1,030 matches
-
Las’ că vin ei... americanii..!”, flutura pe buzele multora. Realitatea era... că eram abandonați sub ocupație rusească și comunistă. A intervenit și seceta... Ce vară fierbinte... vara lui 1946!.. De la Paști și până la Rusalii, o dată s-a îndurat Cerul să zvârle câțiva stropi, și de atunci vremea se chinuia și se zbuciuma zile și nopți întregi, dar degeaba... Văzduhul rămânea mai departe încremenit. Soare fierbinte.. nici o adiere de vânt, nici o fărâmă de nor.. Luna lui Cuptor decolora văzduhul... Nici o undă de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ori, a istoricului Gheorghe Brăteanu ?!”, murmurau în bezna celulelor, în tremur de inimă, ceilalți deținuți. „Becurile” se stingeau la Sighet... unul după altul, căruța trasă de un cal șchiop și costeliv îi căra noaptea, ca furii, sus pe deal, și zvârliți în groapa fără nume. Elita țării se stingea, și, odată cu ea și țara... Întunecimea în care intra țara, nu se va risipi prea curând... „ - De ce, oare, Dumnezeu a îngăduit așa nelegiuiri ?!”. ...Pios omagiu luptătorilor din munți.. și, martirilor de la Sighet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
miezul unor transformări grăbite de procesul globalizării, În zilele ideologizării drepturilor omului, ale relativismului cultural cu al său vârf de lancie- multiculturalismul, demersurile despre valori și tradiții naționale, despre trăirile-adesea tragice-ale celor smulși din vâltoarea istoriei din trunchiul național și zvârliți sub stăpânire străină par doar patetice Încercări de a opri roata istoriei, rememorări cu valoare euristică dar fără accente pragmatice. Venerabilul doctor Vlad Bejan , figură stimată și bine cunoscută a urbei, nume de referință În galeria personajelor contemporane preocupate adânc
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
reușit la prima încercare. EXERCIȚIU PENTRU PURIFICAREA ȘI ARMONIZAREA MERIDIANULUI PLĂMÂN EXECUȚIE: din postura culcat pe spate îndoim genunchiul Scopul acestui exercițiu nu este doar îndoirea și întinderea picioarelor, astfel încât nu îndoim și întindem mecanic genunchii. Important este să ne zvârlim piciorul înainte în poziția întinsă, menți¬nând coapsele și gambele relaxate, astfel ca vibrațiile să poată fi simțite prin tot membrul. Când piciorul este întins în principal prin forța mușchilor, nu se poate percepe senzația de vibrație prin picior, deși
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
Întâmplare, fără nici un fel de efect asupra moralului meu. Nu știam atunci că deschisesem cutia Pandorei... Recuperăm cu greu bagajele care „Slavă Domnului”! sunt În bună stare. Ne apropiem de primul filtru al bagajelor și persoanelor. Ca să evităm alte probleme, zvârlim sticluțele cu suc sau apă plată pe care le avem din avion la un container din apropiere, apoi Într-un coșuleț de plastic ne punem poșeta, pălăria, ceasul cu brățară metalică, curea de la pantaloni, pantofii din picioare, și Împreună cu restul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
nu bănuiam că o să-mi producă atâtea greutăți!!! O vameșă boccie, cu forme rubensiene, buze subțiri și păr tuns scurt, purtând mănuși medicinale pe mâini, Îmi luă pălăria din cap și-mi smulse În grabă frumoasa orhidee pe care o zvârli la un coș de gunoi, alături de sămânța de palmier și cele două mere, parcă temându-se să nu ia o boală contagioasă. Am aflat cu stupoare că și celorlalți colegi le găsise sămânța buclucașă, și câteva portocale. În timpul interogării ni
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În grabă drumul coșului de gunoi (fructe, ciocolată, biscuiți și alte produse). Ba mai mult, o colegă În nervozitatea ce o cuprinsese scoase În grabă din poșetă o cutie frumos ambalată cu bomboane de ciocolată, cumpărată din aeroport și o zvârli la container, spre părerea noastră de rău. De, intrase În noi spiritul „regulamentului” atât de tare, Încât aruncam și produse care erau permise. Lecția usturătoare primită pe aeroportul Brisbane, care ne lovise atât de mult În mândria de „român”, ne-
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu greutate printre această pestriță mulțime de tineri relaxați, Încercând să-și vândă produsele artizanale și băuturile răcoritoare. Peste tot domnește o stare de bună dispoziție și relaxare, indiferent de Îmbulzeală și căldura Înăbușitoare. Mirosurile greoaie provenite de la resturile menajere zvârlite În canale deschise nu par să deranjeze pe nimeni, s-ar zice că totul face parte dintr-un decor de comedie. Vizitez În grabă cele câteva Încăperi ale palatului fostului guvernator 407 olandez transformat acum Într-un interesant muzeu al
