9,974 matches
-
jos pe Nistru, toate prisăcile care sunt în acest hotar, în hotarul lor, și două curți, cu vama și pe uscat și pe apă”. Toate aceste locuri erau scutite de dări și “nimeni dintre boierii și desetnicii noștrii să nu îndrăznească să ia desetina din albine și nici berbenița de miere și nici prisăcarii să nu îi turbure cu nimic”. Locuitorii din aceste părți urmau să fie judecați numai de judecătorul lor. La 12 aprilie 1458, erau întărite Mitropoliei (Episcopiei) Romanului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vedere mărimea domeniului unui boier, se poate spune că cetele boierești erau alcătuite dintr-un număr mic de oameni. Nici cel mai mare boier din Moldova nu se putea opune domnului, bizuindu-se numai pe ceata sa. Boierii nu au îndrăznit să îl înfrunte pe domn în câmp deschis. Singura lor armă, cu care să-l înlăture pe domn, era complotul, care le-a reușit de foarte puține ori. Înlocuirile de domni din Moldova nu le-au făcut boierii cu cetele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mai toată viața departe de țară, având mai greu contactul cu documentele, încerca să impună ideea că Țările Române au fost conduse de o oligarhie boierească, asta pentru că autorul ipotezei este boier, cu antecedente și fanariote. La noi, boierii au îndrăznit să organizeze un complot, pentru a lichida fizic un domn care îi nemulțumea, dar să impună o politică a lor, atât în interior, cât și afară, nu este decât o iluzie care nu are nimic cu realitatea. Ștefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cap, iar ceilalți au trebuit să se supună. Nu există o domnie autoritară, care să nu stârnească ostilitatea unora. Dar, după campania din 1467 și după executarea vornicului Isaia, a paharnicului Negrilă și a stolnicului Alexa nimeni nu a mai îndrăznit să cârtească pe față, deși ocaziile s-au oferit în timpul deselor războaie, care au avut loc până la moartea domnului. Neagu Djuvara se răsfăța, boier fiind, că Țările Române au fost conduse de marii boieri, de oligarhia boierească. În 1523, când
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
da cuiva, sau îl va slobozi, el este volnic. Iar întru aceasta noi nu avem nici un amestec. Iarăși dacă îl va ierta, unde va trăi el în țara noastră, să trăiască acolo slobod, după legea românească, iar nimni să nu îndrăznească să îi amintească de robie și nu-l poată lua.” Libertățile din punct de vedere religios, respectarea legii, așa cum era ea, legea românească, ne explică rostul informației transmisă tot de Reichesdorffer în legătură cu cele 500 de gospodării de tătari care locuiau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arhaice erau confecționate din trunchiuri de copac tăiate în două și scobite: „Uite m-a trimes boieru cutare să fac un tron, c-a murit Chelbea și în alt loc nu e pomeneală d-așa copaci gros; d-aia eu îndrăznii de venii să-l dobor p-ăsta” (Chirculești - Ilfov). Lexemul tron denumește și astăzi sicriul în Moldova și alte zone românești. Indiciile tulburătoare despre moartea inițiatică a fecioarei unifică valoarea magică a copacului spirit cu recluziunea thanatică în planul sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
clandestin, care revine acasă „orb de-un ochi, șchiop de-un picior” (Chilii - Olt). Primul drum către fortăreața dominată de cromatica amorfului mutilează ciocârlanul, dar îi lasă capacitatea locomotorie, pentru că pasărea are funcția inițiatică de călăuză. Un picior care a îndrăznit să atingă pământul sfânt, un ochi ce a privit spațiul interzis sunt distruse, semn că ființa și-a pierdut jumătate din vitalitate. Cea de-a doua incursiune a ciocârlanului îi anulează cu totul existența, după urcarea munților de gheață, când
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spun că am fost deseori în Germania, că acolo în nord este venerat sfântul Ludgherius, iar în toată țara este cinstit sfântul Bonifaciu. Se uită mirată la mine răspunzându-mi că nu știe nimic din toate acestea. Nu am mai îndrăznit să o întreb dacă știe ceva despre sfântul apostol Iacob, nici de ce s-a înscris pe acest drum pe care șchioapătă deja de câteva zile. Am admirat-o, fără să am un răspuns la motivația pelerinajului ei. După vreo două
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
