3,317 matches
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUȘESCU Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 775 din 13 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Și-a tras umerii grei, și-a suflat nasul zgomotos și a izbucnit într-un potop de lacrimi. Îl priveam uluit. Părea sincer. - Sunt nefericit, Vlad! Sunt supărat!... Nu-l mai văzusem de mai bine de douăzeci de ani, s-a mai îngrășat și are o ușoară chelie, iar ridurile
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
ordinele necesare pentru batjocorirea lui Iisus, după care se întoarce lângă cei doi preoți și continuă: Poporu-acum să-l întrebăm cui libertatea i-o va da - preablândului țicnit Isus, ori fiorosului Baraba? De trei ori Pilat cere mulțimii pestrițe și zgomotoase să aleagă între Iisus profetul și Baraba tâlharul și tot de-atâtea ori aceasta urlă: „Baraba”! Pilat: (aparte) Vai ție lume de haram! Ce șanse de schimbare ai când visătorii tăi de soi în schimbul leprelor îi dai? Nu mi-i
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
care ne întâmpinam la fiecare revedere. Îl consideram o parte din mine, iar ochii mei albaștri, flămânzi de-a cuceri orizontul, îl biruiau de fiecare dată. Îmi plăcea să cred că răspunsul lui venea din turațiile motorului care erau mai zgomotoase parcă. Era precum un dans pe care-l efectuam împreună, căruia eu îi imprimam ritmul. Și dansam... și pluteam prin toate constelațiile cerului... și astfel mi-am adunat cele mai bune calificative profesionale, dar și personale. Pentru că... mă căleam și
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE- PARTEA A IV-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351916_a_353245]
-
accord și se eschiva cu elegantă: - Nu mi-aș permite să te rețin de la petrecerea de ziua ta, Doru! E o zi specială și trebuie sărbătorită cu fast. Sunt sigură că ți-ai făcut planuri pentru această seară. Bârnă rase zgomotos și îl înfășcă pe după umeri pe Cristea: - Așa e, ne vom retrage cu temenelele de care pomeneai, mulțumind prințesei pentru ocazia acordată de a admira frumosul la el acasă. Un compliment. Sincer... probabil. Nu aveau cum să nu fie impresionați
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
nu înțelegeam nimic. Mi s-a făcut lehamite de atâta gălăgie și am întors capul în altă parte. O altă tânără a apărut pe un alt perete, încadrată ca și cealaltă ca înt-un ecran de televizor. La fel de repede și la fel de zgomotos transmitea știri, din care eu nu deslușeam nimic. Indiferent în ce parte întorceam capul, vedeam persoane care transmiteau știri. Uneori lumea se oprea pe loc să asculte, iar când înțelegea despre ce este vorba plângea și intra în panică. Haos
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
rostul lui în viața mea, ținându-mă închisă, în lagărul Burneshei vreo patru săptămâni... - Cred că au fost trei... - Ei, ce mai contează, Aela?! - Păi contează! Să ne ferească zeii de urmași cu oameni de rând!!! Talestri începu să râdă zgomotos. Privi, cu drag spre Aela, o iubea ca pe o soră. - Draga mea, îi zise prințesa dansatoarei. Aveam eu numai optsprezece ani împliniți, dar eram destul de conștientă de ceea ce sunt și de responsabilitățile mele față de noi, amazoanele. - Știu, Talestri! De
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]
-
e che îl tuo aspetto s'insinua nella mia memoria grigia schietto come la cima d'una giovinetta palmă. TE CAUT Te caut în mirosul cafelei de dimineață În ochii oamenilor ce se îngrămădesc în stradă Printre fetele acestui oraș zgomotos. Te caut în gândurile mele În parfumul purtat ce devine piele În gesturi mici care completează viața Printre culorile curcubeului, precum orizontul. Te caut pe timp de noapte înainte de a închide ochii În străduțele conștiinței mele, înainte de stingerea luminii. Te
VIAŢA E FRUMOASĂ / LA VITA E BELLA (POEME BILINGVE) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350543_a_351872]
-
dea de dracu, că-și caută necazul cu lumânarea. Drept răspuns, Valentin le sancționase, în limitele competenței sale, și înștiințase Inspectoratul școlar. Colectivul didactic se împărțise în două tabere: bătrânii, care îl susțineau pe director, și tinerii, care îl contestau zgomotos. Relațiile amicale cu colegii îi fuseseră compromise pe toată linia. Și nu numai cu colegii. De pildă, un prieten din copilărie, care înainte mai că nu îi făcea sluj dacă-l întâlnea prin Lugoj, auzind că devenise directorul soției sale
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
