1,442 matches
-
o altă femeie, o altă viață. Vreau să rămân acolo unde am fost. Singura noutate pe care o caut e Întoarcerea lângă tine. Zgomotul unei țevi de eșapament Îi zdruncină sistemul nervos: cu o atenție excesivă, ca nu cumva să zgârie caroseria mașinii, cineva parca În spațiul amenajat dinaintea acelui teren viran, Între alte câteva sute de mașini. Parcarea era chiar sub ferestrele dormitorului ei - apartamentul cu cea mai proastă poziție din tot turnul, singurul pe care portăreasa și-l putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încrezător acest triumf. Înmulțirea numelor masculine din agenda ei, Întârzieri nejustificate și telefoane suspecte Îl convinseră pe Antonio că Emma frecventa fără știrea lui tehnicienii de la studio și staff-ul de turneu. Se certau ore Întregi, se pălmuiau și se zgâriau la sânge, țipau până când ea Îl lăsa baltă, făcând cu mâna primului camion care trecea pe lângă ei. Și Îl Înfurie și mai mult faptul că după un timp Emma părea că nici nu mai voia să-l convingă de injustețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ramolită ca mama ei, pentru a o salva de la trădare, de bătrânețe, de decadență și de nefericire. Dar semnul acela ușor al timpului care trecuse, al timpului care Îi unise, Îl emoționă profund, și imaginea lamei de inox ce-i zgâria pielea Îl făcu să se cutremure. Puse Înapoi cuțitul În teacă și se lipi de Emma și Începu s-o pipăie peste tot și-o sărută deschizându-i buzele cu limba, iar ea nu-i opuse rezistență. Dimpotrivă, avu impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vreodată tânăr cu adevărat. Și, mai mult decât atât, era sătul de minciună, de prefăcătorie, de lașitate. Era scârbit de monogamie, de fidelitate - sătul de cât se Înclinase În fața conveniențelor sociale, a circumstanțelor și a rațiunii. Ar fi vrut să zgârie caroseria BMW-ului lui Dario cu cheile casei În care el nu avea să locuiască vreodată. Ar fi vrut să-și ia o catedră Într-un sătuc cu convingeri de stânga de lângă Veneția, pentru a fi astfel forțat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
putea să-l Împiedice să bată așa cum voia, pentru lucruri pe care el nu le cunoștea și nu le putea controla. Lucruri cărora nu le putea porunci să fie bune cu Camilla, căci nu depindeau de el. Unghiile fetiței Îi zgâriară gâtul. Nu voia să-i dea drumul să plece, iar el fu bucuros de asta. — De ce a făcut asta? — Nu știu, iubire, se vede treaba că trebuia să discute cu copiii lui, se mai Întâmplă uneori, știi? Un tată Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
întristat din nou. În stufărișul de răsură și iederă zăcea trupul unuia dintre tâlharii pe care îi azvârlise peste coroanele copacilor. Omul era mort, iar priveliștea cu totul răscolitoare. Eșarfa roșie îi atârna deasupra capului, pe o creangă. Trupul era zgâriat, iar în jurul gurii însângerate se adunaseră muștele. Lui Zogru îi venea să plângă. Se învinovățea și ar fi vrut să dea timpul înapoi. Nu vrusese să-i facă vreun rău acestui om. Pur și simplu, atunci era speriat, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
făcut repede două cruci și-a vrut să bată în poarta mănăstirii. Dar zgomotele erau minore, ca și cum ar fi bătut cu un băț de chibrit. A tras funia clopotului, care nici nu s-a clintit, și apoi a început să zgârie lemnul, dar, în afară de Zogru, nimeni, nici măcar fantoma însăși nu auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru, știind prea bine că vorbește unui mort și că oricum nimeni nu-l aude nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
aude c-au ajuns și acolo, bată-i norocul să-i bată! Copilul tace. Ho! Ho! Soarele și-a arătat fața când Ion și familia au început încă o zi grea de muncă pe câmpul galben, secerând grâul. Paiele îl zgârie, mărăcinii îi înțeapă picioarele goale, dar el tot ține pasul alături de părinții lui. Pe la amiază căldura este greu de suportat. Bulgărele auriu arde de nerăbdare să pună stăpânire peste tot și trimite raze ucigașe ce străpung fiecare colțișor. Ionică se
