956 matches
-
picătură de rachiu în gură toată viața. Au comandat, în secret, preparatul și au aranjat, probabil, cu poștașul să nu i-l dea tatei când sosește coletul. Si, într-o duminică după-amiază, am crezut, îngrozit, că tata va muri. Se zvârcolea pe iarba din grădină, sub un măr, văitîndu-se de dureri cumplite la stomac. Presupun că mama și sora mea, ca să fie sigure de rezultat, puseseră în mâncare o doză mai mare decât se recomanda în prospect. Am plâns, atunci, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în erecție, nu se ascundea. Dansau după muzica veche a unui picup și se sărutau. Un parfum inefabil îl învălui cu aroma iute a pădurii de brad, împrăștiată cu aerul sărat al mării. Se simți invadat de fierbințeală până în vintre. Zvârcolindu-se într-un sărut pasional femeia își înghițea saliva, tot mai precipitat; îl simțea al ei... posesiune neîmplinită care caută odihna din ea. El făcu primul pas, deși putea rămâne multă vreme în această stare pe care o aprecia cel
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Shirley se reflectau în oglindă. Tremurau. Am apăsat din nou pe butonul de pauză. Se mișcară ușor. Am apăsat de mai multe ori. Au început să se miște sacadat. Shirley își mișcă brațele. Și încă o dată. Și încă o dată. Se zvârcolea. Își scotea furoul. Îl trăgea peste cap. Kenneth o privea. Știa că nu se cuvine. Furoul era aproape scos. Brațele lui Shirley erau deasupra capului. Mâna mea, așezată între picioare, tresări. Kenneth rosti ceva, foarte lent. Coborî oglinda, până ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în piept, reîncepu să vorbească; rar, tare, apăsat. Era clar că îmi acorda o ultimă șansă. Și în acel moment aș fi ascultat, zău că aș fi ascultat, pentru că îmi trezise curiozitatea, dacă nu și altceva, dar creierul meu se zvârcolea, toate simțurile mele se zbuciumau, pentru că rostise numele meu, mi se adresase cu prenumele meu, Michael. Spusese: „Michael, sper că nu te superi dacă te întreb ceva“ și, Doamne, a trecut atâta timp de când mi s-a mai adresat cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar, iată că, mormăind vag niște scuze - „O să se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni din colțurile gurii. Nu se punea problema să îmi întorc privirea sau să-mi astup urechile; vedeam fiecare fir de salată și zgârci de carne prinse între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a trupului ei, parcă din acea clipă întreaga lume nu mai putea fi percepută decât prin atingere, astfel încât în căldura umedă a patului meu, în întunericul dormitorului meu cu perdelele trase, nu mai existam decât noi, care începeam să ne zvârcolim încet și fiecare mișcare, fiecare schimbare de poziție provoca noi valuri de plăcere, până când în cele din urmă ne legănam încoace și-ncolo ca într-un scrânciob și pe urmă n-am mai putut suporta și a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
personală în uciderea animalelor: o dată l-a găsit plângând fără jenă în timp ce se căznea să lichideze o vacă bolnavă de mastită. Barosul care trebuia să lovească mijlocul craniului se abătuse mult de la țintă și strivise ochiul animalului. În timp ce acesta se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o cu o singură lovitură zdravănă de baros. „Bărbații ăștia!“ bombănise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Nu l-am mai văzut de atunci, dar mi-au rămas în minte multe detalii. Splendidul cal alb prăvălindu-se pe-o parte în timp ce i se înfigea un piron în grumaz, din care țâșnea sângele ca dintr-un izvor; viței zvârcolindu-se după ce li se tăiaseră gâturile, zvâcniturile violente ale capetelor lor, din care șuvoaie de sânge fierbinte izbeau pardoseala și se prelingeau pe ea; șiruri de oi fără capete, lovind încă puternic din picioare; vaci cu piroane lungi de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
