9,813 matches
-
tristețe și o anume disperare. Dar ești mereu prezentă în mine prin absența ta. Cu cât ești mai absentă, cu atât mai prezentă în mine. Te iubesc și te aștept: vom face lucruri mari împreună: fii sigură de asta! Te îmbrățișez foarte, foarte tare și-ți spun: pe curând, foarte curând! Al tău, ca întotdeauna, René. Stockholm, luni, 30 decembrie 1974 Gavréa, mon cœur, mon lion: mon cœur de lion! Aici, la Stockholm, a nins mult și e foarte, foarte frig
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
este dorința de a scoate în evidență faptul (receptiv fiind la orice eveniment cultural ieșean valoros) că este plin de semnificații generatoare de speranțe pentru viitorul artei și culturii românești gestul Președintelui de a urca prin sală pe scenă să îmbrățișeze și să felicite pe toți membrii trupei, până la ultimul figurant. La Iași este o reeditare a numeroaselor sale prezențe la manifestările artistice de valoare. Voi evoca vechi momente și întâlniri demne de plăcute amintiri, când Domnia sa era prezent la premierele
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
permanenți! Oare cum să nu te pasioneze un subiect atât de cunoscut precum cel din celebrul roman Dama cu camelii, fiind redat scenic atât de măiestrit prin melodismul verdian! De altfel, visul oricărei soprane lirice, din momentul în care a îmbrățișat această carieră, este acela de a izbuti să joace rolul Violetei. Tinerele, care au avut norocul să aibă parte de experiența celor care le-au îndrumat primii pași, au considerat acest fapt esențial și memorabil. Rolul s-a cristalizat apoi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
am deprins, prin dăruirea profesională a unor eminenți profesori, exercițiul învățării ordonate și sistematice pentru a deveni dascăli de nădejde. Nu știam, în anii de școală, că va trebui să trădez, imediat după bacalaureat, această nobilă profesie și că voi îmbrățișa domeniul artei, unde voi avea multe de pătimit, până la realizarea visului de a nu rămâne aura mediocritas! Participând, așadar, în bătrâna Capelă (de la poarta școlii, ctitorită de domnitorii Carol și Elisabeta), la slujba comemorativă oficiată de un sobor de preoți
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
doamna? - Ce doamnă? Cred că i-am pierdut pentru totdeauna. - Doamna n-are nimic. Am întâlnit-o la Slatina, la Inspectoratul școlar, așteptând ordin de numire. Cred că în viața vieților lui n-a fost Malîi atât de sărutat și îmbrățișat bărbătește. Am sărit din tren, am ajuns cum am ajuns la Slatina și după ce am dormit o noapte în holul hotelului, a doua zi la ora opt am primit deslegarea: Urși-Vâlvoi. Aici, puțin speriat de mulțimea crucilor viu colorate de pe lângă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Starea pe care o aveam era una de abandonare în voia lor, a celor care hotărâseră pentru mine, care, aparent, nu mă obligaseră, dar mă determinaseră ca, de bună voie și nesilită de nimeni, decât de propria mea voință, să îmbrățișez munca de activist al partidului. Eram eliberată de griji și bucuroasă. Plină de energie, tânără, clocoteam de dorința de a munci, de a fi folositoare. Gândeam că nimic nu poate fi mai rău decât viața pe care o avusem în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care le-au primit. Mă minunam de virtuozitatea dansului și de talentul artistic, atunci când spuneau versurile din scenariu pe care le cunoșteau pe de rost. I-am așteptat în 60 culise cu lacrimi de bucurie în ochi și i-am îmbrățișat pe fiecare. Fețele aspre bronzate și transpirate radiau de fericire. Succesul a fost total. Le a fost acordat premiul întâi în aplauzele spectatorilor. La întoarcere ne-am oprit la un popas și am sărbătorit evenimentul cu bere și cu friptură
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