se va întoarce acasă în Canada, la Quebec. Să parcurgi înainte și înapoi aproape tot camino francez, renunțând însă să ajungi la capătul pe care-l doresc toți mi se pare straniu. Ce răspuns o fi primit, nu am mai - îndrăznit să-l întreb. Cu același zâmbet a plecat mai departe, iar eu spre Burgos însă cu o nedumerire în plus, frământândumă cazul acestui tânăr canadian. Intru în oraș printr-o zonă nouă plină de tot felul de depozite, magazine și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Cuza” din Iași, cunoscut specialist în istoria relațiilor internaționale, cu importante contribuții în istoriografia românească, formator de specialiști, dar și de conștiințe, la îndemnul onorant al Casei Editoriale „Demiurg” - editură care deține un loc aparte în lumea publicisticii românești -, am îndrăznit să mă apropii din nou de acest subiect care are încă multe necunoscute. Am constatat însă că experiența și bagajul informațional acumulate de-a lungul anilor, introspecția istorică devenită mai pretențioasă, mai intolerantă față de cosmetizarea adevărului documentelor, m-au condus
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
-i arate Mamei. Vai! drăguța mea, dar tu i-ai gustat? Mare i-a fost dezamăgirea când și-a constatat isprava. Când scriu aceste rânduri coarna neagră din propria curte este multicoloră și-i urmăresc zilnic boabele din ce În ce mai negricioase. Nu Îndrăznesc să rup nici una, căci știu că aroma lor se desăvârșește doar spre sfârșitul lunii octombrie și strugurii rezistă la 10°-15°C, În cămara din nordul sufrageriei până În luna februarie. Admir zilnic frumusețea coarnei și mă Închin Naturii care i-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
aflat până acum, totuși, ce este poezia? Și dacă tot ai aflat, spune-ne și nouă o definiție... Chiar că e o întrebare ușoară. În sensul că e încuietoare e atât de complicată încât nimeni nu va fi mirat dacă, îndrăznind să-ți dai cu părerea, ai începe să bați câmpii sau ai ridica din umeri a neputință. Eu, unul, nebănuind că o să mă întrebi și asta, am fost neprecaut în dialogul nostru și am formulat deja unele definiții neiscusite. Culege
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
poți oricând scrie poezie, bazându-te numai pe experiența dobândită. Când nu te mai vizitează muza transcendentă sau daimonul de origine imanentă, degeaba știința ta de a scrie își dă silința. Rezultatul este o "ființă de hârtie" neînsuflețită. Prin inspirație, îndrăznesc să spun, orice creație este îndumnezeită. Păstrez încă o credință orfică, pe urmele marilor mei maeștri formatori, Blaga și Rilke, pentru care poezia este o stare de grație și iluminare spirituală a ființei. Momentele de iluminare fiind rare, nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
azi, dintotdeauna)... Poate fi ratarea sfârșitul care să încoroneze opera? Iarăși mă supraevaluați crezând că pot răspunde la o astfel de întrebare. "Ratarea" nu-i întotdeauna descalificantă. Nu scrie Mircea Ivănescu o epopee a ratării? Dar cine, în afara lui, ar îndrăzni să-l considere un "ratat"? Nu vorbea Faulkner despre "bravura eșecului" și nu-și prefera el, între propriile cărți, Zgomotul și furia tocmai pentru că era "cea mai bună ratare"? Fiecare se ratează singur, nu pentru că i-o spun ceilalți. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plâng urmașii tai Țara-i plină de mișei! Plânge neamul după tine... Cui ne lași pe noi, stăpâne? Iar la mormântul tău Lacrimi curg, mereu, mereu Codrii cântă de vestește Ștefan Vodă! Unde este? Azi se pleacă fruntea mea Și-ndrăznesc a mă ruga Și mă rog la Dumnezeu Pentru Ștefan domnul meu Să ne dea urmași ca tine! Să ne aducă-n țară bine! Ștefan Vodă ne-nfrățește Ștefan Voda În noi crește Pe dușmani Îi fugărește Unui Ștefan, domnul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Încearcă să-l pătrunzi ! Viața e o promisiune - Nu o lăsa neîmplinită ! Viața e tristețe - Treci peste ea ! Viața e un imn - Cântă-l ! Viața e o luptă - Accept-o ! Viața e o tragedie - Fii tare ! Viața e o aventură - Îndrăznește să ți-o asumi ! Viața e fericire - Fii astfel Încât s-o meriți ! Viața e Viață - Ocrotește-o ! (Maica Tereza de Calcuta) Rețetă Duhovnicească (Sf Ioan Iacob Românul) Un dram de viață cât mai este In lumea asta să trăiești Jertfește
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
