938 matches
-
nu-l întristează și pustiește cu absența lui (...). Insulă apostolică: pe ea, divinul nu se prezintă, ci se reprezintă" (Idolul și distanța, Editura Humanitas, București, 2007, p. 158). 13 "Timp de exil? Nu. Fugă prin ghețarii somnului? Nu./ Viermele durerii zvârcolit în mărul din rană" (XVI. Poporul nălucă, în ed. cit., p. 38); Și nu gândim la nimic. Prezent sau trecut/ Subțiat ca un cârd de cocori prin fruntea mea străvezie/ Nici așteptare nici deznădejde. Un apus./ Și un fluviu nesfârșit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
furculița imobiliza fragmente eluzive de realitate, în vreme ce cuțitul despărțea neobosit versanți de-ai ei amenințați de surpare. Până să răzbată în cuvânt, ideile îmboldeau asiduu tăișuri și ascuțișuri sclipind măcelărește prin transparență; vâscos și metamorfic, o corporalitate fără organe se zvârcolea de zor în străvăzul lumii, lăsându-se anevoie împănată cu rigiditate cadaverică de tacâmuri. Bart continuă cu aprindere, vizibil stimulat de dansul mânerelor de inox cu mâinile lui: − Firește că o asemenea pretenție naște tentația verificărilor: dacă faceți pe deștepții
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de Pissaro, se năpustește asupra lui și îl sărută sălbatic. "N-am apucat însă nici să-i întrezăresc chipul, atât de brusc și de insistent i-a lucrat limba. Vârâtă în gura mea căscată, ca o vietate marină ce se zvârcolește, fu gata-gata să mă scoată din simțiri în timp ce căuta un punct final, de neatins, în apropierea omușorului; șerpuia, pulsa și-mi mătura, răsucindu-se, cerul gurii; sunt absolut sigur că s-a întors cel puțin o dată cu susul în jos. Lunecoasă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
voi fi iarăși liber; am mai stat de vorbă cu plantonul brigăzii, am ieșit afară din baraca și am privit stelele de pe bolta cerească, reci și indiferente la soarta și suferințele oamenilor, am revenit pe prici unde m-am mai zvârcolit o bucată de vreme, ațipind puțin și trezindu-mă la semnalul de deșteptare - loviturile de toaca - de la 5 dimineață. Mi-am luat rămas bun de la prietenii mei de brigadă, care urmau să plece la lucru și, cu traista de deținut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din norii de pulbere albastră. În cimitirul de pe deal crucile se umflau de atâta înghesuială funebră, iar clopotele anunțau ruga divină. Și vine și ploaia înceată, răcoritoare, printre picăturile ei mă întorc acasă. Pe colțul mesei, foile cărții mele se zvârcolesc sub vântul ajuns și aici. Mă simt relaxat, îmi privesc plantele din grădină, devin de-a dreptul optimist. Terapia vegetației este extraordinară, de la anemie la bucuria caldă și adâncă. O lecție a naturii pentru psihologia omului, mereu fragil. Cum se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu dureri care ardeau măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de pete vinete și nimic nu-i mai putea smulge Înge rului teribil prada. Peste tot zăceau trupuri Îndurerate, care se zvârcoleau până ce Împietreau În Îmbrățișarea Îngrozitoare a morții. O durere de coșmar cuprinsese toată valea Dreisamului, În sus, răpunând om după om, sat după sat. Atunci a apărut un călugăr necunoscut. Oamenii nu aveau timp să se Întrebe cine era. Ca și cum
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Constantius. Am vrut să-ți spun adevărul pe drum, cu cruțare și prudență, ca să nu te sperii. Dar nu știu să mint, prințesă. Am avut gânduri bune! Adelheid Își Înfrână calul, Împietrită. Călugărul cel rotofei continua să se vaite, se zvârcolea În toate felurile și făcea o sumedenie de plecăciuni, neuitând să tragă cu coada ochiului ca să vadă ce se Întâmplă. Bertha, care până atunci urmărise scena tăcând, neîndrăz nind să ia parte la discuție, se apropie cu respect și Întrebă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am în față. Surioara mea și-a spus rugăciunea de seară "Înger, îngerașul meu" și a adormit. Spre miezul nopții a început să facă temperatură. Febră din ce în ce mai mare. Aiura, striga, bolborosea frânturi de propoziții, cuvinte fără sens, gemea și se zvârcolea în așternut. Mama și tata erau disperați, îi ștergeau mereu transpirația de pe frunte, o frecau la tâmple cu oțet, îi puneau comprese reci. Bapțea stătea la picioarele ei înlemnită. Dimineață părinții au dus-o la spitalul din Craiova. Sora mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și eu, Doamne, ca unul care va ajunge cu siguranță în fundul iadului: spune, Doamne, ai așa, o cât de mică părere de rău? Te mustră conștiința măcar un pic? S-a întâmplat vreodată ca noaptea să ai coșmaruri, să Te zvârcolești în așternut, să ai vise urâte și grele insomnii, care să-Ți alunge liniștea și somnul binefăcător și să te facă să regreți sincer cele înfăptuite? Te compătimesc, Doamne. Tare mi-e milă de Tine, de bătrânețile Tale, de reumatismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
întreaga grozăvie a momentului într-o sală în care răsună câteva explozii, una după alta. După risipirea fumului, panourile pe care ai urmărit, o clipă mai devreme, avântul unei companii franceze asupra liniilor germane îți aduc în prim-plan soldați zvârcolindu-se în spasmele asfixierii. Te numeri și tu printre „victime” - un miros violent de gaz, greu de suportat, te învăluie. Nu este yprit, însă o stare de oroare și greață te cuprinde instantaneu și te grăbești să părăsești încăperea. Gata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care o cunosc de la Fundația Culturală Română, unde a lucrat. O doamnă foarte agreabilă și eficientă. După cină, urmărim un spectacol de pantomimă într-o sală alăturată. Trama e cât se poate de simplă: un „robot” rebel în jurul căruia se zvârcolesc niște corpuri exasperate, adică lupta omului cu propriile tehnologii scăpate de sub control. Prea fad și acest „desert” artistic. Plecăm la hotel să prindem meciul Germania-Anglia, care suscită în seara aceasta interesul general, fiind viu dezbătut, în cronici și în comentarii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne-a întâmpinat cu plecăciuni, cu lingușiri, cu vorbe miorlăite, cu zâmbete, cu subînțelesuri, care s-a propus chiar de la primele vorbe să ne conducă peste munte la Agapia, care ne-a vândut cele zece ouă clocite, astăzi, după ce se zvârcolește în fața egumenului și a noastră, zice că ne trece cum nu, dar ne dă a înțelege că un bacșiș bun i-ar trebui. Are aerul că-și târguește bacșișul. Ne privește pieziș, zâmbește: el n-are leafă, el are numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Diminețile exerciții de lupte. Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli, ce greu eși în căldura după amiezii, amărât mergi lângă soldații tăcuți, pe câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o mișcare rapidă. El însă mi-a spus; Fii liniștit și țintește bine. Vei ucide un bărbat"! Atunci m-am retras către ușă, am închis ochii și am tras o prima rafală. Che, cu picioarele zdrobite, a căzut la pământ, zvârcolindu-se și pierzând mult sânge. Mi-am venit în fire și am tras o a doua rafală, care l-a lovit în braț, în umăr și în inimă...!" A fost dus cu elicopterul la Vallegrande, la spitalul "Nuestra Señora de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
picioarele cailor, îi snopi cu săbiile pănă ce curăți cu desăvârșire strada pe care nu se mai vedea acum decât răniți și morți. Am fost față la acest înfiorător măcel. Am văzut cu ochii mei mulțime de răniți care se zvârcoleau de durere, mulțime de morți din trupul cărora gâlgâia încă sângele cald, mulțime de bucăți de creieri și sfărâmături de cranii împrăștiete pe pavè102, și toate aceste... pentru ce?... Pentru că un om în ambițiunea lui inconscientă, amețit de lingușitorii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tine, imagini, asociații demențiale, inedite - și tu ești primul care te miri de ce produci. Nu te simți responsabil pentru ce îți iese din mâini. Să simți o frază bună e aproape o senzație fizică. Trebuie să vezi cuvintele cum se zvârcolesc în chingile frazei. Să le pipăi. Cam așa ceva. Nu-mi pot asuma condiția de prozator pentru că, în primul rând, pentru ceilalți asta nu prea înseamnă mare lucru. De-aia Ei nu știu cum să se poarte cu tine. Cu un scriitor nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
