28,520 matches
-
sunt deopotrivă afectate, modificările în spirit parodic pornind chiar de la titlu, ales după principiul dadaist al arbitrariului absolut: "Unul din motivele pentru care Cântăreața cheală a fost intitulată așa, este că nici o cântăreță cheală sau pletoasă nu-și face apariția. Amănuntul acesta ar trebui să fie suficient"107. Subtitlul "antipiesă" justifică atât intriga circulară, construită "prin aglutinarea de întâmplări mărunte, prin derularea mecanică a fluxului amintirii, prin asocierea spontană de detalii aberante"108, având un pseudopunct culminant, "marcat la modul parodic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
necultivați, ambele procedee fiind împământenite deja de Caragiale. În schița Ce cere publicul de la un deputat, de exemplu, recunoaștem atât pălăvrăgeala nestăpânită a personajelor din Justiție, Art. 214, cât și iresponsabilitatea civică a "domnului" rătăcit din Petițiune: Doamnă, acestea sunt amănunte care, nu mă îndoiesc, au mare importanță în viața d-voastră, dar nu văd ce amestec pot avea eu. Veți vedea îndată... Copilul acesta, al ofițerului... că e al lui... v-asigur... el zice că-i al altuia... tot un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care pot fi reduse la schema arhicunoscută, renunțând la revărsări de argumente, invective sau imprecații ușor de reconstituit. De închiriat este, din acest punct de vedere o fonogramă cenzurată fără nici o pagubă pentru redarea atmosferei domestice în cele mai mici amănunte: Firește! d-ta nu te amesteci...etc... Și se isprăvește masa cu certuri și lacrimi... Fir-ar a dracului ș-afurisită de viață! etc... Aceeași damă, a treia zi de sf. Gheorghe, către Boriș, servitoarea: Oglinda din salon! ce-ai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Poetul ca și soldatul etc. Efectul muzicii mortuare este mai atenuat, inducând doar un vis în care se disting personaje deja cunoscute. Cea de-a treia variantă îi aparține cetățeanului Vasile Mureșan, transformat în personaj literar de prozatorul Mircea Nedelciu. Amănuntele aventurii prin care trece pentru a ajunge la funeralii nu sunt păstrate, însă nu pentru a relativiza adevărul celorlalte versiuni, ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de filiații, deoarece trimit cu gândul la Caragiale sau la personajele sale. De pildă, faptul că bunicul lui Urmuz din partea mamei, preotul Filip Pașcani, om mucalit, renumit pentru darul ironiei, ar fi fost apreciat de însuși Caragiale 5, constituie un amănunt care îndreptățește presupunerea că nepotul, măgulit și devenit conștient de valoarea artistică a harului pe care, se spune că l-a moștenit, a prețuit, la rândul său, opera marelui comediograf. Chiar și din punct de vedere comportamental și caracterial, grefierul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de o întreagă simptomatologie care indică instituirea unei astfel de orientări. Caragialismul denotă o sinteză estetică și atitudinală care durează de cel puțin un secol în cultura românească și care, în linii mari, se opune eminescianismului. Fără să intrăm în amănuntele vechii dispute legate de așa-numita "atitudine Caragiale"3, reținem că la începutul perioadei interbelice intelectualitatea se polarizase deja în două "spirite" antagonice, dintre care cel marcat de semnul caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niște hârtii de pe măsuța din colțul încăperii. —Invitații au confirmat în proporție de optzeci și opt la sută, îl informă ea. —O să fie grozav. Sper, se strâmbă ea. Organizatoarea știe ce face, sau cel puțin așa pare, dar sunt atâtea amănunte încât ceva tot n-o să meargă bine. Știu, zâmbi Murphy. Dar ăsta e tot farmecul. Glumești, spuse ea. Știi că eu nu suport s-o ia lucrurile razna! — La birou, poate, se învoi el. Dar trebuie s-o lași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