autorului, devine aproape sufocantă în partea a doua, unde se interferează marea scenă a istoriei și ceea ce se află dincolo de marginile ei, să-i zicem dilema diletanților republicani, această microsocietate de tip rural, cu risipa sa de energie și agitație zgomotoasă, cu sadismul său jovial, un fel de snobism al violenței. Dacă istoria (sperăm obiectivă) va consemna un număr de 41 de arestați, în fanteziile sale borgesiene, Caragiale vede, în această aprigă vânătoare după republicani, șase sute de fii ai poporului în
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
portocali, mandarini, măslini, kiwi, rodi, smochini și mulți alți pomi exotici. În a doua duminică de când sosisem pe aceste meleaguri ne-am bucurat de splendorile orașului-stațiune Gaeta și de jocul fascinant oferit de valurile înspumate ale Mediteranei care se spărgeau zgomotos de zidul stâncos al muntelui ce ieșea ca o insulă din adâncuri sau se revărsau peste nisipul fierbinte al plajei. Uitasem de grijile și frământările din țară, rupându-ne din acea presiune psihologică și stres care ne apăsa zi de
ILUZII ŞI SPERANŢE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350736_a_352065]
-
în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe copastia[viii] bărcii și stătea cu ochii ațintiți asupra peștelui din cârlig, așteptând să-i fie aruncat. Atunci și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
o canoe, pe forța care în mare parte este responsabilă pentru această adâncă „rană”, în coaja pământului: Rio Colorado. Indienii Paiute credeau că Dumnezeul-Tawotas a tăiat acest canion, ca un drum vesel spre eternitate. El a umplut cărarea cu ape zgomotoase ca lumea să nu poată scăpa de vârtejurile acestei vieți, pentru plăcerea celeilalte. Indienii Hualapai,când au sosit aici au zis că răul a fost scurgerea de la Marele Deluviu,care acoperise pământul. Canionul ar fi început când un erou numit
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
s-au schimbat rolurile și trebuia să facă față la noile poziții. Răspunderea trebuia acceptată și împărțită. În sfârșit, el a învins distanța dintre ei, iar Ana, distanța până la mal care uneori i se părea că se îndepărtează. Inspirând aerul zgomotos, au pășit pe iarbă, pe malul opus, unde nu era plajă, nici nisip, doar verdeață sălbatică. Un refugiu pentru doi oameni scăpați din brațele grele ale apei. -Nu ai o țigară? îl întreba pe Raul, fără să se gândească că
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
iar acel moment electrizant s-a produs doar în corpul lui, intensificând furnicăturile expediate în toate direcțiile. Relaxarea a fost plăcută și pentru ea, mulțumită cu conștiința dăruirii, sub un cer încărcat de nestemate. Poate chiar dezvăluirea sa în fața mării zgomotoase și a bărbatului puțin interiorizat, o împiedicau să simtă aceeași plăcere carnală. Nu era prima dată și oricum se mulțumea cu aspectul sufletesc al contopirii sale cu valurile, stelele și trupul bine clădit, cu un bronz de indian, care o
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
Everestul (8848 m) ? 103. Știați că ... prima floare fosilă a fost descoperită în Colorado în anul 1953 și are o vechime de 65 milioane de ani ? Este o plantă înrudită cu ananasul și numită puya. 104. Știați că ... cea mai zgomotoasă insectă este greierele african ale cărui sunete depășesc 100 de decibel ? 105. Știați că ... cea mai distructivă insectă cunoscută este lăcusta de deșert ? Aceasta trăiește în Africa și Asia de Vest. Roiurile unor astfel de lăcuste nimicesc întreaga vegetație care
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
sfârșit, am pus și eu capul pe perină, am auzit un ciocănit discret în ușă. Cine să mă caute? Colega cu care venisem din țară, m-ar fi sunat, în prealabil...așa ne-am înțeles. Dar ciocănitul devenise insistent. Chiar zgomotos. M-am ridicat în fugă și am deschis. În fața ochilor mei era un tânăr de culoare, gen jucător de baschet, care umplea tot cadrul, cu statura lui impunătoare. Avea un bilet în mână: „Marianna?” După câteva clipe de stat cu
AMINTIRI DE LA BORDEAUX de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346707_a_348036]
-
din tavan (urme ale încheierii magicului partaj de 3 ani și jumătate, încheiat acum câteva zile, cu smuls garnișele de plastic, candelabre, luat compoturile „de la mama”, de acum 4 ani (de când a plecat)... Mă întorc pe-o parte și râd zgomotos! Fac ce vreau! “Omul negru” nu mai vine! „NEVER!”...ca-n filmele americane. Mă întind leneșă după telefoane. Întâi orange (unde am relațiile mai serioase), apoi vodafone (cu șmecherii...de corazon). Pfffffffff...dar oamenii ăștia chiar scriu, nene! Dau năvala