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
un deceniu mai târziu 764. În noua Constituție adoptată În 1997 au fost abrogate discriminările la adresa populației indiene. Câștigarea alegerilor parlamentare de liderul indian al Partidului Laburist, Mahendra Chaudhry, provoacă o nouă lovitură de stat În 2000, din partea naționaliștilor fijieni, zvârlind țara Într-o puternică criză politică mai bine de un an. Armata preia putere, Constituția din 1997 este abrogată, se formează un guvern de tranziție civil. În septembrie 2001, alegerile parlamentare impun un premier naționalist, Laisenia Qarase 765. Insulele Fiji
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
capul Între picioare și mâini, conform vechilor tradiții ancestrale. Alegerea locului se făcea de către șamani și conducerea obștei sătești, dacă fusese un om respectat, sicriul era pus mai În față, dacă era desconsiderat pentru faptele sale de comunitate, sicriul era zvârlit cât mai jos, pentru a nu se amesteca spiritele bune cu cele rele. Se Întâmpla ca nici membrii aceleiași familii să fie Îngropați În același loc. Recent, În urma unui cutremur, o parte dintre sicrie s-au prăvălit la vale sau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
această nețărmuire nu! eu eram nețărmuirea, strigam fără glas, implorând sfârșitul, și tocmai atunci n-am destrămat, dar, revărsându-mă pretutindeni, deodată, mă readunam înmiit, ba metamorfozat într-o stâncă, ba culminând undeva, în strălucirea unui alt soare, mă pomeneam zvârlit în negrele și roșiile depărtări, concentrat în cea mai profundă suferință". Fiecare dintre noi a visat astfel. Fiecare a avut un vis, sau vise, pe care n-am putut și nu suntem în stare să le descriem. Sunt sigur că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Te duce goana ta spre fericire,/ Același om într-amândoi se-ascunde.// Visezi și tu în clipe mai senine/ Și chinuit de setea de mai bine,/ Îți sorbi încet paharul de otravă...//...și trec și eu prin clipe nourate/ Când zvârl din piept clocotitoare lavă!/ Oricine ești, întinde-mi mâna, frate...791. Aici, începând din vid, e un timp zadarnic. Oricât m-aș strădui să întrepătrund viziunea cu oglinda nesățioasă a universului, ajung la aceeași concluzie: toată filosofia ce reflectă ocult
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ea înflorește, se deschide precum florile în lumina libertății. De aceea mesajul Duhului Sfânt înseamnă tainica chemare a neființei spre ființă. Astfel mă încordam să-mi aduc aminte lumea pe care-am înțeles-o fulgerător, și care m-a pedepsit zvârlindu-mă-n trupul acesta, lent vorbitor... Gravitație a inimii mele, toate-nțelesurile rechemându-le mereu înapoi. Chiar și pe tine, rob al magneților, gândule 893. Poetul retrăiește evenimente agreabile și pozitive, impregnându-se cu sentimentele de bucurie ce le-au
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumi paralele înfășurate pe aceleași spații dar în spirale mnemice diferite, care absorb speranțele noastre sub un imens clopot. Iar noi, cum spune poetul, supuși timpului, petrecem o viață pe pământ. Oricâtă cerească comoară Ar fi-ntr-un lut omenesc, Zvârlit de pe clipa ce zboară Recade în iadul obștesc; Pe rând orice ore rănesc 961. Ființe umane fiind, iată-ne într-un balans al dezvoltării capacităților noastre de conștiență sau ale subconștientului. E vorba de fapt de o atitudine sau o
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înflorește Spiritul lor, Și ochii lor fericiți Lucesc în domoală Lumină eternă. Nouă însă ni-i dat Să nu ne-odihnim nicăieri. Trudiții oameni Se usucă și cad Orbește, din clipă În clipă, asemeni Cu apa din stâncă În stâncă zvârlită La întâmplare, mereu și mereu 1120. Sunt numeroase afiliații între limba poetică și religie, nu numai la nivel teoretic, ci și citind psalmii, imnurile, poesia spirituală ca revelații în biografiile multor poeți. Strânsa legătură dintre acestea participă la eternizarea absolutului
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sentimente și culori, putând influența sufletul nostru. Lumea de dincolo aste adâncul viziunii unei lumi care revigorează spiritul. Ci lasă-mi ochii tăi frumoși să-mi împle Clopotul alb al sufletului plin Cu băutură sfântă și venin Și să răsune zvârle-l peste tâmple 1140. Sufletul nu este decât parțial identic cu existența noastră conștientă, fiind în rest o imensitate pe care nici imaginația noastră nu reușește s-o cuprindă. Fiindcă acesta e imaginat de Dumnezeu, îl putem privi ca pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
