1,887 matches
-
o multitudine de interpretări posibile. Eroul își comandă trăirile și atitudinile: autenticitatea sau sinceritatea se verifică aici prin faptul că el este conștient că nu este autentic și sincer. Obsesia sfârșitului îl duce la o experimentare imaginativă a propriei morți, pusă în scenă cu o macabră voluptate. În O moarte care nu dovedește nimic prima victimă a lucidității personajului (Sandu) este, bineînțeles, Irina. Judecățile asupra Irinei sunt necruțătoare în severitatea lor tranșantă; comuniunea pe plan intelectual pare imposibilă; Sandu refuză ideea căsătoriei, declară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
discuție tot felul de liste, clasificări și enu merări.<ref id="87">Cf. Umberto Eco, Vertigo. Lista infinită, traducere de Oana Sălișteanu, Editura Enciclopedia RAO, București, 2009.</ref> Are în vedere la un moment dat enumerarea haotică, prin care se pune în scenă eterogenul absolut. „Un text fermecător este de pildă acel jocus monachorum numit Coena Cypriani, în care, făcând gesturi total absurde în timpul unei festivități, apar toate personajele biblice... Cert este că evenimen tele care se înlănțuie nu păreau absurde cititorilor vremii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
discuție tot felul de liste, clasificări și enu merări.<ref id="87">Cf. Umberto Eco, Vertigo. Lista infinită, traducere de Oana Sălișteanu, Editura Enciclopedia RAO, București, 2009.</ref> Are în vedere la un moment dat enumerarea haotică, prin care se pune în scenă eterogenul absolut. „Un text fermecător este de pildă acel jocus monachorum numit Coena Cypriani, în care, făcând gesturi total absurde în timpul unei festivități, apar toate personajele biblice... Cert este că evenimen tele care se înlănțuie nu păreau absurde cititorilor vremii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să-i stoarcă orice urmă de viață. Împrejurul lor, imensele inele de argint se întindeau ca o ramă. Priveliștea era atât de ireală încât pentru câteva secunde nu m-am putut uita; era ca un tablou, o operă de artă pusă în scenă. Era mai ușor de crezut că acel corp, cu fața acoperită, era mai degrabă un manechin din magazin decât un om în carne și oase. Sir Richard își drese vocea. —Este mort, Shaw? — Da, domnule. Am verificat deja. Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ca să vadă un imperiu în care se vorbesc o sută de limbi, cu toate că rasele care-l alcătuiesc au un singur suflet și o singură minte. Bine ați venit! Aplauze pe ici și colo. Crainicul coboară de pe podium. Soldații și cercetașii pun în scenă nașterea Imperiului, trăgând Britannia pe o plută mare în centrul spațiului. După ce fac acesta, realizează medalioane cu dezvoltarea Imperiului, asistați în fiecare situație de localnici din teritoriile nou cucerite. Luptătorii mauri realizează o haka, apoi se predau cercetașilor îmbrăcați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bibliotecă și nu o dată Jonathan este jignit de oameni pe care i-a crezut prieteni. — Plătești prețul succesului, bătrâne, spune Levine. Nu te poți aștepta ca toți să fie fericiți când se întâmplă așa ceva. Vorbește din experiență. Piesa sa se pune în scenă la Londra și invidia care cuprinde societatea dramatică a universității este violentă și distrugătoare. Când o revistă studențească publică o caricatură cu el într-o cratiță înconjurată de canibali care rânjesc, îndoielile lui Jonathan dispar. Este celebru de acum: „Filfizonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de hippies,ci s-a scrântit în spiritul său, prin devitalizare, fiind un biet moșneag, și nu un bărbat în puterea vârstei plesnind de sănătate. N-are sens! Ce-ar face atunci regizorul în cazul în care ar avea de pus în scenă o piesă cu hippies? Te pomenești că le-ar pune la toți coroane de regi pe cap! Lucru care n-ar fi absurd în sine. Dar noi nu judecăm aici lucrurile în sine, ci în raport cu o operă pe care n-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu toată familia, dar să fie și Vlahuță. Veștile de la vechii lui prieteni îl reconfortează. Spre finele anului 1911 simte că nu poate finaliza noua comedie „Titircă Sotirescu”, anunțată mai de mult și așteptată cu nerăbdare de prieteni să fie pusă în scenă, deși o are în mai multe variante ce nu-l satisfac. Anul 1912 e anul aniversar, dar și ultimul din viață. În țară se fac pregătiri intense pentru sărbătorirea lui Caragiale. Emil Gîrleanu, președintele Uniunii Scriitorilor și director al Teatrului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
în fața alegătorilor. Se întâmpla aceasta în luna decembrie a anului de grație 1937, an care, după părerea unora, a fost anul cel mai democratic al politicii românești. Să vedeți dumneavoastră, ce politică de mânăreală și cotonogeală, Made In România, puteau pune în scenă politicienii pe vremea ceea, încât eu cred că ai fi dat oricât ca să ai un loc în față, fiindcă ar fi făcut toate paralele să privești mai de aproape la panarama politică. La sfârșitul anului 1937, mandatul de guvernare al