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
mărțișoare. Dar, a doua zi, Punky le lăsă acasă, luînd în ghiozdan doar mărțișoarele confecționate de el. Când veni momentul pentru a oferi mărțișoare, Punky se apropie timid de colege și le dădu mărțișoarele sale. Unele fete începură să râdă zgomotos, altele aruncară mărțișoarele lui Punky în ghiozdan sau pe jos, iar celelalte, nepăsătoare, se făcură că nici nu le observă. De asemenea, unele profesoare începură să țipe la el considerându-se jignite, umilite, altele, pentru a-l scăpa pe Punky
MĂRŢIŞOARELE LUI PUNKY de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345580_a_346909]
-
de înțelegere, care șlefuiseră sufletele noastre. Grea problemă era: cum să faci să treci pe lângă colțuroasele stări de spirit ale fiecăruia? Să vezi cum unul își roade unghiile, să vezi cum altul se agită nervos, să auzi cum unul râde zgomotos, iar altul tușește de-și varsă plămânii; că altul vorbește singur, adâncit în lumea lui (pe care nu o mai are); iar altul căuta tovărășie cuiva pentru a-i tălmăci visurile, iluziile, închipuirile. Era o lume atât de pestriță, și
RECENZIE – NICOLAE PURCĂREA, “URLĂ HAITA”, EDITURA FUNDAŢIA “SFINŢII ÎNCHISORILOR”, BUCUREŞTI, 2012, 287 PAGINI. ISBN: 978-973-0-13962-4 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345609_a_346938]
-
după Alexandru Donici „Un poloboc cu vin Mergea în car pe drum, încet și foarte lin; Iar altul cu deșert, las' că venea mai tare, Dar și hodorogea, Făcând un vuiet mare” Pe seară, poloboacele-au intrat mai liniștit sau zgomotos în sat și-aici, văzând poporul agitat, au întrebat și au aflat în primul bar că-n sat vor fi alegeri de primar. S-au implicat și fiecare și-a ales câte un candidat. Polobocul cel hodorogit cu glas puternic
DOUĂ POLOBOACE de DAN NOREA în ediţia nr. 1330 din 22 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352154_a_353483]
-
Acasa > Strofe > Comic > SOLSTIȚIUL Autor: Dan Norea Publicat în: Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Anul ăsta, solstițiul de vară A căzut zgomotos într-o seară Pe-un pământ supraaglomerat Ce-a icnit, a gemut, a oftat Declarând unor oameni de bine: "E solstițiul prea greu pentru mine, Aș vrea ziua și noaptea egale Să le văd în amurg la taclale, Permanent echinocțiu
SOLSTIȚIUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352166_a_353495]
-
haină, ca și ieri, Să par o piatră nelovită De ploile din primăveri. Îmi trec prin plete mângâierea Ce ți-aș fi oferit-o-n dar Și sorb o gură din tăcerea Ascunsă bine-n calendar. Mă urc pe tocuri zgomotoase Și reiau drum abandonat, Sub braț, cu amintiri frumoase, Pășesc sub cerul înnorat. Cobor o scară, urc o treaptă, Prin labirint mă rătăcesc Căutând calea cât mai dreaptă Cu-n fir de ploaie mă hrănesc. Priviri de ceară mă topesc
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
singur Și parcă sunt trist mereu, Mi-e dor de frontul lung, Prin gânduri trec, Doar bulgări mari de minereu. În mușchi simt parcă trepidații Ale aceluiași perforator C.P.-eu, Deasupra mea sunt constelații, Nu bulgări mari de minereu. Urcă zgomotoasă Mocănița la Abrud, Locomotiva mică, suflă tot mai greu, Razele de soare usucă pământul ud Și sclipesc, ca bulgări mari de minereu. Dar abatajul e departe sub pământ, Gândul mi-l aduce-n față mereu, Păstrez un singur lucru-n
DOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356395_a_357724]
-
-i ca să intre-n hol. M-a privit adânc în colț de suflet Tresărind amar văzând că-i gol. A intrat lăsând să-i cadă haină În bătaia vântului ploios, Așternând covor de frunze moarte Într-un foșnet viu și zgomotos. M-a cuprins în bratele-i vânjoase Și crezând ca-n ea te întâlnesc, Căutăm prin crengile-i uscate Chipul tău cum azi mi-l amintesc. M-a privit ironic toamnă rece Răsuflând spre mine dor pustiu Și-a rostit
MI-A BĂTUT LA USA CASEI TOAMNA de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/354971_a_356300]
-
adore ci să-i ia locul, ne-au copleșit, nu cărturarii sfioși cari din bun-simț ecologic nu compilează cărți noi, nici măcar diplomectualii de carton cu instinct conservator de să nu se afișeze, ci mai energici, mai răi, mai demagogi, mai zgomotoși și decât cărturăresele, tocmai nechezolii! Or, Nechezolii nu trebuie confundați cu intelectualii al căror surogat sunt, nici cu diplomectualii de carton subțire sau cu invizibilii microintelectuali, nici cu sfioșii cărturari care doar citesc (și, dacă scriu, o fac sub semnul
CAMELIAN PROPINAŢIU [Corola-blog/BlogPost/355332_a_356661]