vă căsătoreați și, dimpotrivă, vă despărțeați, iar eu eram avocatul lui, l-aș fi sfătuit să te usuce de bani pentru pensie alimentară. Știu, spuse ea. Corr căută ceva pe computerul lui și imprimanta se puse în funcțiune. — Acestea sunt amănuntele despre persoana pe care ți-o recomand eu, îi spuse înmânându-i hârtia. E foarte pricepută la treburi din astea. —Mersi. Luă foaia, o împături și o puse în geantă. —Tu și Aidan sunteți în regulă? o întrebă el. — Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea curajul. Sigur că te-ai descurcat, scumpo. De data aceasta, vorbi Stephen. Mama ta nu voia să spună că fetele alea sunt mai bune decât tine. Tu ești mândria noastră și toată lumea din Galway de-abia așteaptă să afle amănunte despre nuntă. —Crezi? Sigur că da, interveni Gail, întorcându-se spre ea și zâmbindu-i. Ascultă, scumpo, nici una dintre ele nu se compară cu tine. Toată lumea vorbește despre tine și despre succesul tău. În cazul ăsta, poate că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ghivece. Dar proprietarul a spus că nu-i prea plac florile și nu m-a lăsat să sap grădina. Dar ar putea să pună după aceea iarbă, nu-i așa? Nieve era ușurată să vadă că avea în sfârșit un amănunt de care să se plângă. — Asta am spus și eu. Dar s-a opus cu tărie. Nieve ar fi vrut să mai comenteze. Însă șampania o moleșise și își dădu dintr-odată seama că nu merita efortul. Ghivecele probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
internet, îi spuse Nieve tatălui ei înainte ca acesta să deschidă gura. —Ce s-a... începu Stephen, dar Nieve ieșise deja din sufragerie. Ce se întâmplă? întrebă Gail. Credeam că o să vă întoarceți mult mai târziu. Nu cunoaștem încă toate amănuntele, le spuse Aidan. Dar lăsați-mă să vă explic ce știm deocamdată. Darcey, Rosa și Carol erau încă în bar. Soțul Rosei, Roy, era și el cu ele. Era contabil și din când în când observa că datoria trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putea - așa cum făcuse în ultimii zece ani - să ignore lucrurile bune care făcuseră parte din prietenia lor. E adevărat că ne-am certat, zise ea într-un sfârșit. Ideea e că... Și le explică toată situația referitoare la Aidan, adăugând amănunte pe care nu i le povestise lui Carol, astfel că amândouă făcură ochii mari și chiar Roy părea stingherit. — Dar asta nu face din ea un om imoral, conchise Darcey. Poate că e cam vacă, dar nu e o infractoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
gândeau așa. Și atunci îi dădu prin minte că poate era fan al cântărețului! Din nefericire, întâlnirea nu avu loc la conacul starului de lângă lac, ci în birourile moderne cu aer condiționat ale consilierilor lui financiari, care o descusură în amănunt asupra produselor InvestorCorp și ale căror întrebări erau mult mai sfredelitoare decât ale unor clienți normali. S-a ars și acum suflă și în iaurt, spuse Antonio Mantovani atunci când Darcey remarcă insistența lui. Vrem să ne asigurăm că totul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea nimic special în afara unor catrene dar nostradamus conform ultimelor concluzii (publicate în tabloidele de a doua zi) a fost declarat impostor imediat după consumarea antreurilor 4 mai 2011 Călătorie Ca un ultim chin, către tine vin, Plouă obsedant cu amănunte, Mi se face rău fără chipul tău, Dar păstrez un semn de dor pe frunte. E momentul trist când nu mai rezist, Vreau să trag cu praștia în stele, Sunt din nou copil, strigăt infantil, Și un zbucium, ca un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
-mă să fiu metamorfoză, Să ies din propriul trup, ca o nălucă, Îmi fac cuțit din dorul meu de ducă, Tăindu-mi drumuri prin anamorfoză. Nu îmi mai simt nici pulsul, de o vreme, În urma mea se cern elucubrații, Conflicte, amănunte, declarații, Frânturi de viață dusă la extreme. Iubita mea, mi-e dor nebun de tine, Ca și cum ne-ar fi despărțit o moarte, Ca și cum eu aș fi în altă parte Și-o lume subterană m-ar reține. 10 iulie 2011 Să
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
tine, îți ninge cu noi... Ce lume absurdă, ce lume de foc, Eu iau doar prin tine nesomn și noroc Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Ce tragic îmi pare același consemn, Rămâi amănuntul, durere și semn, