1,034 matches
-
începu să se legene. Negrii încremeniră cu mâinile înălțate, agățați de capătul prăjinilor ușor cufundate în apă, dar cu mușchii încordați, străbătuți de un freamăt neîntrerupt, ce părea că vine din apă și din apăsarea ei. Ceilalți oameni de pe plută zvârliră niște lanțuri în jurul stâlpilor debarcaderului, săriră pe el, și desfășurară un fel de punte rudimentară, al cărei plan înclinat acoperi partea din față a plutei. Omul se întoarse la mașină și se urcă în ea, în timp ce șoferul punea motorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi istoria se repeta, o luau de la capăt, asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era Rusia. O cu totul altă lume, ah
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o scurtează Roja. N-avem altă șansă decît s-o luăm pe rînd, din aproape în aproape, ca să înțeleagă tot prostul. Cît ziceați că e deschiderea? Zece mii? O nimica toată dacă te gîndești la ce pot barosan ne așteaptă, adaugă zvîrlind pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prunele alea. Comandantul Felix 23 făcu semn cu capul spre Stejeran 1. Acesta se duse în magazie și reveni cu o lopată de prune. Le împărți bărbosului, blondului și celui cu ochi asiatici. Agresorii începură să crape prunele și să zvârle sâmburii pe hublou, în spațiu. Din cauza imponderabilității, sâmburii păreau un mic grup de asteroizi plutind în jurul navei. — De când n-am mâncat noi prune, Pavka? zise bărbosul către blond. — De mici, boss, răspunse Pavka. De când am intrat în grădina aia de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lor. Zic bine, băieți? — Bine șefu’! răspunseră în cor Stejeran și Dromiket. Dom’le, parc-ai fi soțul meu! făcu întristată Getta 2. Când mă vedea că mă las pe-o rână, nu mai rămânea o farfurie întreagă în casă. Zvârlea cu ele în tabloul lui de absolvire, unde erau toți roboții din generația a șasea care erau construiți să stea drepți, în picioare. — Cum, ești căsătorită?! întrebă timid Stejeran 1, pe care-l uitase Dumnezeu cu mătura-n mână. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ridică din jilț și-și luă toiagul în care se sprijinea. Se uită la toiag și deodată ochii lui aruncară fulgere: cum de uitase? I se păruse că fostul rob Auta rânjește din mânerul cu atâta meșteșug tăiat în abanos. Zvârli cu mânie toiagul pe lespezile de marmură și porni spre ușă nerezemat. Apoi își aduse aminte de ceva și se opri. Înspăimântați, preoții se sculară. Nu-l mai văzuseră niciodată așa. - Știe cineva de străinii care s-au ivit în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri întâmplătoare. Care devin surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un cumsecade loc de născut. - Uite, dragă, ți-am cumpăricit, de la simigeria din colț, niște dardanele... - Merdenele, proasto! Și îi deșerta chiar atunci cumpărăcitura la debaraua cu mătură și făraș, iar pe ea, apoi, nici nu știa cum s-o zvârle mai iute afară. Cum să faci o femeie perfectă din asta? Ce s-o înveți mai întîi? Îți trebuia o groază de vreme. Și apoi, după masă, după ce rămânea, în medie, cam două ore peste program (în caz de nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintr-asta, n-am nevoie la casa mea! N-am fost nici prea mirat. (Și habar n-am de ce.) Că-n momentul în care m-am aplecat să-i înșfac geanta, să i-o depun în brațe și să-l zvârl, de-a dura, cu ea pe scări, am zărit, strălucind ca de sărbătoare, în palma lui neuro-astenică, de hîrțogar, cuțitul. Mi-am și zis. Ia uite la ăsta! Nu-i prost deloc. Mă învață el acuma pe mine cel de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iar pe asta, într-adevăr, Sinistratul, din ură și înverșunare, o vlăgui toată noaptea, drăgostind-o în reprize lungi și cauzatoare de febră musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu îi veniseră pe limbă atunci. Toate iubitele poeților români, auzindu-i numele, se îmbujorau, îl căutau, își luau lumea în cap, năvăleau peste el. El le-ar fi preferat numai pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să ritmeze "măr" cu "adevăr", "furnale" cu "cincinale" și "șperț" cu "comerț", așa cum făcea și grasul și guralivul poet al plutonierilor din țara asta. Iar alții îl credeau un sfânt. Uitase până și cum parașutista de Mariușca C. Nicolici îi zvârlise cu sudoare descântată în față. Ședea liniștit și insensibil în șezut, ca un oligofren al Sanatoriului "Mociornița", mătura, cu privirile sale tâmpe, carosabilul și nu înțelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Trecea de la el la fiecare un deget și le ura să poarte marfa sănătoși. Îi mergea repede gura: - Cu ce să vă mai servim? Marchizet, madipolon, stambă, americă, poplin? - O cămașă de gata, ceru Stere, dar mai bună... Negustorul le zvârli una peste alta, o duzină: albastre, albe, verzi, tutunii, în dungi, pestrițe, scorțoase, moi ca mătasea, mai largi la guler, străvezii, cu manșetele făcute din două bucăți, cum îți poftea inima. Așa cămăși purta numai jupânul lui. Erau ca firul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare și negru și privea întunecat pământul bătătorit cu palmele. - Doi-doi! spuse Oacă și-și trecu mâneca zdrențuită pe sub nas. Ceilalți fumau pe vine împrejur, așteptîndu-și rândul. - Para-n coadă! - Șase-cinci... mormăi Nicu-Piele, aruncând în țărână un chiștoc uscat. Sandu zvârli un ban de doi lei și se mai căută în fundul nădragilor. Fruntea i se brobonase de sudoare. Își mișca repede spatele ca de mâncărime șrse uita drept în ochii lui Bozoncea. Acesta apucă oasele îngălbenite și tocite pe margini. Între