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Cei doi Pringsheim și gașca lor reprezentau tot ce ura el mai mult: artificiali, prefăcuți, afectați, formau un circ de clovni intelectuali al căror comportament ridicol nici măcar nu avea calitatea propriei sale bufonerii - căci el măcar fusese autentic. Ei nu puseseră în scenă decât o biată parodie a distracției. Râdeau ca să se audă râzând și exhibau o senzualitate care nu avea nici o legătură cu simțurile și nici măcar cu instinctele, ci era rânită de pe fundul imaginației lor sărace ca ei să poată mima plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Dă politicos din cap, bea din ceai cu înghițituri mici. Yu Qiwei o întreabă ce cursuri o atrag cel mai mult. Literatură și teatru, răspunde ea. Ce interesant, vine replica lui, și îi zice că are legături cu artiști care pun în scenă piese cu subiect politic. Ea spune că nu cunoaște grupul, dar că-l admiră. Poate că ai vrea să lucrezi cu ei cândva, sugerează Yu Qiwei. Poate, zâmbește ea. El o întreabă apoi dacă-i place viața din campus. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
extensivității sale fără precedent. Personal, am însă unele îndoieli referitoare la această rețetă a fericirii... Nenea Anghelache c’est moi ! Masa rotundă despre „științele sociale și finanțatorii lor”, organizată de Corina Iosif la conferința anuală a societății de antropologie, a pus în scenă o problemă care ar fi trebuit să aibă și la noi sute de dezbateri și zeci de volume bine documentate în spate. Nu are. „Cultura auditului”, care constituie contextul său mai larg, nu este însă (doar) o frustrare, mai mică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
regionalului, care începe să se facă tot mai vizibilă în prezent. De la Sibiu, care s-a prezentat ca o capitală culturală a multiculturalismului, la Dobrogea, care a început să mai renunțe la exclusivitatea emblemei sale de „pămînt românesc” pentru a pune în scenă și diversitatea comunităților și tradițiilor sale etnice, și de la festivalul cartofului din satul X la festivalul cepei din satul Y, România actuală se re-prezintă (și) ca o societate a diversității. Localul pare să-și regăsească locul în național, fără a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
este un lung metraj de debut, al doilea în Turcia actuală și este un film de autor consacrat premiat la Cannes ; în primul se vorbește mult, în celălalt se tace mult, lăsînd imaginea (superbă !) să vorbească etc. Visul lui Adalbert pune în scenă într-un mod burlesc viața de uzină a unor ingineri de la protecția muncii confruntați cu accidente de muncă ; A fost odată în Anatolia urmărește într-o cheie gravă periplul nocturn și tăcut al unei echipe provinciale de anchetatori pe urmele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu este trăit dramatic și escatologic. El nu este nici absurdul modernilor, care devine un soi de sublimare - și mîntuire - a derizoriului prin estetizare solemnă. Derizoriul este mai degrabă orizontul „culturilor minore”, vitale și frustrate în același timp. Caragiale a pus în scenă derizoriul, și nu absurdul, iar Ionescu a devenit autor al absurdului doar la Paris, sub întruchiparea de Eugène Ionesco. Derizoriul este bon viveur și bon joueur : sîntem la porțile morții, unde nimic nu este luat în serios... Aceasta nu înseamnă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar două-trei personaje. Restul sînt fie rude necunoscute, fie cine știe ce trecători prin viața alor mei. Dar ce contează, este un tablou de rudenie în căutarea unui autor ! Îmi dau seama brusc de analogia cu Muzeul Țăranului Român. Bernea nu a pus în scenă viața țăranilor din România, ci rudenia lor spirituală eternă, fără referințe empirice, nedatată și u-topică. A refuzat legatul împovărător al fiecăruia pentru a le înălța icoana comună, a Țăranului interior. La fel și aici : fotografiile mele refuză genealogia strictă de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă din jurul pârâului. Astfel, Debora și Barac l-au înfrânt pe Sisera, generalul lui Iabin, regele Hazorului. Istoria cunoaște și alte victorii asemănătoare ale infanteriei împotriva carelor și a cavaleriei. Viziunea cea mai cunoscută, pusă în scenă de marele filme de la Hollywood despre exod, adică trecerea mării între două ziduri de apă, unul la dreapta și altul la stânga, provine de la o povestire mai recentă care a înfrumusețat și amplificat tradiția mai veche (vezi Ex 14,21b-22.29
