10,318 matches
-
organizare, fără funcție sau finalitate și care necesită intervenția unui proncipiu ordinator. În același timp el este matricea de unde s-a născut lumea. Nu-i niciun clopot, nici adâncul de fântână. Suntem doar noi într-o divină mână care ne-adoarme într-un vis, în veșnic infinit, orgasm ceresc redus la doi îndrăgostiți ce sunt în cosmos și în haos un nimic, lumină îmbrăcată în pământeană haină 890. Memoria perfectă și raționamentul deductiv ale subconștientului nu prezintă numai avantaje, chiar dacă s-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
purificăm subconștientul de toate gândurile, ideile, credințele și obiceiurile care merg împotriva legilor cosmice și naturale ce lucrează în noi. Uneori haosul este moarte, alteori viață, el poate fi plin de culori sau o neîntinată beznă. Seara, chiar înainte de a adormi, să ne întoarcem cât mai departe posibil în amintirile din adolescență și copilărie. De fiecare dată când un eveniment ne revine in memorie, să încercăm să o menținem câteva clipe în conștiență, și apoi s-o analizăm ca și cum ar fi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de echilibru/ pe care unele femei îl exercită/ asupra falselor imagini/ ce defilează într-o minte de bărbat.// Mecanismul fără a cădea în mrejele gândirii/ filosofice sau fără a dori să predic -/ îmi amintește expresia lui Nietzsche:/ Lăsați virtutea să adoarmă căci se va trezi refăcută.// Oricum aceasta-n mine arareori se-ntâmplă/ și ca întotdeauna pentru o astfel de magică/ licoare/ prudența dozei e cea mai importantă./ Asemeni lipsei, abuzul de farmece aduce/ bolirea-ntr-un cerc (și cât de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
similitudinea lui Yahveh cu Allah și Dumnezeul creștin. 655 părinte al bisericii latine, 160-230 A.D. și preluată de Theophilus. 656 a treia dinastie a Vechiului Regat, 2980-2900 î.C. 657 mai târziu numit Enki 658 Lucian Blaga, Cântec înainte de a adormi 659 Ralph Lewis, Sanctuar interior, 1981. 660 misticul descoperă, atunci când revine la starea de conștiință normală, că este incapabil să exprime prin cuvinte ceea ce a simțit, și că nu poate să-și împărtășească revelațiile cuiva care nu a trăit experiențe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Aurélia 670 Homer, Iliada 671 Într-un fragment de dialog din secolul al II-lea î.C. citat în Les songes et leur interpretation, Edition de Seuil, 1959. 672 Aristotel, De somno et vigilio 673 Lucian Blaga, Cântec înainte de a adormi 674 Henri Focillon, Vie des formes, 1943. 675 Juan Ramón Jiménez, Somnul 676 Lucian Blaga, Cântecul somnului 677 Nichita Stănescu, "Mi-amintesc cu uimire", Necuvintele, Jurnalul național, București, 2009. 678 Arthur Rimbaud, Le bateau ivre 679 Mihai Eminescu, Se bate
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
soția mea, care este fiica lui Jănică Todicescu 240. În ultimul timp am făcut o serie de achiziții foarte valoroase, legate de activitatea lui Ion Teodorescu-Broșteni, un harnic colaborator al revistei „Șezătoarea”, de asemeni cu privire la învățătorul Neculai Herescu, care a adormit întru Domnul la Târzia, dincolo de Boroaia. Urmăresc o serie de medalioane privind folcloriștii și învățătorii din regiunea noastră. Se conturează o istorie a folcloristicii fălticenene 241, care a gravitat în jurul nemuritoarei „Șezătoarea”. La 1 mai 1974 se va inaugura probabil
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
rege, sentimental, zic ei, din interes material, zic eu, să nu le placă modul în care vorbesc despre „regele” lor. Unii, dintre acești puțini regaliști, au mâzgălit niște hârtie, mâzgălituri pline de neadevăruri și de un servilism grețos, bune de adormit proștii. În ce mă privește, am spus-o elevilor mari și studenților, profesorilor și celor care se ascultă numai pe ei, celor care, nu puțini, m-au întrebat despre monarhie și regi, pentru mine ultimul rege a fost Decebal. În
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și Cloșca: „Să fie omorâți într-un mod spectaculos, în zi de sărbătoare”. Statele, oamenii de stat, îndeosebi dictatorii, își ascund, mai bine zis, își justifică crimele și asasinatele prin formula „rațiuni de stat” și, cu siguranță, Saddam și-a adormit conștiința cu această formulă magică, iar cei care l-au judecat, condamnat și executat au invocat aceeași rațiune de stat. Nu se poate spune același lucru despre asasinarea lui Ceaușescu, în care frica pătrunsă până și în oasele cioclilor, a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
