17,588 matches
-
vrea să spună sau ce vrea să vândă. Robby stătea aplecat de umeri și puloverul Hilfiger legat în jurul taliei i se desfăcu și alunecă pe mochetă în timp ce se ridica din pat întinzându-se. Pe perna lui era o carte pentru adolescenți Ce a fost Pîmântul altădată. Fiul meu avea unsprezece ani și un portofel Prada și un petic de pirat Stussy și o manșetă de tenis Lacoste prinsă la încheietura mâinii și visase să înființeze un club de astronomie, dar lipsa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spus nimic lui. (Vântul? Cum adică vântul te-a împiedicat să te uiți la mașinile din parcare? Ce căutai? Mașina unui student care nu există? O fantomă? Cineva care are aceeași mașină pe care o aveai și tu când erai adolescent și...) Alt sentiment oribil: mă simțeam tot mai confortabil cu irealitatea situației. Mă încărca cu tensiune dar mă și detașa de trupul meu. Ziua și noaptea de ieri fuseseră atât de străine de orice trăisem înainte încât teama era acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
viața tatălui meu, chiar înainte de a muri, sau că 307 Elsinore Lane se transforma în casa care exista pe Valley Vista într-o suburbie din San Fernando Valley numită Sherman Oaks sau că vântul mă împiedicase să caut mașina unui adolescent sau că un asasin bântuia prin Midland County din cauza unei cărți scrise de mine sau - mai grav - că o fată pe care o dorisem dispăruse în Orsic Motel în Stoneboat la un moment dat astă-noapte. Și brusc m-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
decorată intens, îi separa de camera în care dormeam eu. În timp ce Marta îi ajuta pe copii să se pregătească de culcare mi-am amintit că discutasem odată „Mormântul“ cu un psiholog la care mă trimeseseră părinții mei când eram un adolescent (l-am parodiat în Mai puțin decât zero), iar acesta fusese amuzat de elementele freudiene - simbolurile sexuale - prezente în povestire și pe care nu le-aș fi putut decela la doisprezece ani. Ce era muntele de păr? De ce avea orificiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi se întâmplase săptămâna trecută. Nu era suficient timp pentru asta. Ajuns sus, m-am oprit în capul scărilor și am privit camera de zi. Reacția mea a fost înăbușită. Camera mea nu arăta doar exact așa cum o lăsasem ca adolescent, dar era și camera lui Robby. Stăteam aici deseori când veneam în L.A., după ce plecasem la Camden și apoi la New York, iar de-a lungul anilor o parte din această încăpere spațioasă cu privirea spre San Fernando Valley se transformase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
flamandă, să luăm și legume. Taraful cântă muzică de petrecere. Adrian Popescu spune: „Niciodată n-am mai mâncat desculț în Belgia...”. VITALIE CIOBANU: Seara, aglomerație teribilă în Piața Charles de Gaulle. Din ce cotloane a mai ieșit și mulțimea asta? Adolescenți de 14-18 ani, atrași, din toate cartierele orașului, de concertul rock susținut de David Holliday - fiul lui Johnny Holliday, veteranul muzicii franceze de gen -, poposit în turneu la Lille. Exact ca la noi, aceeași viermuială, când vine cineva „de la Centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
detalii, cred, ar ilustra mai sugestiv atmosfera. Evenimentul avea loc la mansarda unui bloc spre care te strecurai cu greu, virând printre cuplurile tinere - probabil ei înșiși artiști sau consumatori de artă. Priveai la trupurile încolăcite în gangul de la intrare, adolescenți dosiți în umbra scărilor, adăstând în diverse poze - unii se mângâiau, alții, probabil, trăgeau țigări cu „iarbă”, afișând o nepăsare veselă în fața străinilor. Nu aveau, aparent, nici o legătură cu cele ce se întâmplau mai sus de ei. Sau poate doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
copii mici, așezați în șa. Familii pe roți. Bărbații râd în gura mare, fumează și sorb din paharele cu bere. Spuma li se prelinge pe mustăți. Mă prind că dau târcoale grupului de cai-putere de pe șosea, imitând gestul reflex al adolescenților avizi să admire și să comenteze motocicletele cu ghidonul înalt, exact ca în filmele americane. Polonia e o țară liberă, occidentalizată, vrea să spună atitudinea provocatoare a posesorilor lor. Plăcerea exhibării unei opulențe de anarhiști motorizați și a unui life
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
