23,875 matches
-
pasiune comună, scrisul. Îmi amintesc: era o ocazie unică de a cunoaște câțiva oameni consacrați în acest domeniu, altfel nu aș fi plecat atât de departe. Sincer, pe vremea aceea, nu-mi plăcea acest oraș. Prea multă forfotă, oameni grăbiți, zgomot asurzitor. Și o acută lipsă de aer proaspăt. Eu eram obișnuită cu străzile noastre liniștite, cu oamenii zâmbitori, cu aerul curat de aici. Mai mult decât atât, nu cunoșteam pe nimeni. În fața unui stand de cărți, mi-a atras atenția
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o făcea să fie așa. - Muncești prea mult, îmi spuse, așezându-se. Mai fă și tu o pauză, deschide larg fereastra, închide ochii și ascultă. - Norocul meu că ferestrele dau spre parc, altfel nu știu dacă aș auzi altceva decât zgomotul claxoanelor și al tramvaielor ce trec din cinci în cinci minute. - Unde ți-e optimismul, draga mea? Tac. Inima îmi bate într-un ritm amețitor, iar palmele mi s-au umezit, instant. - De ce m-ai chemat? Cât pe ce să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
-i, Vasile, ce te uiți așa? N-am dreptate? Știi bine că am. Nu mustăci, că și tu ai dat-o rasol acu câteva zile, zăpăcit cum ești. Hai, să aveți o zi bună! Zdrang... Ușa se închide cu un zgomot puternic, tablourile mai că o iau la vale, datorită trepidației. Ce-a fost asta? „Zăpăcitul”, colegul meu, mă privește perplex prin ochelarii lui cu ramă neagră. Nu e prima oară când trece “tornada” printre dosarele noastre, deci am putea vorbi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
marginea patului și întinse mâna spre măsuță, căutându-și ochelarii. Erau la locul lor, unde îi lăsase cu o seară în urmă. Fără să aprindă lumina, se îndreptă spre bucătărie și puse ibricul pe foc. Prin fereastra întredeschisă se strecurau zgomotele orașului care începea să se trezească. Un taxi frână în fața scării. Inima i se opri o secundă. Nu, nu, asta se întâmpla acum aproape un an. Și totuși parcă Ea era acolo, coborând din mașină cu o geantă mică în
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
N-ar vrea să adoarmă, e încă devreme. Dar nici nu așteaptă pe nimeni, pentru că nu, nu crede în Moș Crăciun. N-o să piardă nimic, nu vine nimeni, n-o să piardă nimic, n-o să... Poc! Ce-a fost asta? Un zgomot scurt, plin, l-a smuls din visare. Când s-a făcut dimineață? Pătura a alunecat pe podea. Se apleacă să o ridice. Lângă fotoliu, o ...gutuie. Mare, parfumată, galbenă ca soarele în miez de vară.. Sorbindu-i aroma, o duce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Ce-o fi asta ? - Ăștia sunt copiii din sat. Rostogolește-te, rostogolește-te repede, altfel... Copiii din sat. Văzuse și el câțiva, cățărându-se în pomul lui. Unde să se rostogolească? Rămase nemișcat. Chiotul se auzea din ce în ce mai aproape, însoțit de zgomotul pașilor în fugă. Un ștrengar cu nas cârn, pantaloni scurți și cămașă în carouri, răsări ca din pământ, lângă buturugă. Nu, nu,nu!! O mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica de ocazie deveni istorie. Îl cuprinse o spaimă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
astfel în anarhie, într-un teatru absurd ori grotesc, zgomotos și deșănțat, aflat sub zodia arbitrarului și a luxurei. Dar poate cea mai traumatizantă experiență a poetului este cea oferită de scena goală, teatrul gol, vidat de paiațe și de zgomote, de culori și de forme. Vidat de aplauze: Atunci, dominând acea tăcere asurzitoare, a vorbit un om înalt, cel mai înalt om din lume. Se furișase tiptil ca un motan încălțat. "Teatrul e pustiu", rosti. Aș putea semnala doar existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
toți oamenii din sat, pe care i-o ajutat Zavastia, să mai treacă pe la ea. Oamenii au răspuns cu promptitudine. După moartea vrăjitoarei, în casa Zavastiei au început să aibă tot felul de fenomene inexplicabile. Mai întâi se auzeau niște zgomote, niște hodorogeli, apoi se auzeau voci neînțelese. Zgomotele mai întâi se auzeau producându-se în podul casei, apoi după sobă, sub pat și apoi în toată casa. Mulți au spus că ei nu cred și nici nu se tem și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ajutat Zavastia, să mai treacă pe la ea. Oamenii au răspuns cu promptitudine. După moartea vrăjitoarei, în casa Zavastiei au început să aibă tot felul de fenomene inexplicabile. Mai întâi se auzeau niște zgomote, niște hodorogeli, apoi se auzeau voci neînțelese. Zgomotele mai întâi se auzeau producându-se în podul casei, apoi după sobă, sub pat și apoi în toată casa. Mulți au spus că ei nu cred și nici nu se tem și au mers și ei de au stat fiecare
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să facă o minune, să poată merge și el la școală, odată cu copiii de vârsta lui. Într un mărăciniș de lângă drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase cateva clipe cu auzul Încordat să-și dea seama exact de unde venea acel zgomot. Apropiindu-se tiptil, dădu niște rămurele Într o parte și descoperise un boboc de gâscă Încurcat Între ierburi și mărăcini. Se pierduse sărmanul de vreun cârd de gâște, din satul vecin când veneau și ele la gârlă. Cu grijă să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
alb.... râd amândouă. Eu ce să fac? Întrebase Andreea . Aproximativ...la fel spusese mama, râzând de data aceasta de Încurcătura fiicei sale. Vrei să fii admirată, descurcă-te. Vezi că ți-a strigat ceva. Ce-ai spus? nu Înțeleg e zgomot, strigase Andreea către tânărul de la barieră. Mâine dimineață pe plaja din Mamaia, strigase tânărul de data aceasta mai tare, să fie sigur că s-a auzit, ieșise pe jumătate din mașină. Bine, la patru dimineață, vreau să văd răsăritul, strigase
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
aveau camera lor. Nici ea nu avea chef de conversații matinale. În sinea ei gândise totuși: Uite unul mai pesimist decât mine. Câtă muncă de lămurire trebuie să fi dus Silviu cu tatăl său. Cu grijă să nu facă nici un zgomot, Teia rasucise cheia În yală și intrase În vârful picioarelor. Andreea Încă dormea, dar urma să o trezească peste puțin timp. Urma prima lor zi de concediu la mare, iar trândăvia nu era În firea lor. Când Teia văzuse că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
rost a celor ce au fost. Aceasta este lecția, fata mea! * * * Zbor în jos, tot mai aproape de pământ, nu mai pot să mă desprind de iarbă și de legământ; mă voi căuta deasupra, în aerul aspru, când răsare luna cu zgomot, din încleștare, în căutarea soarelui, mirele mare. Singură am rămas și eu cu zborul în zigzag și buimac, peste craniul țărânei uscate și grea foarte aproape de inima mea. Zborul în jos este zborul invers este fără rugăciune de purificare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lumina soarelui. Shelley era ultima. Până la ușă erau câteva trepte. Le sui în grabă, dar se împiedică de o treaptă și se agăță de ușă. Fără să vrea, căzu cu toată greutatea și împinse ușa, care se închise cu un zgomot asurzitor, iar Shelley se trezi cu clanța veche, de lemn, în mână. Își frecă genunchii loviți și apoi încercă să deschidă ușa, dar nu reuși să potrivească clanța la loc. Încercă din nou. Degeaba. Speriată, se întoarse tremurând spre pivnița
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
se repete cuvintele. Metoda cvintentului antrenează creativitatea și simțul ludic ale elevilor prin asigurarea unei atmosfere de lucru cu mult mai puțin tensionată decât în cazul utilizării altor metode. Metoda buzz-groups Sintagma buzz-groups cu care este desemnată metoda se datorează zgomotului produs de elevi când discută în grupuri. Organizara clasei după modelul buzz-groups este avantajoasă pentru că oferă tuturor elevilor posibilitatea de a se implica în dezbaterea unei probleme. Grupurile sunt formate dintr-un număr egal de elevi care au de rezolvat
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos..."), distilînd esențe din lecturile temeinice, mai ales din Ion Creangă și Mihail Sadoveanu, de la care "împrumută" dialogul permanent cu cititorul, creînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
deziluzie. Mai ales lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă din care ieșeau, cu zgomote înăbușite, bulbuci, sălcii uriașe cu scorburi întunecate, arini aplecați de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau din cînd în cînd zborul fără nici un zgomot, de parcă ar fi fost niște fîșii de mătase neagră pe care o mînă nevăzută le arunca în haos... Și era atîta liniște și atîta farmec, atîta bogăție de culori și lumini feerice, încît nici unul nu se mai gîndea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
porțiuni, acolo rămînea. Doar sălbăticiunile muntelui dacă mai umblau. De la o vreme, începură să meargă pe albia pîrîului, despre care se spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fripți? Vin ș-ș-și eu! sări Nuțu. Dar acum, continuă Vlad, hai să mergem la peșteră, că ne apucă noaptea pe drum! Și iar porniră... Creierul fiecăruia însă devenise o vatră de jeratic unde se frigeau păstrăvi mulți și mari, iar zgomotul neîncetat al apei îi făcea să întoarcă mereu capul spre bulboana unde se zbenguia atîta ispită. Și parcă nici țancurile munților, nici cascadele cu multicolorele lor jocuri de ape, nici vulturii care se legănau peste culmi nu mai aveau farmecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la ei un vuiet înfiorător. Așa s-auzea și la cu-cu-cutremur! explică Nuțu căscînd gura și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este o cascadă, ori cam așa ceva. Se uitară în toate părțile, dar nu zăriră nimic. Nici urmă de cascadă. Ascultară iar, cu mare atenție, își dădu cu părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi trecut de mult. Mașini grele... ce să caute mașinile prin acele locuri? Știți ceva? luă cuvîntul Vlad. Hai să intrăm în peșteră, să vedem despre ce-i vorba acolo și poate o să ne dumirim mai tîrziu ce-i cu zgomotul ăsta. Cui i-i frică, înseamnă că-i un prost și jumătate și n-are ce căuta în mijlocul nostru! Nu-i așa, Nuțule? Hai! răsunară cîteva glasuri. Nuțu ridică din umeri și nu spuse nimic. Ultimele vorbe ale lui Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încremeniți de spaimă. Pe lîngă ei trecu, cu un fîșîit foarte curios, o săgeată ori poate o piatră aruncată de o mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în peșteră, răsuna acum și mai puternic. Stați! strigă Vlad apucîndu-l pe Bărzăun de mînă și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cum nu mai văzuseră niciodată și cum nu crezuseră că poate exista. De sus, din vîrful unui zid de piatră, cioplit parcă de mînă omenească, se desprindea un șuvoi de apă care cădea în bulboana de la baza stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și mai frumoasă, susținute de stîlpi uriași de piatră. Totul părea dăltuit de cea mai măiastră mînă. Stalactitele și stalagmitele, răspândite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zbierete, cum nu mai auzise nimeni decît la filmele turnate în junglă... Apoi iar se făcu tăcere. Într-o vreme, o pasăre uriașă, neagră, din acelea de care văzuseră membrii primei expediții la Piatra Domniței, trecu pe deasupra lor fără nici un zgomot. Asta mai trebuia! Frica și curiozitatea fiecăruia se accentuară la maximum. Ce să facă?... Să coboare? Nici gînd. Să rămînă cocoțați acolo, în răchiți, fără nici speranță de salvare? Nici așa nu se putea. Totuși, fiecare mai stătu într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]