9,824 matches
-
la cinci, cu Mița are Întâlnire la opt: „NAE (Încet Didinii): Mâine seară la cinci. DIDINA (asemenea): Bine! NAE (asemenea): Nu bine, negreșit! (Didina trece și ea ca să examineze pe Catindatul) [...] MIȚA (Încet lui Nae): AȚi șoptit? Ce Ți-a șoptit? Ce i-ai șoptit? NAE (asemenea): Ești nebună? iar Începi?... Așteaptă-mă mâine la opt seara... MIȚA: Da... (se duc amândoi și ei lângă Catindatul.)”. Dar Mița se conformează situației, nu face ea legea amorului ilicit și, fiindcă vrea să
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
are Întâlnire la opt: „NAE (Încet Didinii): Mâine seară la cinci. DIDINA (asemenea): Bine! NAE (asemenea): Nu bine, negreșit! (Didina trece și ea ca să examineze pe Catindatul) [...] MIȚA (Încet lui Nae): AȚi șoptit? Ce Ți-a șoptit? Ce i-ai șoptit? NAE (asemenea): Ești nebună? iar Începi?... Așteaptă-mă mâine la opt seara... MIȚA: Da... (se duc amândoi și ei lângă Catindatul.)”. Dar Mița se conformează situației, nu face ea legea amorului ilicit și, fiindcă vrea să-l păstreze pe Nae
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dar discreția rămâne factorul cheie. Soțul poate ști că e Înșelat, dar e necesar să aibă convingerea / să fie convins că nu trebuie să creadă că e Înșelat („De Zaharia nu avem teamă: știe tot, dar nu crede nimica...”, Îi șoptește Tipătescu amantei). Ajutate de politica lui Iordache și de diplomația amantului lor de suflet, Mița și Didina rămân alături de bărbații cu care formează social un cuplu și Își permanentizează postura statu-quo, de Întreținute. Femeile se tem să nu fie compromise
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
ne dea pân gazete!...”. Mița Baston, În schimb, află În scandal forma manifestării geloziei ei, a instinctului de posesiune. Nu poate trăi fără scandal: „Voi scandal... voi să mor!...”. Și povestea de amor devine circ: Îi „vine rău nebunii” (Îi șoptește Nae lui Iordache), „I-a venit pandaliile, era să-și taie gâtul cu briciul.” (Îl informează Iordache pe Nae despre comportamentul Miței). În paralel se desfășoară un alt fel de circ: Pampon Îl agresează fizic pe Crăcănel. În el se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
poarta mănăstirii. Maria, mai degrabă tăcută în timpul călătoriei, se apropie de mine, își împreunează mâinile în poală așa cum numai un țăran știe să o facă, se ridică pe vârfuri (am uitat să precizez că este foarte scundă), aproape că îmi șoptește la ureche cu o voce scăzută, pierdută de emoție, „domnule, eu vă mulțumesc că înțelegeți și legea noastră. Că toți suntem români și tot Dumnezeul acela îl avem”. Nu mai știu ce să răspund, dau automat din cap ca o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
supună unor direcții politice și militare venite din exterior, suportând prezența permanentă a unor forțe străine pe teritoriul lor?" Asistența era încordată. Ceaușescu părea preocupat, enervat. La un moment dat, pârâitul din căști s-a întrerupt. Lîngă mine, un deputat șopti: S-a încurcat", vorbind despre interpret. În realitate, după cum am aflat mai târziu, Generalul făcuse câteva modificări (în textul inițial al discursului, n. m.). La cererea lui Ceaușescu, suprimase aluzia la hegemonie din fraza "ca să terminăm cu sistemul celor două
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
îngrijorat pe cât ni-l prezintă fostul șef al spionajului românesc, Ion Mihai Pacepa, care susține că, la aflarea veștii despre invazie în noaptea de 20 august, secretarul general al PCR ar fi devenit incoerent din cauza fricii paralizante care îl cuprinsese, șoptind bâlbâit "Acu-i r-rândul m-meu" (Pacepa: 1993, 290-291). Ceaușescu, la fel ca și Tito, a vizitat demonstrativ Praga cu puțin timp înaintea invaziei. Ambii și-au declarat sprijinul pentru reformele lui Dubcek, argumentând că PCC nu este în pericolul
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
știa și el că avea un comportament dement față de evrei. A rămas chiar foarte mirat, spunându-mi că am avut un noroc extraordinar. Tot vorbindu-mi, s-a apropiat de mine și a Încercat să mă Îmbrățișeze, să mă sărute, șoptindu-mi să fiu drăguță cu el. L-am respins cu toată puterea și i-am adresat cuvinte pe care cred că nu le-a uitat mult timp. Replica mârșavului a fost că a vrut să-mi dea doar un sărut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
haine vărgate, dar prima dată la ei am văzut haine vărgate -, care, am aflat după aceea, se numea Sonder Kommando, deci un comando special. Ne ajutau să coborâm din tren - n-aveau voie să vorbească cu noi, dar, printre dinți, șopteau un cuvânt: Alesghezum, adică „Toată lumea-i sănătoasă”. Nu știam ce Înseamnă, dar am aflat după aceea. Ce am văzut atunci și mi-a rămas Întipărit e că s-a dat jos din vagon o femeie cu un copil În brațe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