februarie 1953 Urmărit de insomnie și de impresiile contradictorii ale zilei de ieri, care se agățaseră de mine și mă urmăreau în viziuni disparate. În timpul nopții ba îmi era prea cald, ba prea frig... Mă sminteam în mijlocul patului meu, mă zvârcoleam, mă răsuceam. Lucrul cel mai grav era că nu știam de ce să-mi agăț emoția, de cine să mă iau... În mod mecanic, mi-o reproșam mie însumi, mă dezgustam de propria mea persoană, confirmându-mi încă o dată lipsa mea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mei copii, imediat vă voi pregăti ceva la toți. A aprins focul și a încropit o gustare. Săraca mamă! Se zbătea și se zbuciuma, suferind alături de noi toate privațiunile prin care treceam. Ne-am culcat. ...Vântul icnește. Geme și se zvârcolește asemenea unei ființe omenești, dirijând cu forță năprasnică vârtejurile de zăpadă spre acoperișurile de paie, smulgându-le într-un iureș smocuri compacte și folmoștoace, repezindu-le spre înălțimile înghețate ale unui Bărăgan mânios și răzvrătit. Șfichiuituri puternice directe și razante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
când vârful cuțitului a pătruns adânc și dureros în globul ocular scoțându-l brutal de la locul lui? Dar tu Doamne, ce făceai în timpul ăsta? De ce-ai permis așa ceva? N-ai văzut și n-ai simțit durerea nenorociților care se zvârcoleau și implorau ajutorul Tău??! O, Doamne, dar nici nu te-ai atins de el. De ce nu i-ai scos și lui ochii? Măcar unul singur? Ce bun ești, Doamne, cu cine nu trebuie, cu criminalii și cât de ticălos cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Eram singur în bancă și n-am mai rezistat Am pus cu grijă mâna și... l-am înfulecat. Mi-am însușit prin furt o turtă de mălai De-acum închisă-i calea spre mult visatul RAI. Dar șoarecii nemernici se zvârcoleau în burtă Și mă mușcau cerându-mi o porție de turtă. O! Himalaia toată s-a prăbușit pe mine Strivindu-mă sălbatic sub valuri de rușine. Și sufletul și trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii unui arici manifestând simptomele unui animal turbat. M-am apropiat de gemuleț cuprinzând-o cu ambele mâini. S-a zvârcolit năprasnic zgâriindu-mă cu ghearele ei ascuțite și înfigându-și adânc dinții în mână. Am scos un urlet de durere scăpând pisica din mâini și inspirând puternic și adânc mi-am umplut până la saturație plămânii cu aerul ăla otrăvitor destinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
învins odată cu poporul - Petru Groza (nota V. I.) „Istoria timpului nostru în care s-a produs cea mai mare încleștare de forțe din toată durata omenirii i-a dat dreptate doctorului Petru Groza. Această istorie, în fața căreia atâția s-au zvârcolit ca saltimbancii, la poarta căreia atâția au bătut cu pumnii plini de sânge sau de aur, și s-au prăvălit în neant, îl va reține pentru paginile ei ca pe unul din ctitorii noii Românii, ca pe unul care a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Raze“, „Zvon de liniște“, „Lu mina curge - balegă - pe trup“, „dispută“ - „spută“, „pupic în pupilă“) sau la titlul primului meu volum (Fațete, Zvîrcoliri, Fațete de zbor înăuntru, Labirintul fațetelor, Zbor întors în labirintul de fațete, Cioturi din pădurea uscată, Trăire zvîrcolită în labirintul fațetelor). Evident, notam totul cu mare răspundere și conștin ciozitate. Conștinciozitate față de treaba pe care o aveam de făcut și răspundere față de posteri tate, care trebuia să fie informată de trăirile, zvîrcolirile și fațetele poetice ale artis tului
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sau dacă ești o persoană distinsă, sau una decăzută, bogat ori sărac sau pe orice piedestal ai fi, tot hrană viermilor ajungi. Viața pare ca o pânză de paianjen pe care fiecare dintre noi o țesem, iar la sfârșit ne zvârcolim ca o insectă prinsă în ea. Bătrânul părea că intuise starea în care se clătina Carlina și apucând-o strâns în mâinile lui îi zise: „Dacă eu voi muri, tu să nu-ți strici bunătatea de căpușor cu plânsul că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
umăr: Spune-mi: ce vrei să bei, ca să te îmbeți? Fac eu cinste. Cu cît devenea mai rea, cu atît i se aprindeau ochii mai tare și părea mai frumoasă. ...poalele pardesiului ei chinuite de vînt... Demonul interior s-a zvîrcolit în mine, dureros și însetat, că m-am și trezit ținînd mîna Marianei în mîna mea, strîngîndu-i-o atît de tare cît să înțeleagă că o doresc, dar nu atît cît să o fac să țipe de durere. "Uneori ne culcăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]