toți eram prieteni. În serile lungi de iarnă, mulți doreau să meargă undeva să socializeze, astfel încât revigorarea activității culturale a fost benefică tuturor. În cele două ore, seara, când era curentul întrerupt, la lumina lumânărilor sau a lanternelor, tinerii se îmbrățișau, iar nevestele învățau gustul trădării. Întreruperea curentului era întâmpinată cu chicote de râs și cu țipete. Și cum tineretul știe să facă plăcut și un lucru neplăcut, pana de curent era așteptată cu bucurie de toată lumea. Pe întuneric, oamenii se
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
revine cu cineva de la primărie, i-a strigat: Hai, țață Maria, urcă schiloada aia de vită în mașină! După ce a scăpat de animal, tanti Maria a revenit la primărie. A intrat în birou și cu lacrimi în ochi m-a îmbrățișat, de parcă aș fi fost copilul ei, spunându-mi: Nici nu știi ce bine mi-ai făcut! Am să-i spun fetei din Germania ce mult m-ai ajutat. Am urmărit-o cu privirea pe geam până a ieșit în stradă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era întotdeauna de o curățenie exemplară, acum mirosea puternic a transpirație și a picioare obosite. Am coborât împreună scările până în stradă unde aștepta mașina cu motorul pornit. În timp ce mașinile dispăreau, coana preoteasă Frosica, cu un zâmbet cât centrul comunei, mă îmbrățișa cu nețărmurită dragoste prefăcută. Să ne trăiți, tovarășa primar, să fiți sănătoasă și să ne conduceți mulți ani. Ce mult mă bucur că ați ieșit! A simțit nevoia să mai mintă odată, îndreptându-se spre mașină. GRIJA PENTRU SPECIALIȘTI Grija
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-una din aceste fericite zile, în fața mea au răsărit sora și cumnatul , profesori universitari într-un oraș învecinat, care, după ce m-au îmbrățișat în grabă, fără vreo introducere, mi-au spus: Dă-ne și nouă un baton de salam, că tu primești în fiecare lună. Cu oarecare părere de rău, le-am întins cele două batoane și i-am condus la Dacia din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
nu au biserici, grădinițe, școli În limba maternă și nici dreptul la identitate. Acest rău care apasă de secole destinul românilor poate fi Înlăturat acum În numele drepturilor omului. Societatea Culturală Ginta Latină alăturându-se altor organizații sau departamente guvernamentale a Îmbrățișat ideea sprijinirii românilor de peste hotare. Cu această convingere și preocupare ne-am adresat organismelor internaționale care s-au consacrat luptei pentru drepturile omului și În prima ordine Asociațiilor din Franța și Italia. Aceste țări latine sunt susținătorii tradiționali ai României
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și-a manifestat dorința de a-l întâlni la vila ce-i fusese rezervată. În ziua respectivă, la ora 17,00, într-o superbă după-amiază, Hoveida își aștepta prietenul în fața vilei. Apare Maurer la volanul unui Mercedes alb, coboară, se îmbrățișează și Hoveida îl întreabă admirativ: "Mai șofezi, Jeane, mai șofezi?". Eram în spatele lor și l-am auzit pe Maurer răspunzând: "Nu numai că șofez, dar mai și conduc!". Au fost două personalități cu sfârșituri stranii Maurer în uitare, Hoveida executat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
1974 Augusto Pinochet s-a impus ca președinte perpetuu. Augusto Jose Ramon Pinochet Ugarte, s-a născut, ca și adversarul său Allende, la Valparaiso, în 1906, ca descendent al unei familii de bretoni, stabilită în Chile în secolul XVIII. A îmbrățișat cariera militară, ajungând, în 1981, la gradul de căpitan-general. A dizolvat Congresul, a interzis partidele politice și orice asociații politice sau sindicale, a instaurat starea de urgență și a început chiar din prima zi vânătoarea de "opozanți", înființând apoi în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
deschis seiful din birou, a scos o cutie metalică și din cutie a extras cu grijă și delicatețe o prețioasă "relicvă", pe care ne-a prezentat-o cu emoție: "E nasturele de la uniformă mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La câteva luni după intrarea mea în minister, primesc de la ambasada noastră din Chile o informare "bombă": au descoperit la vama din Santiago un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu două, trei zboruri în cerc, drept salut, s-a îndepărtat