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Tradus în Bulgaria (Balkani, 2007), Franța (Gallimard, 2009), Italia (Cavallo di Ferro, 2012), Germania (Schöffling, 2013) * (Cartea Românească, 1984 ; Albatros, 1991 ; Gramar, 1997 ; Polirom, 2004, 2008, 2011, 2012). Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Nominalizat la Premiul Uniunii Latine Dramatizat și pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra (decembrie 1986), într-un spectacol devenit clasic, cu Tamara Buciuceanu, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Rodica Tapalagă, Irina Petrescu, Marcel Iureș ș.a. Tradus în Estonia (Eesti Raamat, 1991), Franța (Gallimard, 2005; colecția „Folio“, 2013), Israel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
feluriți cetățeni mai puțin descuiați la minte au văzut în aceste discuții simptome ale unor tulburări locale și s-a pornit să răspândească zvonul unor apropiate evenimente scandaloase. S-a mai descoperit că o parte din „Tinerii luminați“ plănuiau să pună în scenă pieseta lui Gideon Parke, Triumful Afroditei, într-o versiune mai veche și mult mai îndrăzneață, dezgropată de un cărturar grav, care vizitase orașul și studiase arhivele. Cărturarul (pe nume Hector Gaines) fusese la început îngrozit și apoi foarte măgulit văzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
despre gândire, să urmezi "o conversație pe care sufletul o poartă cu el însuși" (Theaitetos, 189). Să nu fii satisfăcut de o gândire satisfăcută. Să lași loc îndoielii care animă orice demers intelectual demn de acest nume. Să știi să pui în scenă o asemenea îndoială fondatoare. Astfel, vom putea scăpa de orbirea voluntară despre care era vorba și care este atât de frecventă în orice existență. Desigur, avem nevoie de himere. Dar trebuie să fim conștienți de ele pentru a nu mai
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
altă raportare la realitate care este virtualul, propriu tehnologiei de vârf. Aceasta devine, pentru a relua o expresie a lui Bergson: o "mașină de făcut zei". Or "netul" (frumoasă metaforă!), jocurile de roluri pe Internet sau chiar utilizarea telefonului celular pun în scenă "creaturi" numerice. Sensuri, figuri, gadget-uri care sunt tot atâția "Golemi" postmoderni. Toate acestea pun în evidență energia arhetipică a imaginilor. Toate acestea favorizează dilatarea eului în și grație alterității. Este o răspândire radioactivă a acestor media de comunicare interactivă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
prin aceea că ele unesc în spirit indivizi care pot fi îndepărtați în spațiu. Noile mijloace de comunicare interactive participă la aceasta; pot fi considerate expresie a "comuniunii sfinților" postmoderni 56. Internetul sau telefonul celular suscită o "aură" specifică. Ele pun în scenă ceea ce Louis Massignon numea "substituția mistică", adevărată unire a rugăciunilor ce permite comuniunea în spirit, cu eficiența pe care o astfel de comuniune nu întârzie să o aibă în viața de toate zilele. Pentru a-l înțelege pe celălalt ne
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de tele-realitate, al jocurilor de roluri pe Internet, al unei parade techno, al unei defilări gay pride, al unui campionat mondial de fotbal sau al unui turneu de tenis, fără a uita cutare confruntare intelectuală, cutare scandal mediatic supradimensionat, se pun în scenă plânsete, umori care au o funcție agregativă. Comuniuni postmoderne care își găsesc rațiunea de a fi în rădăcinile arhaice ale instinctelor gregare celor mai primitive. Aceasta este forța "deontologiei": să trăiești în prezent moduri de a fi cum nu se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
repulsivi și, între cele două extreme, o serie nesfârșită de alte "avataruri", expresii ale fricilor noastre și ale fantasmelor noastre nemărturisite. Relatând un scandal judiciar răsunător, și incriminând oameni publici, avocații Collard și Martial amintesc că toate lucrurile sunt construite punând în scenă personaje "tipice din punct de vedere narativ: omul de treabă, bruta și ticălosul"84. Analiza este instructivă prin aceea că arată cum jurnaliștii, magistrații, polițiștii, politicienii, protagoniști raționali ai unei ordini sociale de asemenea raționale, se vor lăsa influențați de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care intelectul n-a slăbit-o încă. Acestei figuri energetice a "copilului etern", creștinismul i-a păstrat urma în sărbătoarea de Crăciun, când Dumnezeu apare sub forma unui copil. Franciscanii, fideli "exemplarismului" sfântului Bonaventura, adică atenți la forța imaginilor, au pus în scenă marea slăbiciune a copilului-Dumnezeu prin ieslea (presepio) prezentă în cadru. Copilul Iisus este înconjurat acolo de ființe inofensive și drăgălașe: Fecioara, bătrâni, măgarul, boul, mieii. Dumnezeu se încarnează sub forma unui copil. Metaforă frumoasă ale cărei efecte continue le putem
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]