retrag în propria lor personalitate, în problemele lor personale, în turnul de fideș, diminuă sfera preeocupărilor și atunci memoria se limitează fără a crea conexiuni. Degetele se crispaseră, țineau loc de memorie, Au trebuit descleștate tristele forțe paznice Spre-a zvârli copacul și marea 1270. A-ți fixa atenția înseamnă să-ți utilizezi puterea de concentrare. Din acest punct de vedere, buna sau proasta funcționare a memoriei este o problemă de obișnuință mentală. Dacă vrem să reținem cel mai ușor este
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prea abrupt, scobiturile prea strâmte. Valurile molcome mă tachinau, ba înălțându-mă spre suprafața falezei, ba trăgându-mă îndărăt. Degetele mele, bâjbâind după o falie, lunecau întruna. Simțindu-mă obosit, am înotat în jur, căutând alte locuri unde marea se zvârlea neastâmpărată înainte și înapoi, dar încercarea de a mă cățăra s-a dovedit și mai anevoioasă pentru că apa era foarte adâncă și chiar dacă stâncile de pe țărm păreau mai puțin abrupte, erau prea netede și alunecoase din pricina algelor, așa încât nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câțiva băieți. (Localnicii nu înoată aproape deloc; s-ar părea că privesc asemenea îndeletnicire ca pe un soi de nebunie.) De fapt, „locul de scăldat pentru doamne“ este acum năpădit de alge brune atât de alunecoase, și presărat cu bolovani zvârliți de mare, încât nu prezintă sub nici un chip mai multă siguranță decât orice alt colț. Drumeagul de pe țărm se lărgește în acest punct într-un drum carosabil (din nefericire accesibil automobilelor), și apoi urcă, pierzându-se într-o zonă sălbatică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley. Purta un maiou de bumbac alb care-l făcea să arate robust, și era nebărbierit. Părțile din fața lui care nu erau neglijent acoperite de țepii bărbii arătau slinoase, iar pe frunte avea pete lucioase de grăsime. Când și-a zvârlit capul pe spate, cu o mișcare animalică, i-am văzut interiorul negru al nărilor largi ca niște gropi. I-am spus „bună dimineața“ și i-am zâmbit. Mi-a răspuns: — Ce e? cu o expresie de surpriză, autentică sau simulată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o clipă pe Mary, înainte să plec? — Nu-i acasă. Presupun că a ieșit după cumpărături. Poate că se întoarce în curând? Mi-ar plăcea s-o văd. — Nu-i acasă! Ben înșfacă plicul și invitația de pe pat și le zvârli pe jos. Apoi deschise larg ușa, trântind-o de perete. Stătea între ușă și mine, și a urmat un moment penibil. S-a dat un pas îndărăt, iar eu am făcut eu mâna un gest menit instinctiv să risipească brusca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suficientă salivă în gură, scuipă pe podea, se aplecă pentru a-și examina scuipatul, și ieși lăsând ușa deschisă. Peregrine sări în picioare, se repezi la ușa pe care o trânti violent cu piciorul, apoi își înșfacă paharul și-l zvârli în cămin. Ca prin minune, nu se sparse. Începu să alerge de jur-împrejurul mesei, făcând, literalmente, spume la gură, ridică paharul cu un Aaaagh!, un sunet ca de motan care scuipă, numai că avea volumul unui răget de leu. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley, ascultă-mă, chestiunea importantă e următoarea: ai să-l părăsești pe Ben și ai să vii la mine definitiv, pentru totdeauna... Hartley, care până în acel moment plutise în transă, absorbită de propria-i neobișnuită volubilitate, păru brusc speriată, își zvârli capul pe spate și începu să se uite prin încăpere. — Charles, cât e ceasul? Era aproape unsprezece. I-am răspuns: — O, zece fără zece. Iubito, de ce să nu rămâi acum aici? — Nu se poate să fie atât de devreme. Drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am retras și am părăsit-o. Am închis ușa și am încuiat-o fără zgomot pe dinafară. Mă obseda încă imaginea de coșmar a unei femei deznădăjduite alergând să se arunce în mare. Am intrat în camera mea, mi-am zvârlit pantofii din picioare și m-am trântit pe pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat ca să pot adormi. Dar au trecut doar câteva secunde și am adormit buștean. A doua zi dimineață m-am trezit cu simțământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putea Titus să treacă de partea cealaltă? Oare Titus însuși putea ști? În sfârșit, înotă îndărăt spre stânca abruptă și, agățându-se cu mâinile și cu degetele de la picioare, își înălță cu ușurință trupul gol din năvala valurilor care se zvârleau înainte și îndărăt. Se cațără, se legănă pe creasta stâncii și se așeză gâfâind. — Titus, dragul meu băiat, îmbracă-te repede, uite prosopul. Se supuse, măsurându-mă din priviri. Ce s-a întâmplat? Plecăm undeva? — Nu. Dar mi-e teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]