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a lui Iacob fusese foarte plăcută, dar acum el va cere totul de la ea și ea nu va avea cum să refuze. I s-a întors pe dos stomacul și-a apucat-o greața. Și-a smuls părul. Și-a zgâriat obrajii cu unghiile până i-a dat sângele. Și-a implorat surorile să o salveze. - Rahela plângea în timp ce noi încercam să o îmbrăcăm pentru banchet, povestea Lea. Plângea, zicând că nu e pregătită și că nu-i e bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o mireasă tânără și înspăimântată. Găsindu-mă, s-a întrebat dacă merita să aducă și mai multă tristețe în jurul stăpânei lui. Atârnam în brațele lui ca un cadavru și când m-am ridicat, a fost ca să țip și să-mi zgârii gâtul până mi-a dat sângele. A fost nevoie să-mi lege mâinile și gura ca să putem ieși din oraș fără să ne recunoască nimeni în întunericul nopții. Re-nefer și Nehesi au scos din pământ urcioare pline cu aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
meu. M-am minunat uitându-mă la ea și i-am arătat-o și lui Meryt, care a fost foarte impresionată de acuratețea și de frumusețea imaginilor. Eram plină de venerație pentru că fiul meu putea înțelege ceva din acele desene zgâriate pe bucăți de ceramică și mă bucura gândul că într-o zi avea să fie un om mare. Ar fi putut deveni scrib la preoții zeului Amon sau chiar vizir al unui guvernator. Nu spusese Nakht-re însuși că Re-mose ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Printre alți aleși, Loïc și Milic Kermeur, cu chipul marcat de durere, apoi frumoasa și solida Gwenaëlle Le Bihan, În aparență și ea emoționată. În fața ei, Pierre-Marie de Kersaint, cu capul plecat, părea cufundat Într-o dureroasă reculegere. În realitate, zgîria discret cu unghia o mică pată de pe pantalon, ce nu se lăsa Îndepărtată. Yves reîncepu să vorbească. Anunță pe ordinea de zi votul privind acceptul de a face constructibile unele terenuri de pe insulă, În special cele care ar permite familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndește una ca asta! - Afară! Ieși de-aici! Apucîndu-și cu duritate sora de braț, Loïc o sili să părăsească Încăperea. Nicolas se ghemui pe pat, mișcarea umerilor trădîndu-i plînsul plin de disperare. Două ceasuri mai tîrziu, Marie se Întoarse și zgîrie ușor la ușă. - Nicolas? Nico, răspunde-mi, te rog... Ușa era Închisă cu cheia, băiatul nu răspunse la chemările mătușii lui. Loïc urcase și Îi ordonase din nou să-l lase În pace pe fiul lui. - Nu vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În scobitura pietrei. Era cumva victima unei halucinații? Lucas o văzu cum prinde să izbească piatra cu mîinile goale și era gata s-o oprească, dar bolta Începu să se fărîmițeze sub degetele nerăbdătoare ale tinerei femei care continua să zgîrie În ciuda bucățelelor de piatră care cădeau peste ea. PÎnă ce aduse la lumină un briceag mic și ruginit, cu mîner de sidef. - N-a ajuns singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas prinse unul din fragmentele smulse din bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din ochi, băgă de seamă că părea să aibă dificultăți de mișcare. Cu toate astea, se aplecă spre vechiul sipet care dădea la iveală vizitatorilor o comoară de doi bani, printre obiecte aflîndu-se niște lingouri grosolan vopsite În galben. Ryan zgîrie cu vîrful unghiei unul dintre lingouri, lăsînd să se ivească de sub vopsea strălucirea caldă a aurului. PM se smulse atunci de lîngă Lucas și se aruncă asupra lingourilor, zgîriindu-le la rîndul lui frenetic. Fersen le făcu semn celor doi jandarmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în transă. Are dreptate, spune cu glasul