1,652 matches
-
să se miște. Sinan, Îmbrâncit, cade de pe pod și-și rupe dinții. Un supus Îl ia În spate și-l scapă. Soldații și Pașa fug laolaltă, lăsând și arme, și steaguri În mâinile românilor, care-i gonesc, lovindu-i de zor, până când noaptea ia sub ocrotirea Întunericului ei sfărâmăturile ce mai rămăsese din marea oaste a lui Sinan. Mihai se Întoarce Încărcat de trofee. Stelele sclipesc peste bălțile de sânge. Bătrânul, cruntul vizir, bocește În cortu-i rupându-și hainele de pe el
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
numai când L-oi vărsa se-nobilează? LAIS (lui BOMILKAR) Aștept, spune. BOMILKAR (dictează) ... "Eu declar... " CHALKIDIAS Și nici încuviințarea mea n-o cereți voi măcar... Astfel vrei cu dinadinsul să mă faci ție dator Împrotiva înclinării astei inimă să dai zor? BOMILKAR Prin înscrisul cel de față, dat de mine, eu declar Că m-oblig de bună voie a plăti lui Bomilkar... CHALKIDIAS Și cu toată-mprotivirea mea, tu te lipsești de toate? LAIS (lui BOMILKAR) Mai departe... BOMILKAR "Una sută de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și fără a-i impune prea mari sacrificii, să nu fie oare cu putință de-a găsi un mijloc care să-l prezerve în contra propriei lui neprevederi? În adevăr administrația veche găsise acest mijloc, ea mai cu binele, mai cu zorul, îndemna pe locuitor, când avea recolta bună, să puie ceva la o parte pentru zilele rele. Astfel țăranul nu era în poziția de-a face datorii, ci trăia dintr-o economie, făcută cam cu de-a sila, însă anii grei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
au venit la putere, relațiile lor gingașe cu Austro-Ungaria [î]i făcea să nu mai zică o vorbă măcar de câte se petrec dincolo. Și-n adevăr curioase lucruri se petrec. Pe când presa germană și maghiară [î]i dă zilnic zor cu identitatea de interese între România și Austro-Ungaria, o jumătate a poporului nostru e supus unui tratament cu totul escepțional. Naționalități egale la număr cu românii au de mult o poziție politică. Cehii discută în Dieta Boemiei, au școli și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Maghiarul e un adversar comic, e ca Tersites din Iliada lui Homer. Fără îndoială, pentru a duce civilizațiunea în Orient, maghiarii vor fi căutând a câștiga simpatiile popoarelor dunărene, căci civilizațiune cu de-a sila nu se poate; dor de zor nu se știe pe la noi. Elementul cel mai numeros, mai avut și mai luminat de lângă Dunăre sunt însă românii. Să vedem acum în ce chip d-nii maghiari caută a câștiga simpatiile românilor din Ardeal pentru ca, mediat, să le câștige pe-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lui Motru este vădită și de sublinierea faptului că românul nu are un îndemn interior către muncă, către activitate susținută. El este capabil de aceasta, dar nu are resortul interior necesar. Are nevoie de ceva din exterior. "Țăranul sfârșește cu zorul în câteva ceasuri de clacă, o muncă pe care altminteri el n-ar putea-o isprăvi într-o săptămână: căci la clacă are cântece și îndemn, pe când la munca obișnuită el este lăsat pe seama propriilor sale deprinderi" (Rădulescu-Motru, 1998: 123
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de obstetrică holistică“. Iar pe partea opusă a străzii pîndește un grup de fotografi claie peste grămadă, cu obiectivele fixate asupra ușii. Încremenesc unde sînt și inima Începe să-mi bată mai tare. SÎnt paparazzi. Și cu toții fac poze de zor! Dar cine sînt... și ce... O, Doamne. E noua fată Bond! Vine Încoace, cu un top roz fără bretele peste blugi, și burtică vizibilă. Îi aud pe fotografi strigînd „Uită-te la mine, scumpo!“ și „CÎnd naști?“ Mamă, ce cool
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Îi conferă o calificare incontestabilă pentru postul de achizitor-șef, dat fiind că are „cunoștințele și flerul unui insider al modei“. Nu scria și că „din păcate, nu posedă nici măcar un neuron“. — Linie de designer... ieftină... Primul consultant notează de zor În carnețel. — Ar trebui să vorbim cu Brianna despre asta. Fără Îndoială, are relații extrem de folositoare În domeniul ăsta. — Cred că În clipa asta e plecată În vacanță, spune Eric. Cu domnul Laszlo. Păi atunci, cînd se Întoarce. Să Încercăm
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
