2,112 matches
-
Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, unde activează în cadrul Editurii de Stat a Moldovei, al Comitetului Științific Moldovenesc, al revistei „Octombrie” și al organizației scriitoricești „Răsăritul”. Debutează în 1929 cu placheta Poezii, după care urmează culegerile de versuri În flăcări (1931), Sirenele zidirii (1932), De pază (1935), Dezrobire (1935), lipsite de valoare literară, ca și piesele Codreanu (1930) și Biruința (1933). Articolele sale de critică literară aparțin unui lector nu lipsit de gust, dar adânc marcat de dogmele sociologismului vulgar. A tradus din
LEHTŢIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
de gust, dar adânc marcat de dogmele sociologismului vulgar. A tradus din Pușkin, Lermontov, Esenin ș.a. SCRIERI: Poezii, Balta, 1929; Codreanu, Tiraspol, 1930; Întrebări literare (în colaborare cu I. Vainberg), Tiraspol, 1930; În flăcări, Tiraspol, 1931; Tinerimea în luptă și zidire (în colaborare cu Leonid Corneanu), Tiraspol, 1931; Sirenele zidirii, Tiraspol, 1932; Biruința, Tiraspol, 1933; De pază, Tiraspol, 1935; Dezrobire, Tiraspol, 1935; A. Vlahuță, Tiraspol, 1935; 1 mai, Tiraspol, 1935. Repere bibliografice: I. Grecu, Mereu pe prima linie, „Nistru”, 1985, 10
LEHTŢIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
A tradus din Pușkin, Lermontov, Esenin ș.a. SCRIERI: Poezii, Balta, 1929; Codreanu, Tiraspol, 1930; Întrebări literare (în colaborare cu I. Vainberg), Tiraspol, 1930; În flăcări, Tiraspol, 1931; Tinerimea în luptă și zidire (în colaborare cu Leonid Corneanu), Tiraspol, 1931; Sirenele zidirii, Tiraspol, 1932; Biruința, Tiraspol, 1933; De pază, Tiraspol, 1935; Dezrobire, Tiraspol, 1935; A. Vlahuță, Tiraspol, 1935; 1 mai, Tiraspol, 1935. Repere bibliografice: I. Grecu, Mereu pe prima linie, „Nistru”, 1985, 10; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 162. N.Bl.
LEHTŢIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
românești: Le roumain DOR et le portugais Dôr et SAUDADE („Orbis”, Louvain, 1960), Dieu dans la parémiologie roumaine („Acta philosophica et theologica”, 1964), Volkstümliche rumänische Uberlieferungen zum Weihnachtsfest („Informations- Bulletin”, München, 1965), Amintiri despre profesorul Nicolae Cartojan („Ființa românească”, 1965), Zidirea cetății Scutari și legenda podului de la Regensburg („Buletinul Bibliotecii Române”, 1965), Două mari valori românești: George Murnu și Pericle Papahagi („Noul album macedo-român”, 1965), Tradiții populare românești la Paști („Informations-Bulletin”, 1967), Doina, cântecul neamului românesc („Buletinul Bibliotecii Române”, 1969-1970). SCRIERI
DIMITRIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286776_a_288105]
-
și să se ispășească nelegiuirile și vină dreptatea cea veșnică, să se pecetluiască vedenia și profetul și să se ungă Sfântul Sfinților (ϑ≅¬ ΠΔ℘Φ∀4 (4≅< (∴Τ<). 25Să știi și să cunoști: de la ieșirea cuvântului de răspuns și de zidire a Ierusalimului și până la un conducător uns (♠ΤΗ ΠΔ4Φϑ≅¬ ≡(≅Λ:Ξ <≅Λ) [vor fi] șapte săptămâni; și încă șaizeci și două de săptămâni și el se va întoarce și vor fi clădite piața și zidurile, și se vor deșerta veacurile (ƒ66γ<Τ2ΖΦ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un sfârșit pustiirii (6∀ℜ ♠ΤΗ ΦΛ<ϑγ8γ∴∀Η 6∀4Δ≅¬ ΦΛ<ϑΞ8γ4∀ ∗≅2ΖΦγϑ∀4 ƒΒℜ ϑ←< ƒΔΖ:ΤΦ4 <). Cele 70 de săptămâni de ani (490 de ani) sunt împărțite după cum urmează: 1) „De la ieșirea cuvântului de răspuns și de zidire a Ierusalimului, până la un conducător uns, șapte săptămâni”, adică 49 de ani. Expresia „ieșirea cuvântului” se referă la prorocia lui Ieremia. Calculul trebuie făcut începând cu primul an al Exilului (587). Această primă perioadă durează 49 de ani, până la moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scrierilor ulterioare vor fi plasate în acest cadru. În Evanghelia după Marcu, capitolul 13, dezvăluirea semnelor parusiei este provocată de întrebările discipolilor. Pe când Isus se pregătea să părăsească templul, unul dintre ucenici i‑a spus: „Privește, Învățătorule, ce pietre, ce zidiri!... ”. Isus i‑a răspuns: „Piatră pe piatră nu va rămâne din ele care să nu se risipească”. Răspunsul deconcertant al Mântuitorului trezește curiozitatea discipolilor. Ceea ce urmează constituie discursul propriu‑zis, în care se disting patru părți: 1) tulburările care anunță
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
bizuie pe rațiunea credinței; ci, de asemenea, în privința virtuților după care ne rânduim viața în Dumnezeu, vedem că toate virtuțile sunt Cristos, iar toate falsele virtuți, Anticrist. Căci toate formele binelui, pe care Cristos le are real în sine pentru zidirea omului, diavolul le are numai în aparență, pentru a‑i amăgi pe cei drepți. Astfel, Cristos este dreptate, dar adesea căile care par drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este Anticristul, cuvântul fals, care se așază în Scripturi, care se pretinde adevărat luând din Scripturi mărturiile părerilor nevrednice. Pentru cei care refuză să [le] creadă în alt fel, el este «potrivnicul» care se așază pe tronul Scripturilor și pe zidirea lor «dându‑se pe sine drept Dumnezeu». În orice vreme, cuvintele ereziilor, anticriștii se arată stând în templul Scripturilor și vrând prin ele să‑și ademenească ascultătorii, ca și cum fiecare dintre acestea ar fi Dumnezeu Cuvântul în Scripturi”. Interpretarea anagogică este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Demonstrația evanghelică, se opune acestei viziuni milenariste. Mai întâi, el distinge cele șapte săptămâni de cele șaizeci și două de săptămâni de care vorbește textul de la Daniel: „Aflați acestea și păstrați‑le în inimile voastre: De la ieșirea cuvântului pentru răspuns și pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Cristos, conducătorul poporului meu, vor fi șapte săptămâni și șaizeci și două de săptămâni”. La acestea se adaugă o ultimă săptămână, care va fi vremea sfârșitului. Eusebiu interpretează cuvântul „Cristos” ca pe un simbol al tuturor preoților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fetele (băieții fiind grupați în preajma tatălui), aceste Doamne (unele, văduve mai târziu, apropiindu-și câteodată - cum vom vedea - chiar însemnele autorității „masculine”) dau replică soților lor și întregesc simetric tablourile votive în care ctitorii închină Divinității și prezintă posterității chivotul zidirii lor. Circumspecți față de foarte vechile reprezentări feminine, în înfățișări târzii și îndoielnică (cum se întâmplă cu pictura de pe peretele de apus al naosului Bisericii Domnești din Curtea de Argeș, unde portretul Doamnei Ana - probabil -, soția lui Vladislav, îmbrăcată într-un veșmânt bizantin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și boierii i-au urmat) destinate a fi și necropole pentru ei și familiile lor. Alexandru cel Bun a ridicat cu acest rost Mănăstirea Bistrița unde a fost îngropat la 1 Ianuarie 1432; fiul său, Ștefan al II
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Petru Rareș în același an), până la Petru Rareș, și-au găsit odihna de veci la Mănăstirea Putna. Fiul lui Ștefan și al Rareșoaiei și-a zidit propriul monument la Probota nouă (lăcaș, ridicat în 1530, care reinterpretează unele elemente ale zidirii de la Neamț), cu gropnița ce i-a primit rămășițele ctitorului (în 1546) (deasupra mormântului, ocupat în 1546 - căci zise Ureche, „fiind bătrân de zile și căzând în boală grea, au plătit datoria sa, ce-au fost datoria lumii, și s-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-l îngropară” - Letopisețul Cantacuzinesc) Radu Bădica (mort în 1524) fiul natural al lui Radu cel Mare, Pătrașcu cel Bun, fiul cel mic al lui Radu Paisie, și nepot - mort la 24 decembrie 1557 - al lui Radu cel Mare, ctitorul. Remarcabila zidire de la Curtea de Argeș (despre care văzând-o, sirianul Paul de Alep a zis că este „prilej de uimire pentru minte”, declarând-o „fără pereche printre mănăstirile din această țară”), pe care Neagoe Basarab a ridicat-o între 1512 și 1517, pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aflat odihna veșnică la Cotroceni Matei și Iordache Cantacuzino. A mai fost îngropat tot acolo și Radu (Răducanu), fiul stolnicului Constantin Cantacuzino. Cel mai mare ansamblu monastic din țara Românească, Mănăstirea Hurezi, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu (cea mai însemnată între zidirile ecleziastice ale prințului), este reflectarea artistică a bogăției acestui Voievod, a fastului cub care i-a plăcut întotdeauna să se înconjoare. Magnifiant înzestrată cu odoare și moșii, având rangul de stavropighie (ce-i conferea o autonomie marcată), mănăstirea urma a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi lista boierilor (viețuitori în secolele XIV - XVII) din Moldova și țara Românească, în cazul cărora hrisoavele sau pisaniile au reținut înălțarea unui singur lăcaș de rugăciune 15. Hrisoavele (unele) s-au pierdut, iar inscripțiile (iarași unele) au dispărut (uneori împreună cu zidirile)... Ridicarea unor lăcașe întru slava lui Dumnezeu (zidiri ocrotitoare) în locurile unde își aveau reședințele era iarași, un act ce nu putea fi ocolit. Un șir - incomplet, din păcate - (întocmit cu ajutorul aceluiași Dicționar... al lui Nicolae Stoicescu) îi