sugrumat. Să fiu al naibii dacă n-are dreptate. Atâta face. Arată cu degetul pe hârtie. Uite-aici ! — E cât a zis ea ? Vocea lui Trish o ia pe niște înalte care-ți zgârie urechea. A făcut socoteala în cap ! Se răsucesc amândoi pe călcâie pentru a se uita mai bine la mine. — E autistă ? Trish pare să nu-și revină din uimire. Of, pentru numele lui Dumnezeu. Dacă mă întrebați pe mine, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fi foarte Încîntată să te ajut. Te rog să-mi scuzi lipsa de modestie, dar arta răzbunării e unul din lucrurile pe care le stăpînesc cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gîndit ? — Să-i zgîrii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași să putrezească..., Începe să turuie Jemima, de parcă ar recita poezie și ar putea s-o țină așa pînă mîine. — Unde-ai Învățat asta, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Fendi din piele de ponei ! E nebună. Nebună de legat. — Ce-ai făcut, Jemima ? Îngaim. Spune-mi ce-ai făcut. Îmi bubuie inima să-mi sară din piept de teamă. Te rog, Doamne, să nu-mi spună că i-a zgîriat mașina. Te rog. — Ochi pentru ochi, Emma ! Omul ăla te-a trădat la modul cel mai oribil, și ai să-i răspunzi exact cu aceeași monedă ! Fii atentă, sînt cu un tip Mick. E ziarist, scrie pentru Daily World... Simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
da ! Ochii mi se umplu de lacrimi. Dacă mi-aș fi ținut gura, dacă nu i-aș fi spus nimic Jemimei... I-ar fi cășunat oricum pe el, spune Lissy. Acum te-ar fi dat În judecată că i-ai zgîriat mașina. Sau că i-ai provocat daune iremediabile În zona genitală. Pufnesc În rîs, fără voia mea. Ușa e deschisă violent și tipul cu pene În păr pe care Îl văzusem În culise aruncă o privire Înăuntru. — Lissy ! Aici erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zvârcolești degeaba... Stai liniștit... Așteaptă. Nu poți să știi ce se poate întâmpla... Poate că totuși am să-ți dau scara... Poate că ar fi mai bine să sari... Nu cred c-ai să te lovești cine știe ce... Ai să te zgârii puțin... N-o să fie prea rău... Depinde cum cazi. Dacă îți faci vânt poți să cazi ceva mai încolo... Sunt o mie de posibilități... Nu e totul pierdut... PARASCHIV: Se întunecă... MACABEUS: Și ce dacă se întunecă? Am să aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
capătul băncii. În spatele lui un alt afiș, cu fotografia profesorului Tomnea, venit în oraș. Câteva urări de bun venit din partea prefectului Soporan. Acela citi atent și afișul acesta, pufnind nemulțumit de câteva ori. Se așeză apoi pe bancă. Prinse a zgâria cu nuielușa aceea metalică fel și fel de semne pe dalele prăfuite din fața sa. Socotea ceva. Sau scria, cu litere ciudate, cuvinte doar de el pricepute. Uneori semnele acelea dădeau a se închega într-un desen cu contururi colțate. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de un sân și am simțit carnea ascuțită cedând sub apăsarea palmei mele. A gemut și mi-a înghițit pula zvâcnitoare, privindu-mă cu niște ochi de prădător.” Și, în sfârșit, după câteva pagini: „Epuizată, îmi întindea sperma pe piept, zgâriindu-mi ușurel sfârcurile cu unghiile. Își lingea buzele care străluceau și ele de sămânța mea și gemea încetișor, aflată încă sub efectul narcotic al actului năucitor pe care îl trăisem. O pace divină mi s-a răspândit în piept atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și voia cu încăpățânare să se apropie. — Ajută-mă, nu știu ce vrea, parcă a înnebunit... Umbra mea a acoperit pisica. S-a întors, m-a văzut și a coborât urechile pe cap, furioasă. A făcut un salt pe pieptul Soniei, a zgâriat-o sau nu mai știu ce i-a făcut, și în clipa următoare a zbughit-o afară cu copilul în dinți. Săraca Sonia s-a ridicat în picioare strigând „copilul meu, copilul meu”, dar a căzut la loc, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]