următoare, în momentele de plictiseală din biblioteca universității, răsfoiam cataloage de cărți și reviste despre filme ca să văd dacă se scrisese ceva despre el: sperând poate că satârul criticii academice va da o lovitură mortală imaginilor care continuau să se zvârcolească oribil în memoria mea. Nu s-a întâmplat asta; în schimb, după multe căutări, am dat peste un lung și strălucit eseu al unui scriitor care părea să fi dezlegat secretul cumplitei sale veridicități. După ce l-am citit până la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
clipă problema că nu mă pot concentra, că n-aș putea lucra în zgomot sau cu întreruperi. Lucrez oricum, câteodată și cu ambii copii în brațe. Dar se poate și mai rău. Toto are niște colici îngrozitoare. Țipă strident, se zvârcolește, își strânge piciorușele și nu vrea decât la mine. În plus, începe să regurgiteze laptele. În cantități îngrijorătoare. În perioada asta, oboseala începe să doară. Am impresia că sufăr de o boală cruntă. Mă dor ochii și ceafa, iar corpul
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
Ha! Pascal pune pixul jos. Conturul întunecat al orașului nu seamănă cu conturul întunecat al orașului. Cuvintele alunecă deasupra realității ca niște păsări prin înaltul cerului, niște păsări care în clipa aceea scot niște sunete ciudate. Izabela geme și se zvârcolește în vis. În aceeași clipă Harry Kerch visează și el. În vis, se vede umblând printr-o pădure care e totodată cimitir, un fel de cimitir sălbatic dar foarte scump, ceva numai pentru prinți sau tenori celebri. Într-un luminiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
era frică și nu l-am cunoscut. Sava își luă frații, pe Costachi, Dumitru, pe Petrache și pe Toader, a înjugat boii la car și cu felinarele au plecat să vadă ce este. Aici l-au găsit pe fratele lor, zvârcolindu-se într-o baltă de sânge. L-au așezat în car și l-au dus la cel mai apropiat spital la Schinetea. Aici, după vreo două ceasuri, Ciolac a murit, că pierduse mult sânge. Toader Rotaru Călina este râul ce
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se afla la ogor și dormea în car. Ucigașii s-au năpustit cu topoarele și i-au tăiat capul lui Toader, care era tânăr, voinic și frumos. Nu mică le-a fost spaima ucigașilor când l-au văzut pe Toader zvârcolindu-se și ridicându-se din car luându-se după ucigași, așa fără cap. Criminalii au fugit și au stat ascunși o vreme până când s-a mai liniștit lumea. Tot în acest timp femeia și-a îngropat mortul, bocindu l ca
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
adus un lemn pentru foc. După ce a lăsat lemnul afară, a intrat în casă și a băut câteva înghițituri dintr-o sticlă cu rachiu pe care o avea pe geam și, după vreun sfert de ceas, a început să se zvârcolească și să strige: Mor! Mor de-acu, Ioano! Mor ... adu-mi lapte că mor! Și până a venit Ioana cu laptele din sat, Lupu a plecat ... a plecat pentru totdeauna. Și a rămas Ioana văduvioară tinerică, cu trei copii. Agripina
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să văd ce e cu el, apoi m-am dus liniștit acasă, liniștit că l-am răzbunat pe vărul meu de la Tansa. Aceștia ai lui B....ă, părinte, s-au dus și l-au găsit într-o baltă de sânge, zvârcolindu-se, dar nu a putut vorbi, că nu mai avea limbă, că doar i-o tăiasem și am aruncat-o la ciori. S-au dus ei la Schinetea, dar aici doctorul nu l-a putut salva, că pierduse mai tot
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Manuel zăcea ca mort, cu capul pe brațe, și taurul Îl izbea. Îl izbi-n spate, Îi Împinse fața-n nisip. Simți un corn Înfingându-se În nisip printre brațele sale Încrucișate. Cornul trecu printr-una din mâneci și o sfâșie. Zvârcolindu-se, reuși să scape, și taurul se Îndreptă spre cape. Se ridică-n picioare, Își găsi sabia și muleta, Încercă vârful spadei cu degetul și se-ndreptă-n fugă spre barrera ca să-și ia alta. Omul lui Retana Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de vreme încremenită, cu mâna la gură, pentru a-și înăbuși strigătul de groază... Prin minte îi umblau o mie de întrebări, 105 dar la nici una nu găsea răspuns. Deodată i-a trecut prin minte ca o viespie imaginea calului zvârcolindu-se în mijlocul focului.... „Și l-am priponit să nu scape ușor! Doamne!!!”... Cu această imagine în fața ochilor, s-a prăbușit leșinată peste marginea prispei... În așteptarea întoarcerii Marandei, Toaibă și-a turnat încă un pahar de rachiu. A cântărit paharul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