glumă. Dacă arăți bine, te simți bine! E un analgezic natural! Toate gravidele ar trebui să fie machiate și coafate Înainte de naștere... Peste tot În jurul meu văd chipuri Încruntate și aud lumea țîțÎind din buze, singura care e Încuviințează de zor e o fată cu o bluză roz superbă. — Așa mai da! zice. Prefer de o mie de ori asta, decît să mă legăn În patru labe. Sau putem merge la cumpărături, adaug. Îți ia grețurile de dimineață, așa că... — Cumpărăturile Îți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
noi! Cine e doamna? — Fabia. Ea e... chiriașa noastră. — Chiriașa? Fabia strîmbă din nas. — Chiriașă și foarte bună prietenă, mă corectez iute, Înconjurînd-o cu brațul. SÎntem foarte apropiate... Slavă Domnului, În spatele Mini-ului a oprit o mașină, care claxonează de zor. — Ho, că plec acum! zice Martha. Becky, noi ne ducem să ne luăm cîte o cafea, tu vrei ceva? — Nu, nimic, mersi! O să aștept aici, acasă. La mine acasă. Îmi pun o mînă pe clanță, ca proprietăreasă a locului. — Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Becky? se uită Martha atent la mine. Ai nevoie de medicamente? — Folosesc metode naturale, zic printre suspine, apucîndu-mă de colierul de la gît. Asta e o veche piatră Maori pentru naștere. — Uau! spune Martha, care Începe din nou să scrie de zor. Cum se scrie Maori? Mi se contractă iar stomacul și strîng și mai tare piatra În mînă. În ciuda durerii, nu pot să-mi Înăbuș starea de fericire. Au avut dreptate, nașterea chiar e o experiență uluitoare. Mă simt ca și cum Întregul
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
-le tot ce auzisem eu în Bărăgan, și pe toți voiam să-i duc să se tundă la nea Lică-frizeru'... Devenisem eroul orașului. Babele locale, în timp ce eu le luam la înjurături că nu pricepeau ce le vorbesc, se închinau de zor speriate zicându-mi diavolul de român! Dunărea o trecusem cu barca pe la T. Severin. N-am uitat nici până azi traversarea, cu peripeții (aveam să ne suim în tren la Belgrad), frica mamei care mă strângea în brațe, supărarea ei
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
e fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca fumul ce se înalță deasupra unui sat de fierari; iar în partea dinspre vînt; un nor negru, plin de făgăduința unor furtuni și ploi mari, pare să sporească zorul marinarilor ațîtați. Capitolul LVI DESPRE BALENELE îNFĂȚIȘATE îN UNELE PICTURI, STATUETE DE FILDEȘ SAU DE LEMN ȘI SFIRLEZE DE TABLĂ; PRECUM ȘI DESPRE CELE DIN MUNȚI ȘI DIN STELE Ați remarcat, poate, dac-ați coborît vreodată pe Dealul Turnului spre docurile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei. Ă Mai aproape, mai aproape! strigă el către primul vîslaș, în clipa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mîinii nerăbdătoare a lui Gabriel. Acesta o apucă numaidecît, își scoase de la brîu un cuțit, îl înfipse în scrisoare și-l azvîrli, astfel încărcat, pe corabie, drept la picioarele lui Ahab. Apoi Gabriel le strigă camarazilor lui să vîslească de zor, ceea ce ei și făcură, încît ambarcațiunea rebelă se depărta grabnic de Pequod. Cînd, după acest interludiu, marinarii își reîncepură lucrul la pielea balenei, multe vorbe ciudate fură rostite în legătură cu sinistra întîmplare. Capitolul LXXI SAULA DE MAIMUȚĂ Freneticele munci legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Tii, ce mai clăbuci scoate! striga Flask, țopăind ea un apucat. Ce cocoașă grozavă! Cît un bou, zău așa! Hai, băieți, trageți vîrtos - vă făgăduiesc o cină strașnică, știți voi, cu gogoși, cu clătite, cu toate bunătățile, numai dați-i zor, e o balenă care dă o sută de barili, n-o pierdeți! N-o pierdeți, băieți, n-o lăsați să vă scape! Ia uitați-vă la neamțul ăla! Trageți, băieți, pentru pudingul vostru! Ce fleșcăiți mai sînteți! Nu vă place
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Queequeg credea cu strășnicie în foloasele ungerii ambarcațiunii, iar într-o dimineață, curînd după dispariția Fecioarei și-a dat mai multă osteneală ca de obicei, cu această îndeletnicire: tîrîndu-se sub ambarcațiune, care atîrna peste bord, începu s-o frece de zor, ca și cum ar fi vrut să asigure chilei pleșuve o recoltă bogată de păr. Părea să muncească îndemnat de o anume presimțire, pe care evenimentele aveau s-o îndreptățească în curînd. Către amiază, au fost semnalate balene; dar, de îndată ce vasul porni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și se cățărau pe catarge, ca să respire puțin aer