organizeze grupuri de lucru, pe specialități. Se spunea să iasă din rând medicii, inginerii și mai știu eu cine, și după aia Îi trimitea la cele mai grele locuri de muncă, În mine de piatră... Și atunci cineva ne-a șoptit, nu știu cine, prietenii lui tata, s-au prins ei, așa, să ieșim din rând când vor cere muncitori necalificați. Și eram muncitori necalificați - de fapt, unde eram eu calificat la 14 ani? Și a venit ziua noastră, cu muncitori necalificați - dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
alături de care era și un deținut mai vechi din acest lagăr, așa-zis Schreiber, adică funcționar Însărcinat cu evidența deținuților. În timp ce coloana Înainta Încetișor, un deținut mai vechi, polonez, trecea pe lângă noi și, oarecum din mers, multora dintre noi ne șoptea ce meserie să spunem, la care ne-am pricepe, când ajungem În fața deținutului care ne Înregistrează. Mie și altor câțiva ne-a sugerat să spunem că suntem strungari. Nu prea l-am Înțeles. Cum să spun că sunt strungar, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
căruțe și Înainte”. A fost ceva groaznic. Nici nu am cuvinte... - Unde au zis că vă vor duce? DAVIDOVICI: Unul dintre jandarmi, care era localnic, de fapt, ne-a spus că ne vor duce În lagărul din Gherla. Ne-a șoptit numai. Dar ăla care a venit, cu pana aia și care era șeful jandarmilor: „Hai, hai, repede, repede!”. Și pur și simplu ne-au gonit din casă. - Cât timp ați avut pentru bagaje? DAVIDOVICI: Foarte puțin, foarte sumar am luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
veșnica-ntrebare / de merge înainte-n întuneric sau va renunța. Oricând, acum mai poate, /de dorește să se-ntoarcă /căci poarta prin care-a pătruns /încă nu s-a-nchis./ Dar el, neofitul continuă să înainteze. O voce din adâncuri /șoptea profund și penetrant: /aici pier nebunii care râvnesc lumina.// O clipă i-a trecut prin minte munții înalți/ cu brazi și ciute, lacul de smarald/ în care se-oglindeau /el și iubita sufletului său, / rămasă să-ngrijească de copii./ Apoi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Acolo mă duceau valurile concentrice ce se strângeau parcă-n loc să se disperseze înfiorându-mi brațul și primind astfel forța astrelor în mine, prin braț în piept, și apoi câtă nebunie! Întunericul cosmic nu mai era întuneric. Astrele îmi șopteau destinele înscrise în scoarța suprafețelor lor cutremurate de Timp. La orice întrebare (și parcă nu întrebam nimic, deși răspunsurile la întrebările mele multiple puteau umple o enciclopedie) mi se răspundea, știind dintr-o dată despre orice, despre oricine totul"455. E
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
După Heidegger el se întoarce către o altă structură existențială. Eu cred, eu mă lepăd, Jur, accept personal și decizional răspunsul devine în ritual simbol al convertirii. Credința nu vine din reflexie ci din auzirea întrebării și a răspunsului indus șoptit de o întreagă audiență, cea care depășește un trecut al reflecției și se adâncește într-un viitor al configurațiilor antropologice. În filosofie gândirea precede cuvântul. Credința vine spre om dinafară, ca ceva pregândit care ne întâlnește, ne cheamă și ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mare, deschis tuturora. Nici eu și nici nimeni altul nu putem străbate acest drum pentru voi. Trebuie voi înșivă să-l străbateți. Azi, înaintea zorilor m-am suit pe deal și am privit cerul plin de stele Și i-am șoptit duhului meu: Când vom fi cuprins aceste lumi, toate, și fi-vom posesorii plăcerii și ai științei tuturor celor închise în ele, oare vom fi atunci mulțumiți și sătui? Iar el a răspuns: Nu, atunci dealul acesta va fi câmpia
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din partea tuturor este fraternitatea 498. Ne întoarcem la templu, precum făcea odinioară inițiatul către peștera sacră, în singurătatea pădurilor. Cu fiecare pas, la fiecare treaptă simțim ceva nou, și inimile sunt copleșite de senzații mistice: stelele strălucesc pe cer, vântul șoptește printre frunze, râul susură pe versantul muntelui și chiar și pământul pe care pășim, același pământ de sute de mii de ani. Vezi, toate sunt în ochii noștri de o strălucire magică, divină. Focul ne pregătește hrana, ne încălzește și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din partea tuturor este fraternitatea 603. Ne întoarcem la templu, precum făcea odinioară inițiatul către peștera sacră, în singurătatea pădurilor. Cu fiecare pas, la fiecare treaptă simțim ceva nou, și inimile sunt copleșite de senzații mistice: stelele strălucesc pe cer, vântul șoptește printre frunze, râul susură pe versantul muntelui și chiar și pământul pe care pășim, același pământ de sute de mii de ani. Vezi, toate sunt în ochii noștri de o strălucire magică, divină. Focul ne pregătește hrana, ne încălzește și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru că poesia este în primul rând o elaborare structurală fonică. Chiar citind-o în gând ea răsună creând în cugetul cititorului o taină complexă ca o percepție multisenzorială. Rezonator multiplu al zbaterilor, al contradicțiilor, al nădejdii și speranțelor, manuscrisele ne șoptesc sclipiri de istorie, memorie și prezență, proorocire, prevestire, dar și înnoire a lumii sau a ființei. Poesia, ca și întreaga literatură rămâne cea mai fantastică născocire a imaginației umane revărsate din constelațiile universului sub forma luminii din haosul ceresc. Fără
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
armonii universale? De aceea, mă repet, azi, mai mult ca oricând literatura trebuie să stimuleze dorința omului spre illuminare. Cu fiecare pas, la fiecare treaptă simțim ceva nou, și inimile sunt copleșite de senzații mistice: stelele strălucesc pe cer, vântul șoptește printre frunze, râul susură pe versantul muntelui și chiar și pământul pe care pășim, același pământ de sute de mii de ani. Vezi, toate sunt în ochii noștri de o strălucire magică, divină. Focul ne pregătește hrana, ne încălzește și
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pentru că poesia este în primul rând o elaborare structurală fonică. Chiar citind-o în gând ea răsună creând în cugetul cititorului o taină complexă ca o percepție multisenzorială. Rezonator multiplu al zbaterilor, al contradicțiilor, al nădejdii și speranțelor, manuscrisele ne șoptesc sclipiri de istorie, memorie și prezență, proorocire, prevestire, dar și înnoire a lumii sau a ființei. Poesia, ca și întreaga literatură rămâne cea mai fantastică născocire a imaginației umane revărsate din constelațiile universului sub forma luminii din haosul ceresc. Fără
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înălțimile unui erudit. Tremorul și fenomenele unui personaj precum Lord Say în Henric al IV-lea sau parkinsonianul Achilles din Troilus și Cressida denotă același rafinament intelectual. Alungă iute orice bănuială Precum că n-aș fi zid. Pe-aici, priviți, Șoptesc cei doi sărmani îndrăgostiți 955. Lumea perioadei elisabetane era heterogenă, cuprinzând politicieni, teologi, poeți și dramaturgi, exploratori și bătrânii lupi de mare asemenea lui Drake și Raleigh. În această țesătură, în care zidul închipuit de bard este însuși el, se
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fără cunoașterea dăruită genetic, fără informația venită noetic și fără Dumnezeu, creatorul și arhitectul tuturor lucrurilor. Deasupra noastră, cerul, astrele și planetele ne dau senzația că totul stă în puterea noastră și adeseori refuzăm să ascultăm ceea ce sinele ascuns ne șoptește. Trăim sub imperiul activității unui creier prin care zărim lumina. Ideile, planurile, acțiunile noastre ne determină să uităm până și de nevoile noastre. Lumina ce-o simt năvălindu-mi în piept când te văd minunato, e poate că ultimul strop
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din adevărul pe care inițiatul îl caută cu înfrigurare întreaga viață și-l numește lumină, atunci el este cel care, Duh Sfânt fiind, se regăsește cu toată substanța sa în poeme. Cuvintele nu aparțin conștienței umane ci spiritului cosmic care șoptește celui ce știe să-l asculte, alesului, profetului, poetului, asemenea apostolilor consfințiți de Dumnezeu 1130. De aceea literatura religioasă nu este decât parte din marea poesie a universului înscrisă prin imagini, muzică și cuvânt în arta lumii de când există ea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de activități necontrolate și de risipirea cea fără finalitate în eternitatea divină. Porunca I - Nu crede în nici un fel de informații, de vești, de păreri, despre Mișcarea Legionară, citite în orice foaie ar fi, chiar dacă pare a fi naționalistă, sau șoptite la ureche de agenți sau chiar de oameni de treabă. Legionarul nu crede decât în ordinul și în cuvântul șefului său. Dacă acest cuvânt nu vine, înseamnă că nimic nu este schimbat și că legionarul își merge în liniște drumul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]