seama că gleznele îi erau prinse cu lanțuri, astfel încât nu putea merge decât înainte, spre altar. Simți că-i fuge pământul de sub picioare; se prăbuși, lovindu-se la cap. I se păru că lumea se prăbușește odată cu el. Pe când se zvârcolea, încercând să se ridice, văzu din nou simbolurile pictate pe peretele templului... Câinele și felina erau singurii care nu atacau ochiul albastru... săreau spre el... Nici bărbatul mascat care îl lovise nu era un agresor, ci încerca să-l împingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vreun regizor să-și iasă din prezența enigmatică, dintr-un calm distins, vecin cu opacitatea, este suportabil, ba chiar, uneori, interesant. Însă Russell l-a pus În ’71 să joace de-adevăratelea, să se descurce În scene complicate, să se zvîrcolească de oroare, de boală, lucru ce i-ar fi putut fi fatal. Nu i-a fost, deoarece The Music Lovers nu este doar salvat ci dus la Înălțimea unui mare film de Glenda Jackson. Care-ți taie suflul. Din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă întrebă în treacăt: ― Vorbeai cu cineva? ― Nu, răspunsei eu scurt, închizînd ușa. Dar atunci auzii și glasul d-nei Sen, sus, pe galeria paralelă odăii în care dormea Maitreyi. XII Am crezut că s-a aflat tot și m-am zvârcolit toată noaptea, fără să pot închide ochii. Spre dimineață, Maitreyi a venit iarăși la mine, fără s-o simt, și mi-a strecurat pe sub ușă un bilet, "Mama nu știe nimic. N-ai nici o grijă. Nu te trăda. Maitreyi." Când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te-am lăsat să mori pe marginea drumului. - Zi măcar atât, încercă Iliescu, zi Cristos! Cristos! Maria! După vreo sută de metri, se opriră să-și tragă răsuflarea, dar nu-și lăsară povara din mâini. Rănitul încerca, scâncind, să se zvârcolească. Își pironise privirile, rugător, în ochii lui Zamfira. - Vorbiți-i dumneavoastră, domnule elev. Spuneți-i ceva, că-i vrem binele... Darie își săltă ranițele în spate cu un gest scurt, de furie și deznădejde. - Ce să-i spun? Pe ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a moșneagului sau a celor din jur. Hohotele de râs îi spărgeau timpanele și rămâneau acolo să-i bată darabana în creier încă multă vreme...” Zâna mea nu lucrează la patron, nu merge la distracții, dar...” In mintea lui se zvârcoleau imagini din momentele când se întorcea acasă. „Ce faci, Iordache?” „Iaca am trecut pe la tine, să văd dacă nu ai mai mult gaz, ca să-mi împrumuți până marți, când mă duc la târg.” „N-ai întrebat-o pe Zâna?” „Nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu da importanța cuvenită la ceea ce Olga considera a fi o glumă. - Mi-e așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată șatra! - Spui mata
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cineva? Sau nu iubește pe nimeni? Dar ar fi posibil? S-ar putea să mă iubească pe mine? Nu-mi vine să cred. Ce să fac? De trei nopți nu dorm deloc, stau cu ochii zgâiți de pereți sau mă zvârcolesc ca de flăcări În pat. Aș vrea să mă mângâie, să mă sărute, să-mi spună lucruri frumoase. Nimic din toate acestea. Oare el se gândește la altcineva? Eleonora Aura Uite, din zi În zi se face mai frumos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a munci în general. Preferă să tragă venituri grase și să le risipească în petreceri. Locul lor l-a luat arendașul, care stoarce arenda pentru boier și alta, mai bună, pentru el însuși. Atunci evident că țăranul geme, și se zvârcolește, și amenință, când în surdină, când fățiș. În vreme ce eu, proprietar, muncind și economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot trăi onorabil, arendașul, vecinul meu, plătește zeci de mii de galbeni proprietarului și își umple și el desagii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]