curat. Alții, socotind pe semne că riscă să se îmbolnăvească de ciumă, vîrau cîte o cîrpă în găleata cu catran și o duceau mereu la nas. Alții, în sfîrșit, pufăiau de zor din lulelele lor, cu imameaua retezată, încît fumul acestora le umplea mereu nările. Stubb rămase uluit de strigătele și înjurăturile ce se auzeau dinspre ruful căpitanului; privind în direcția aceea, zări fața încinsă a unui om, prin crăpătura ușii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din fire se furișează înlăuntrul lor și se ghemuiesc acolo ca să tragă un pui de somn. Iar cei doi marinari puși să frece cazanele își fac multe confidențe, peste buzele de fier ale uriașelor căldări, pe care le lustruiesc de zor. Ele sînt un loc prielnic și pentru meditațiile matematice: tocmai cînd mă aflam în cazanul din partea stîngă a vasului Pequod și frecam cu rîvnă pereții de jur-împrejur, am avut revelația faptului că, în geometrie, toate corpurile care alunecă în lungul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
huruind; sau, mai degrabă, trupul lui era ca o gheretă în care paznicul vorbește tot timpul, pentru a se ține treaz. Capitolul CVII AHAB ȘI DULGHERUL Puntea, în primul cart de noapte. îDulgherul, stînd în fața tejghelei sale și pilind de zor, la lumina a două felinare, o bucată de fildeș pentru piciorul căpitanului, bucată prinsă în menghine. Plăci de fildeș. curele de piele, tampoane, șuruburi și diferite unelte sînt risipite pe masă. în față se zărește flacăra roșie a forjei, la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Capitolul CXIII AURARUL Pătrunzînd tot mai adînc în zona de vânătoare din marea Japoniei, Pequod făcea pregătiri febrile. Adesea, pe o vreme calmă și plăcută, marinarii rămîneau cîte douăsprezece, cincisprezece, optsprezece sau douăzeci de ore în ambarcațiunile lor, vîslind de zor sau arborînd velele, pe urmele balenelor; alteori așteptau liniștiți, cîte șaizeci sau șaptezeci de minute în șir, apariția lor. Dar roadele acestei așteptări erau destul de neînsemnate. în asemenea momente, cînd plutești o zi întreagă, sub un soare blînd, pe o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ei de pe insulele polineziene; iar într-o barcă frumos împodobită, atîrnată între arborele-trinchet și arborele-mare, trei negri din Long-Island cîntau din diblele lor, cu niște arcușuri făcute din fildeș strălucitor de balenă. între timp, alți membri ai echipajului dărîmau de zor zidăria cazanelor, care fuseseră scoase de-acolo. Ai fi putut crede că dărîmă blestemata Bastilie, atît de aprig chiuiau, azvîrlind în mare cărămizile devenite inutile. Prezidînd întreagă această scenă, căpitanul stătea țanțoș pe puntea de comandă a corabiei, de la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de ocazii. Ă Unde era? exclamă Ahab, înaintînd spre celălalt. N-ai ucis-o! n-ai ucis-o! Spune-mi cum a fost? Ă Se pare că, spre sfîrșitul după-amiezii din ajun, în timp ce trei ambarcațiuni ale corabiei străine urmăreau de zor un cîrd de balene, ce le atrăseseră la o distanță de patru sau cinci mile de corabie, capul și cocoașa albă a lui Moby Dick ieșiseră pe neașteptate la iveală din marea albastră, nu departe, sub vînt; atunci, fu lăsată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și de la o distanță potrivită. Ridicîndu-și privirea, îi zări pe Tashtego, pe Queequeg și pe Daggoo, care se cățărau nerăbdători pe catarge, în vreme ce vîslașii se hîțînau în cele două ambarcațiuni sfărîmate, care tocmai fuseseră trase lîngă bord și încercau de zor să le repare. în timp ce se depărta, Ahab îi zări și pe Stubb și pe Flask, care se foiau pe punte, în mijlocul unor mormane de harpoane și lăncii încă nefolosite. Văzîndu-i pe toți și auzind ciocanele din ambarcațiunile sfărîmate, simți că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
maramureșenii codrilor, Vierii din Târnavele bogate, Oltenii horelor și-ai doinelor Și bănățenii holdelor bronzateă» etc. Munca văzută numai la suprafață; imaginea ei este redată prin clișee ca acesta: «Și muncitorul s-a suit pe schele, Brigadierii se-ntreceau cu zor, Ciocanele băteau În piatră, grele, Băteau În piepturi, inimile lor». Totul e decor În această poezie (Ă). (Ă). În realitate viața la Canal nu este așa cum apare În poezie. (Ă). Alexandru Andrițoiu știe că o construcție ca aceea a Canalului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]