accelerează rotația celebrităților și a prestigiilor. Pe cît de rapid îi propulsează la zenitul modei, pe atît de iute îi dărîmă. În domeniul guvernării oamenilor, ca și în acela al producerii de bunuri, mișcarea de creație este la fel de intensă, durata plăcerii la fel de efemeră. Cu alte cuvinte, mass-media consumă o cantitate enormă de prestigiu. Cînd
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
textul următor și rezolvă sarcinile date: „Cam din același timp mă urmărește și amintirea unei zile când am pus la încercare cerul. Umblând odată pe uliță cu ochii în sus, am băgat de seamă că cerul venea tot cu mine. Zenitul se mișca din loc - ținându-se neîntrerupt deasupra mea! Era o descoperire cu totul nouă, pe care mă simțeam obligat să o păstrez ca un mare secret în cel mai ascuns ungher al inimii. începeam să-mi tălmăcesc viitorul, pe
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
mare secret în cel mai ascuns ungher al inimii. începeam să-mi tălmăcesc viitorul, pe linia de vis a acestei descoperiri, încât pentru nimic în lume nu m-aș fi încumetat s- o împărtășesc și altora. În fiecare zi puneam zenitul la încercare, dacă se mai ține pe urmele mele sau nu. Aș fi fost fără îndoială dezamăgit de moarte să fi aflat într-o zi că zenitul mă trădează. și continuam să țin taina sub trei lacăte și șapte peceți
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
m-aș fi încumetat s- o împărtășesc și altora. În fiecare zi puneam zenitul la încercare, dacă se mai ține pe urmele mele sau nu. Aș fi fost fără îndoială dezamăgit de moarte să fi aflat într-o zi că zenitul mă trădează. și continuam să țin taina sub trei lacăte și șapte peceți. Totuși, odată, în răgazul dintre două jocuri, îi spun lui Adam al Vicii cât de ales este creștetul meu, sub tăria cerului. Numaidecât Adam își ridică și
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
scrisului. Transformat în zeu ce colindă, cu „flautul de azur pe umăr” (Relieful poetului), printr-un univers armonios, poetul se regăsește și se contopește cu acesta, într-un impuls demiurgic integrator: „Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit/ Și-apoi să-ți scrii poemele țâșnind din frunte” (Poemul poetului tânăr). Lirismul devine confesional, sentimental, uneori retoric. În poeziile de dragoste, iubita, natura și poemul se identifică în celebrarea continuă a „cultului poemului” (G. Călinescu), astfel încât întreg volumul constituie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
plasat la verticală. • Răsucirea se determină din poziția așezat pe banchetă, cu membrele inferioare în atârnat, palmele pe umeri. Goniometrul este plasat transversal pe creștetul pacientului, perpendicular pe axul lung al coloanei vertebrale, cu baza în jos și indicatorul la zenit, apoi în dreptul fiecărei apofize spinoase a segmentelor vertebrale. Treptat se coboară vertebră cu vertebră, până se ajunge la bazin, care, împreună cu membrele inferioare, rămâne fixat pe banchetă. Testarea musculară oferă date importante privind statica și dinamica șirei spinării, prin intermediul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un optimism puternic, se atenuează aici, căpătând o notă rezervată, aproape pesimistă. Dar cum iubirea, ca "zenit al subiectivității"72 "luminează poate cea mai semnificativă situare a omului în lume, devenind, în ultimă instanță, terenul unor relații decisive asupra condiției umane"73, resuscitând mediul diafan eminescian, Ana Blandiana rezervă o parte din spațiul acestui volum pentru adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lui Alexandru "refuzând apa", a voievodului, a cavalerului, a prințului din Levant care "a văzut idei". Peisajul fizic și spiritual variază; universul realizat în imagini expresioniste dă sentimentul sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci licărind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]