idei, este tocmai semnul găsirii propriei firi, a drumului de urmat, înghețarea cumva a unor tendințe ajunse la vârf. În acest sens, dintre noi, cei cinci, Matei a fost cu adevărat primul care și-a părăsit poza, uneori grațioasă, a adolescentului, găsindu-și masca sa, dominându-ne pe toți, și nu numai pe prietenii săi apropiați, ci și pe adulții, redutabili, unii, din jur. Iar, cum se întâmplă, prestigiul, pe care l-a dobândit destul de iute, de „compact”, față de unii mentori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dar care „alerga” cumva alături de noi, ne împărtășea adică reflexele culturale, orizontul literar, modelele, uneori și ticurile de expresie sau „poziția socială”, estetismul. Sau „tânărul” Adrian Păunescu, care „ni s-a alăturat”, trecând iute, deși era abia un „post-liceal”, un adolescent furtunos, mândru de această „boală”, a adolescenței, din „grupul” lui Fănuș Neagu într-acel al lui Eugen Barbu (sau invers, nu mai rețin ordinea „căutărilor” sale!Ă, ca să aterizeze pentru ani buni în mijlocul nostru, fermecându-ne pe rând; pe Matei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare poet tocmai prin această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave, decisive. Sau... mai știi, mă înșel eu acum, la rândul meu - cu întreaga critică literară care, postum, nu îl așază pe Grigore printre vârfurile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei, ceva mai încolo.Ă Da, eu, mărturisesc, am dorit și am visat succesul. (Depun mărturie, prietenul meu, Nichita - idem!Ă Succes, pentru noi, însemna nu numai o „realizare personală”, o reușită ieșire din anonimat - pe care o visează orice adolescent sau post-adolescent! —, ci și o legitimare a unei clase și arte condamnate de regimul brutal și abuziv comunist. Sigur, noi, tinerii scriitori de atunci, noi nu am fugit în munți (în treacăt fie spus, cine cunoaște dosarul de spionaj al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
minte și asasinează în numele unei idei! Nesocotiți eram, inconștienți, deoarece nu era vorba de curaj, ci pur și simplu de acea iluminare și energie pe care ți-o împrumută un vis. Vis insistent, tiranic, așa cum sunt unele vise ale unor adolescenți care iau în serios, împotriva sfaturilor înțelepților casei sau ai cetății, cărțile, cetățeni instinctivi ai orașului imaginar ce-și are prinții săi - un Cervantes, un Borges... Cărțile, lumea și ideile cuprinse în ele, preferându-le realității mediocre din jur, ideile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și de noi înșine, de lutul nostru ce ne târăște, în pubertate și adolescență, prin atâtea confuzii, mlaștini ideatice, temnițe culturale și neînțelegeri dureroase ca o rană de cuțit... Eram, de fapt, spre ghinionul și spre norocul nostru triumfător, niște adolescenți întârziați în „boala lor de origine divină”, cum cânta Nini, fericiți ca niște nătângi ciudați de „infirmitatea” lor ce le crea mereu, cu o insistență drăcească, neplăceri sociale sau intime cu duiumul. Eram prieteni, atunci, și ne puteam măsura, măcar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât „cariere”: erau destine, în accepția ce se împrumuta, atunci, acestui cuvânt, iar unii dintre acești „eroi” se învecinau cu zeii, dacă nu erau de-a dreptul semizei, ca Hercule. Azi îmi dau cont că admirația și „solidaritatea” incondițională a adolescentului patetic și inflamat care eram a fost și un motor al propriei mele formații - în dezacord cu toate premisele societății românești de atunci, înrobite stalinismului. Opunând de pe atunci „ideea mea” despre carieră celei pe care mi-o propuneau părinții și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ultima?! Se „termină” oare cu „ea” metamorfozele voinței mele de a exprima drama individului contemporan? Nu cumva mă aflu pe o cale, care, după Îngerul de gips și ruptura socială radicală, mă poartă în altă parte și „dincolo” de planurile adolescentului care fusesem, care privea în sus spre idolii săi de atunci, un Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu sau Liviu Rebreanu și... câțiva autori englezi de-a doua mână, la modă atunci, dar și Stendhal, e drept, și Balzac. Dar... la Balzac
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o lume literară sceptică față de șansele de viitor ale romanului „secolului al XIX-lea”. Modelul lui Grobei, am mai spus-o, l-am găsit tot în universul tipologic dostoievskian, și anume la unele personaje secundare, cum ar fi Versilov din Adolescentul sau Svidrigailov din Crimă și pedeapsă. Cu Grobei am vrut să arăt, dincolo de încercarea de a desemna, în abisalitatea sa, mitul politic, atât de dominant în lumea și psihologia ultimelor secole „moderne”, preemineța și forța romanului, ceea ce numim astfel, cel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât mă așteptam. Și eu, ca și cei care am intrat în această nouă bătălie... 8 ...Au trecut iarna și primăvara lui ’69 și, în luna august, mă aflam la Moscova, la festivalul internațional de film, unde însoțeam filmul Răutăciosul adolescent, căruia îi scrisesem scenariul, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Irina Petrescu, în rolul principal, urma să ia premiul festivalului pentru interpretare. Primesc un telefon, prin ambasada română, de la c.c. al partidului, că sunt rugat să mă întorc înaintea delegației