putea răsturna zicala: „corb la corb nu-și scoate ochii”. Criza e lungă ca o zi de post, iar ce zice guvernul cu președinte cu tot, că există semne de redresare, ieșim acuși la liman, sunt vorbe de clacă, de adormit țâncii, cărora li se dă să molfăie o petică cu urme de zahăr, de unde expresia „a duce cu zăhărelul”. Nu-i nicio filosofie să spui că o țară săracă, jumulită, furată, umilită, de să-i plângi de milă, cunoaște mai
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Acest 19 mai a separat definitiv opoziția de putere și a șters iluzia că societatea românească este otova, având aceleași interese, idealuri și preocupări. S-a crezut fals, de către guvernanți, că politica de pomeni electorale și de alte naturi va adormi vigilența, va atrofia cinstea și obrazul de a trăi dintr-o muncă cinstită, făcând din toți și din toate o masă de manevră. Guvernanții au uitat de o zicere cu cântec, românească: „Degeaba dai de pomană țiganului toată săptămâna, dacă
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
în fișa mea psihologică nu știu. Dar în seara aceea, neputând dormi, mi-am adus aminte de discuția cu ea. Ca un bumerang s-a întors întrebarea: Dar pe tine, Virgile, te cunoști? Am rămas stânjenit ca ea. Și am adormit cu gândul că temnița îmi va da prilejul să mă întâlnesc cu mine, cel pe care trebuia să-l cunosc cu adevărat. CAPITOLUL VII Închisoarea Ploiești. Procesul La 1 Decembrie 1942 am fost expediați la Ploiești cu o carosată păzită
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
adresă reverențios: Dumghiavoastră... pentru ce... arestați? Suntem legionari. Aaa..., a exclamat dând din cap a înțelegere. Apoi adresându-se „ostașilor” într-un jargon din care nu am înțeles nimic, s-au așezat liniștiți pe dușumele și în câteva minute au adormit buștean, chircindu-se unul în altul de frig. La trântiturile ușii, cuiul ce atârna tabloul lui Antonescu a ieșit. În cădere, tabloul a răsturnat cana cu apă și poza s-a udat, așa că am pus tabloul la soare. A venit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
putea dezmorți buricele degetelor. Celula părea că are cinci pereți. Ne imaginam sistemul celular interior ca un labirint din care chiar Tezeu cu firul Ariadnei n-ar fi putut ieși niciodată. Obosiți, înfrigurați și cu usturimi acute la glezne, am adormit amândoi înlănțuiți sub mantaua mea de elev, care avea mânecile rupte, rămase la Ploiești. Câte o părticică din ființă ne va rămâne prin fiecare din închisorile, minele, lagărele de muncă și beciurile securităților din toată țara; unora ființa întreagă, în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și oasele erau prea grele pentru a le mai purta cu noi... Deși erau câte 4 paturi suprapuse în celule, ne-am înghesuit câte doi într-un pat. Înainte de a mai simți ceva, abia schițând o cruce peste față, am adormit ca într un leșin al morții. În închisoarea Alba Iulia fuseseră deținuți FDC-iști minori, amnistiați cu câtva timp înainte de 23 August. Comandantul era om foarte cumsecade. Pe cei deveniți majori după doi ani de detenție i-a propus spre
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Trifan a făcut o proorocire despre Stalin et comp: Vor face tot felul de concesii, aparent favorabile apusenilor, vor prelungi tot felul de conferințe și vor hotărî amânări succesive, stabilind în timp date cât mai îndepărtate pentru rezolvarea diferendelor pentru ca, adormind atenția opiniei publice mondiale, să-și poată întări autoritatea. Iar pe plan local vor desființa toate structurile tradiționale, democratice și etnice, pentru a instala „dictatura proletară”. A avut dreptate, deși nu știa atunci hotărârile de la Yalta. Prima amenințare sovietică Într-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bun, m am întors liniștit în colonie. * Scrupulozitatea poate părea puțin exagerată. Am constatat însă pe propria conștiință, nu pe piele, care de multe ori nu e prea simțită, că dacă lași să treacă acele subțiri reproșuri cu timpul îți adormi trezvia - cum numesc Sfinții Părinți această formă de vigilență spirituală - și pentru alte fapte mai grave și mai greu de îndreptat. Dar trebuie menținut un echilibru fiindcă poți cădea în ipocrizie sau în deznădejde. Simțirea minții, de care Sfinții Părinți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