cuprinde în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din Moldova și țara Românească, în cazul cărora hrisoavele sau pisaniile au reținut înălțarea unui singur lăcaș de rugăciune 15. Hrisoavele (unele) s-au pierdut, iar inscripțiile (iarași unele) au dispărut (uneori împreună cu zidirile)... Ridicarea unor lăcașe întru slava lui Dumnezeu (zidiri ocrotitoare) în locurile unde își aveau reședințele era iarași, un act ce nu putea fi ocolit. Un șir - incomplet, din păcate - (întocmit cu ajutorul aceluiași Dicționar... al lui Nicolae Stoicescu) îi cuprinde în țara Românească, pe Dragomir al lui Manea, nepot al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici zidite cândva de înaintași și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie, binefacere; 2.[în ritualul creștin] praznic care se face după o înmormântare sau după un parastas și la care de obicei se dăruiesc [săracilor] diverse obiecte [ale mortului]: 3. parastas). Refăcând în 1683, Mănăstirea Bistrița, zidire a rudelor sale, boierii Craiovești (gest de solidarizare, de revendicare, de asociere la o glorie veche), lăcaș atât de greu încercat în 1509, în timpul lui Mihnea cel Rău, Constantin Brâncoveanu, mare logofăt pe atunci („carele dăspre tată trăgându-se dă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obște la anul de la spășenia lumii 1692 iun(ie) 8, umplând vârstă de 41 și răpăosând în zilele nepotul(ui) său de soră Io Costandin Băsărabŭ voevodŭ, aice la mănăstirea Cotrocénilor aducându-(s)e s-au astrucatŭ la anul de la zidirea lumii 7200 méseța iunie 8” (Să admitem implicarea văduvei, Maria [născută Fărcășanu], și a fetelor, Maria și Casandra?) (Inscripțiile medievale ale României. Orașul București, p. 235-236, inscripția nr. 85, p. 236, inscripția nr. 86). 77. Ibidem, p. 526, inscripția nr.
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
La lăcașul cel ceresc S-au mutat făr de prihană, Cu pace și cu pohvală, Iar trupul său cel de om Cu cinste ca de un Domn Aicea s-au astrucat Și îngropării s-au dat La a sa domnească zidire Spre vécinică pomenire” (August 26 d, leat 7260 [1752]) (Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. I, fasc1, p. 70-71). 93. Vezi Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, [vers. rom], București, Editura Meridiane, 2000, p. 109-110. 94. După Nicolae Iorga
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Stanca Brâncoveanu-Cantacuzino) lui Constantin Brâncoveanu. „Blândă și milostivă” (Ștefan D. Grecianu), și-a urmat soțul, l-a secondat, i-a stat aproape, i-a născut unsprezece copii, a ridicat împreună cu el lăcașe de închinăciune și și-a pus numele lângă zidiri ce-i aparțin sau pe care le-a înălțat împreună cu fratele ei, Pană Negoescu (Biserica Dintr-o zi și Biserica Ienei din București, Biserica bolniței de la Mânăstirea Bistrița, Mănăstirea Surpatele), a dăruit bogat alte mănăstiri. L-a însoțit pe soțul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl înghite balaurul acéstea: «Amar și cine mă va izbăvi pre mine dintru a tot mâncătoriul iad?”508. Pedepsele Iadului erau reprezentate în picturile ce împodobeau pereții bisericilor, făcându-i curioși și pe călătorii străini 509. în biserica transilvăneană Leșnic, zidire de la începutul secolului al XV-lea, este pictată tema „Coborârii Maicii Domnului în iad” (infernul fiind plasat „în jos”, poate sub influența textelor apocrife 510) - pe zugrav l-a interesat doar Iadul -, cu legendă - „Păcătoșii scrâșnesc cu dinții, unii în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îl conduseseră acolo „cu mare cinste” „jupâneasa lui, Ilinca, și coconii lui: Drăghici, Șărban, Costandin, Mihai, Matei, Iordache [...] făcându-i-se pogrebaniia și pamete mare cum să cade”), în „scaunul mărginesc” al neamului unde se afla mănăstirea a cărei primă zidire o înălțase, în veacul al XV-lea, Drăghici al lui Stoica (din această pricină mănăstirii i se mai zice și Drăghicești), om al lui Basarab Laiotă și strămoș al Elinei Cantacuzino 593. Numai că jupâneasa Elina se stinsese din viață
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
B[râncoveanu] Basarab vod, carea, cu mari blândețe, cu multe milostenii și nespuse bunătăți trăind, și umplând vârsta ei de ani [66], den carii 44 văduvă săracă de soțul ei i-[au] petrecut creștinește, s-au săvărșit la anul de la Zidirea Lumii 7207 și de la Spăsenia ei 1699, fev. 10, într-al unsprezecelea an al Domniei fiului său mai sus numitului Io[an] Costandin B[râncoveanu] B[asarab] Voevod, carele cu nume cinste și cu toate creștineștile pomeniri și mile aici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]