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de teatru, din fericire pierdute azi, ba însemnări jurnaliere de o banalitate și pretențiozitate care ar provoca zâmbetul oricărui licean... (Citind azi paginile de jurnal genialoide ale post-adolescentului care a fost Radu Petrescu, îmi dau încă o dată cont de „defazarea” adolescentului care eram, de „insolubila”, frizând „boala psihică”, criză în care se afla, vrând mult, vrând totul și... putând foarte puțin; „să vrei pân’ la mie, să poți pân’ la șase!”, scrie undeva, acid, Arghezi.Ă Când l-am întâlnit pe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ruine. Tatăl îmi face semn să urc scările la etaj. A plâns prea mult, acum nu mai are lacrimi. Pe o bucată de zid, fotografiile color ale mai multor tineri uciși, cu un Arafat pe post de înger păzitor. Numai adolescenții de parte bărbătească au dreptul la fotografii: fetele și micuții dispăruți au câte un trandafir roșu în locul feței. Încerc o jenă în a vedea albumul de familie transformat în afiș și doliul politizat. În același bombardament, gazda mea și-a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cidul sau Rodogune, pe căpitanul de Gaulle la Théâtre Français ridicându-se de la cel de al doilea balcon (spre marea nemulțumire a vecinului din spate), pentru a o aplauda pe Sarah Bernhardt în L'Aiglon de Rostand, sau pe Isus adolescent reținându-și o lacrimă în fața deznădejdii unui Oedip bine jucat, înălțat pe coturnii săi cu vârful pătrat și scandând prin masca-i imprecații contra patriei care l-a izgonit. Și minunându-se, spre sfârșitul spectacolului, văzând că un erou poate dispărea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Kaftaro, care se opusese intrării lui Ioan-Paul al II-lea în interiorul moscheii Omeiazilor. Instituția, imensă, acoperită cu două minarete, ocupă un grup întreg de clădiri. Este principala școală de formare religioasă sunnită, centru internațional în care mai multe sute de adolescenți, veniți de pe toate continentele (întâlnesc și tineri francezi din Martinica sau din La Réunion), învață religia musulmană și deci limba arabă. Centrul este condus de șeicul Salahedin Kaftaro, fiul celui de mai sus, care mă primește cu multă amabilitate, mi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Peșterii din Coran, recitată în timpul rugăciunii de vineri. Fugind de persecuția împăratului idolatru roman Decius, șapte tineri din Efes își găsesc adăpost, împreună cu câinele lor, într-o peșteră și, trei secole mai târziu, se trezesc în mod miraculos. Numele acestor adolescenți creștini zidiți de vii, deveniți în Coran "tovarășii din peșteră", sunt talismane pe pământul islamic. Părintele dall'Oglio, instalat aproape de Damasc în mijlocul siriacilor, face des drumul dus-întors între Bretagne și deșert. Îl are drept model pe Louis Massignon și ca
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acestor profeți fără vârstă, înveșmântați în bărbile lor albe, pe care nu i-ar urâți niciun dagherotip așa cum nu l-au urâțit nici frescele sau miniaturile medievale, și pe care zadarnic încerc mereu să mi-i imaginez copii sau măcar adolescenți imberbi, prea conștient fiind de faptul că deranjez, eu unul mă cam bâlbâi. Ei rămân totuși curtenitori și mai degrabă ospitalieri. Economi la vorbă. Hieroglifici. Protejați de un roi de acoliți ale căror voci înăbușite le aud dincolo de ușă vicari
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
atât de generos, descoperă în creațiile populare arhetipuri universale, în mijlocul cărora „sentimentul românesc al ființei” a reușit să dezvolte forme unice. Studiile dedicate conceptului de inițiere identifică trei tipuri ale ritualului: cel dintâi se referă la trecerea de la statutul de adolescent la cel de tânăr cu drepturi depline în societate și a fost denumit inițiere tribală, rituri de pubertate, inițiere de la o clasă de vârstă la alta. Celelalte două tipuri privesc inițierea religioasă și inițierea într-o societate secretă. Doar cel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]