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se înființează fabrica de mobilă. La Botoșani ia ființă un nou spital modern și se desvoltă industria locală, mai ales morăritul și panificația. Toate acestea au creat noi locuri de muncă și au făcut posibilă strămutarea unor țărani la orașe, îmbrățișând noi meseri, mai ales în construcții. În armată și poliție s-au făcut epurări. S-au adus noi oameni, chiar dacă nu erau pregătiți profesional, dar au fost foarte bine instruiți după metoda sovietică și se inființează Securitatea de stat, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
anumit timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tot privește, în cele din urmă se repede la el. Măi om bun, ori am vedenii... dar îmi pari cunoscut, nu-i fi mata frate-meu Costică?.. Și-l prinde de brațe, privindu-l stăruitor în ochi, iar omul o îmbrățișează cu lacrimi în ochi, privindu-și sora. Da, Mariță, eu sunt, vin din prizonierat! Se sărută... iar Marița iese din bătătură în șosea strigând cât putea:„A venit Costică din prizonerat!.. A venit din morți, veniți!...„ . și-și cheamă frații
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
ce se întâmplă. Mare le-a fost mirarea când au văzut că din aparat s-a dat jos pilotul, îndreptându-se către curioși, care au aflat că este fratele domișoarei Aurica Dumitrescu, secretara comunei. După ce s-au văzut, s-au îmbrățișat și au stat de vorbă, informânduse de situația din comună, țară, au mai discutat anunțându-și sora de dispartiția cumnatului Iordăchescu, Traian Dumitrescu s-a urcat în avion și cu două, trei zboruri în cerc, drept salut, s-a îndepărtat
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
se înființează fabrica de mobilă. La Botoșani ia ființă un nou spital modern și se desvoltă industria locală, mai ales morăritul și panificația. Toate acestea au creat noi locuri de muncă și au făcut posibilă strămutarea unor țărani la orașe, îmbrățișând noi meseri, mai ales în construcții. În armată și poliție s-au făcut epurări. S-au adus noi oameni, chiar dacă nu erau pregătiți profesional, dar au fost foarte bine instruiți după metoda sovietică și se inființează Securitatea de stat, care
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
După două zile apare Aurica, însoțită de doi tineri foarte înalți și subțiri. Îi cunoașteți? întreabă Aurica, după ce s-a dat binețea cuvenită. Toți se privesc cu satisfacții și zâmbete pe buzele și fețele celor doi tineri, iar Anica îi îmbrățișează cu dragoste, analizându-i pe fiecare. Bată-vă norocul cel mare, că frumoși v-ați mai făcut! Hai, în odaie la răcoare! Și toți intră în odaia sufragerie. Nețica, nevasta lui Petrică, aduce din bucătărie o tavă cu dulceață de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
anumit timp, majoritatea din ele și-au refăcut viața. Catrina Cozaru nu a vrut să se recăsătorească, rămânând credincioasă soțului Constantin, care se spunea c-ar fi căzut prizonier și nu mort. Au trecut 12-14 ani de când Costică și-a îmbrățișat nevasta, fără să dea un semn de viață. Într-o marți, pe când se întorceau oamenii de la iarmaroc, unii din ei foloseau cărarea ce lega șoseaua cu gara și iarmarucul (care era peste liniile din gară )și treceau prin curtea femeii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
tot privește, în cele din urmă se repede la el. Măi om bun, ori am vedenii... dar îmi pari cunoscut, nu-i fi mata frate-meu Costică?.. Și-l prinde de brațe, privindu-l stăruitor în ochi, iar omul o îmbrățișează cu lacrimi în ochi, privindu-și sora. Da, Mariță, eu sunt, vin din prizonierat! Se sărută... iar Marița iese din bătătură în șosea strigând cât putea:„A venit Costică din prizonerat!.. A venit din morți, veniți!...„ . și-și cheamă frații
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]