țineam foarte mult, și condiția admiterii fetelor era nota 8,50 minim, la băieți, nu. Deci, o discriminare, am spune în termeni de astăzi, dar atunci, cumva asumată ca atare, cu mândrie, chiar aș zice [râde] de către cele care am îndrăznit să facem acest pas... da... și-am reușit... N. D.: - Ce poziție ocupa familia dumneavoastră în cadrul comunității ? M. V.: - A !... Profesori sunt amândoi părinții mei, mai exact, mama, tatăl meu nu mai este în viață de mulți, mulți ani, din păcate
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aibă mașină; nici acuma nu are fiecare o mașină, ș-atunci, dacă luai repartiția undeva, într-un sat aruncat dincolo de șapte sau trei dealuri, însemna să te proiectezi deodată în - cum să zic - să-ți schimbi felul de viață, să-ndrăznești să faci, să trăiești în condiții pentru care, poate, nu ai fost obișnuit sau nu te-ai gândit că le-ai putea face față. Nu toți au fost pregătiți pentru ruptura de-acasă și nu neapărat pentru comoditatea de trăi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ai putea face față. Nu toți au fost pregătiți pentru ruptura de-acasă și nu neapărat pentru comoditatea de trăi lângă părinți, cât pentru o anumită atmosferă, anumite preocupări, eu știu? E-adevărat că e-un semn de maturitate să-ndrăznești să pleci de-acasă sau s-o faci, să te supui. Nu toți, poate, am dorit s-o facem sau nu toți am crezut că suntem potriviți să trăim într-o formă sau alta. Eu, oricum, am făcut o navetă
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
porțile Orientului, cultura politică și spiritul civic erau puternic grevate de moștenirea practicilor orientale. Publicația hușeană își îndrepta atacurile dure împotriva nonvalorilor și a corupților, care formau la Huși o clică, „o castă foarte numeroasă și periculoasă pentru acei care îndrăznesc să le arunce pe obraz adevărul”. Alianțele politice au scos la iveală „toate putregaiurile care au fost tolerate, sprijinite, încurajate, râdicate la demnități. Pentru a vă convinge uitați-vă împrejurul nostru și vedeți cine reprezintă acest nenorocit de județ în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
încurajate, râdicate la demnități. Pentru a vă convinge uitați-vă împrejurul nostru și vedeți cine reprezintă acest nenorocit de județ în Cameră, Consiliul Județean etc.” Mulți se întrebau „cum acești indivizi au putut ajunge așa de sus, fără ca nimene să îndrăznească a-i demasca?” (aluzie la unii politicieni, printre care și Ion Mârza, fostul prefect al județului Fălciu, n.a.). Acest fenomen se explică prin faptul că boala „a orbit pe cei mai ageri și i-a făcut să nu vadă nimic
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să mă ucideți?" M-am simțit intimidat și am lăsat capul în jos, fără să răspund. Atunci m-a întrebat "ce-au spus ceilalți?" I-am răspuns că nu au zis nimic, iar el mi-a replicat" Erau viteji"! Nu îndrăzneam să trag. În acel moment vedeam un Che mare, foarte mare, enorm. Ochii îi scânteiau imens. M-am gândit că îmi va lua pușca cu o mișcare rapidă. El însă mi-a spus; Fii liniștit și țintește bine. Vei ucide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
aparența îl poate înșela. El trebuie lămurit, trebuie să știe că adevărul este etern, adică poate aștepta, dar nu piere; că într-o zi, fie chiar depărtată, scutură tot ce l învăluie și apare triumfător și strașnic. Eu pot să îndrăznesc a i-l spune și voi fi crezută, vorbind acum, când nu mai am nici o năzuință pământească. războiul 1914-1919 neutralitatea 1914-1916 Plecam la Carlsbad cu mama și cu Pia, când, în gară la Predeal, Ionel ne aduse știrea despre asasinatul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
a fi pusă pe un scaun în fața pianului și de a cânta o arie de Mozart sau de Beethoven, cu bietele ei degete slăbite care scoteau din clape un sunet abia perceptibil, răsunând ca dintr-o altă lume. [N am îndrăznit s-o întreb de scăpase portretul făcut de doamna Paini, unde era reprezentată, în picioare, lângă bărbatul ei pe fotoliul lui, în salonul de la Ghergani.]( Ediția a II-a, 1996, p. 38.) La sfârșit, ajunsese într-o stare așa de
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
depindea atât de poliția din București, cât de poliția secretă din Berlin, al cărei reprezentant la noi era graful Addelmann, găzduit la d-na Maria Catargi 99, vecina noastră. Ea ne preveni într-o seară pe furiș, căci nu mai îndrăznea să vină la noi ziua, că întreaga familie va fi luată. [Acest personagiu dădea numai ordinele; nu se vedea, nu se auzea, un adevărat Dalai Lama. Crezând probabil că nimeni nu l-a știut, a revenit în București ca secretar
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]