splină, se duce, taur negru, rostogol, de câte ori îl săgetează-n gol harapi cornuți, mereu în nehodină?... Un sul de carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge... Un Înger furișându-se-n chilie deasupra frunții nimb subțire-i ninge!... Vrăjmașii gem la pragul lui pe coarne!... Movilă-i stă nisipul lângă ușă... A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
iertare de la legionari. Aceasta o știu prea puțini. O știu mai bine cei care l au păzit. Profesorul Topa obosise. Nimeni n-a mai scos vreun cuvânt. Toți au încetat orice comentariu când dânsul s-a întins să se odihnească. Adormise și am crezut că a murit. Privindu-l atent am observat că respirația îi era liniștită. Mi-am însemnat pe o gamelă ideile acestui discurs pro veritas, pe care le reluam din când în când împreună cu maiorul Fetecău. Mă gândeam
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Retezat pentru a nu fi prins, simțea că nu va mai putea rezista. O ploaie torențială îl obligase să-și caute adăpost. La lumina fulgerelor a descoperit o mică peșteră creată de prăbușirea unor lespezi stâncoase; obosit, era gata să adoarmă când a auzit deasupra lespezilor pași grei care alunecau pe grohotișul dimprejur. Și-a dat seama că o fiară își căuta adăpost de ploaie. Nu a mai avut timp să iasă și s-a retras în fundul peșterii și cu arma
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să îndoaie vinclurile de la paturi ca pe niște sârme. Încercarea de a-l imobiliza se termina totdeauna cu prăbușirea noastră la pământ. Unul dintre milițieni l-a adus în camera noastră să-l îngrijim. Numai așezat pe spate ceda. Obosit, adormea, și în somn spunea tot ceea ce făcuse, ca într-o aiurare. Când se trezea, se uita bănuitor împrejur și avea o foame de lup. Îi păstram două porții de mâncare. Milițienii știau pentru cine. Rănile și le făcea în fiarele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
câte-o dată, ca unghia strivită... Ficatul când se umflă, când se usucă-ncet și inima se joacă „de-a alergata-n cerc” și scârțâit de oase cu zornăit de lanțuri se-amestecă-ntr-un cântec cu armonie gravă și pedalată lung... ... și-adorm lipit de zid! O, ce scump e visu-acesta! Ce Taină crește-n zid, de crapă de lumină, Lumină izvorând? Serafice cântări mă însoțesc în sfere pe trepte de lumină, în nesfârșit urcuș... Și crește-n „adormire” un trup sfințit în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ci un act de comuniune în Hristos pentru toată lumea. Ei se fac mesagerii Bisericii, Apostolii și Martirii ei în acest veac în care doar nebunii mai sunt în stare de asemenea acte. Oamenii raționali își asigură condiții de viață frumoasă, adormindu-și conștiința responsabilității pentru faptele lor în fața lui Dumnezeu. Coliban mă lăsa să mă desfășor, studiindu-și folosul din această declarație pro veritas. Dumneavoastră personal, ca toți cei ce conduc acum statul, v-ați pus vreodată problema renunțării pentru binele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la Blois, Tours și Orleans (și de produsele de patisserie care ți se topeau practic în gură). Cei care participau la ieșirile în aer liber de după-amiază remarcau că aerul din zona Tours este "atît de dulce încît practic te adoarme..." Atmosfera aceasta a fost consacrată de expresia: "Mai bine Hitler decît Blum!" Echivalenții din Anglia ai acestor oameni știau că chiar dacă englezii vor cîștiga iminentul război, Imperiul Britanic nu va supraviețui. Cuvîntul la ordinea zilei era împăciuitorismul. Iorga era partizanul
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fericită pe Hartley devenise lucrul cel mai dezirabil din lume, ceva a cărui împlinire ar fi încununat viața mea și ar fi făcut-o perfectă. Am continuat să mă rog și apoi am încercat o stare stranie, ca și cum aș fi adormit. În orice caz, am trăit experiența unei treziri cuprinse de panică: dacă am pierdut-o pe Hartley? Ca și cum unica mea șansă de a o găsi s-ar fi consumat în timpul cât dormisem. Vacanța i se terminase, plecase acasă, fugise, murise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nicăieri către nicăieri, într-o inimaginabilă extincție. Și cât de multe erau, de parcă în sfârșit cerul se sfărâma și se desfăcea în bucăți. Iar eu voiam să-i arăt toate acestea tatălui meu. Mai târziu, mi-am dat seama că adormisem și am deschis ochii cu mirare, dar cerul avea iarăși cu totul altă față, nu mai era întunecat, ci luminos, auriu, aurit cu praf de aur, ca și cum îndărătul stelelor pe care le văzusem înainte se ridicaseră o serie de cortine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]