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură dinții albi și puternici; ascultă la ureche sunetul lor djilce și tainic și le zvârli. - Doi-una! zise după aceea supărat. ... Aruncă și Piele. - Tăiete! îl opri Sandu și se răsti la el: Bă, nu jucăm arșice, nu le da-n paguba noastră... . Golanul le mai răsuci odată. - Para-n coadă! - Trei-trei... 53 Jocul se îadîrjea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai adăpost de frigul dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă Florea pe Paraschiv. - Nu-i nevoie. Nu mi-e frig. - Ei, cum ți se pare? - Ceată bună, poți să mănânci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scări tăinuite, umblase, bătuse la uși, uneori fațadele înnegrite de vreme, cu urme vinete de ploaie, ascundeau camere cu covoare moi și perdele de pluș în desene curioase, în care leneveau femei frumoase și câini, unde se benchetuia și se zvârleau banii. Toate aceste lucruri la un loc îl stârneau și îi făceau o poftă sălbatică de viață. A doua zi era la primărie. Clădirea cenușie, înaltă, cu geamuri largi și posomorite se vedea încă de departe, peste podul de piatră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Te duc în Bolintin. Am să te țin ca pe-o prințesă! Nimic nu-i nevoie să faci! Decât roabă la olteanu ăsta! Ia te uită ce de bani am! Cumpăr Bucureștiul cu ei! O să te port numa-n mătase... Zvârlise pe tejghea un pumn de sute. Muierii nu-i venea bine. Lăptarul o ținea strâns de încheieturi și nu-și găsea locul. Cum ședea aplecat cu fața spre ea, semăna nițel cu Nicolae. Vru să se smucească, să scape, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cuțite ascuțite la brâu. - Bună dimineața, fraților! aruncă parlagiul, mohorât. - Bună dimineața, răspunseră câțiva. Dinlăuntru se simțea duhoarea mațelor deșertate. Se dezbrăcă tăcut, privind mersul repede al undițelor groase de oțel care cărau pulpe și dindărături de vaci, agățate și zvârlite de brațele puternice ale celor ce așteptau sub ele. 143 Începuse munca crâncenă a tăietorilor din prima repriză. Prin poarta de piatră erau împinse vitele. Acestea turbau de spaimă simțind mirosul veșted și cald al sângelui proaspăt. Pocnetele bicelor se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dărâmat poarta de sîrmă: - Ia ascultă, mă! Precupețul s-a întors: - Bă! a mai strigat o dată, suflecîndu-și mânecile. 208 I Veni și celălalt, Victor, cel mare. Era plin de pământ și se uita la ceferist. - Ce-i? -Vă omor! Și zvârli fierul spre ei. Noroc că se feriră. Fochistul zbiera cât fl ținea gura: - Sărăciilor! Mi-ați omorât câinele, v-arăt eu vouă* Victor se apropie să-l împace: - Ascultă... - Nimic, vă bag în spital! - Dar de ce dracu nu-l legi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o cuprindea acoperind-o cu trupul lui mare și o răsucea încet. Se strecura apoi dedesubt, ținînd-o răstignită între gheare. Se amestecau zvâcnind și stropșindu-se. La urmă, o ducea moale ca pe-o treanță până la marginea streșinii și o zvârlea în curte. Dulăii atâta așteptau. O forfecau în colți, măturând zăpada vineție cu ea. Săptămână brânzei numai săptămână nu era. Bairamul nu se isprăvea până în martie. Pe la nouă, când stelele pluteau într-o ceață lăptoasă pe acoperișuri, se strecurau cetele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se apropia și lătra scurt. De sub colții albi scotea limba lui lungă și băloasă, urla aproape de cățeaua înspăimîntată și se lingușea. Vinețiii oltenilor se repezeau și ei și se încăierau. Dulăul nu se juca. Rânjea o dată cu ochii aprinși și se zvârlea spre ceilalți. Trupurile se încolăceau, se înnodau, zvâcnind scurt, și măturau pământul. Își căutau beregățile, aprigi. Tot al lui Gogu era mai tare, u alunga și se întorcea potolit. Cățeaua venea singură și se lăsa coțăită. Spre seară, turma sălbatică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de iarnă se unea cu linia câmpiei Cerșetoru tăcură pe neașteptate și nu se auzi decât gîffiala mulțimii care respira dezordonat. ' - Ca un câine ai trăit, dinii să te mănînce! rosti unul dintre purtătorii coșciugului, și lada de lemn fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
În felul ăsta, dădeau focului hrană și-l potoleau. Femeile 265 aduseră un furtun de vin din prăvălie, și o muiere pompă apă din gura cișmelei Veta căra cu maică-sa căldări de apă și le dădeau bărbaților. Aceștia le zvârleau în calea pârjolului. Vâlvătaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede și nu ardeau decât foarte încet. Oamenii răsuflară ușurați. Preotul făcea cruci mari, cu fața la biserică. Abia la vreun ceas sosiră și pompierii. Până să așeze tulumbele, focul ostenise. Ardea, numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nedomolit. Simți cum o strivește și o înăbușă. Vru să nu strige, să n-o audă celălalt, dar nu mai putu... Ca turbatul a fost Bozoncea săptămâna aia. Ședea numa-n cîr-ciumi, cu lăutarii alături. Bea și nu se cunoștea. Zvârlea cu banii, parcă-l apucaseră pandaliile. Nu știau hoții ce-i cu el. - Să fim veseli! striga. Să petrecem, că cine știe... Numai Gheorghe era posomorit. -La luat deoparte pe Paraschiv: - Mă, nu te-a simțit Stăpînul? - Cu ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]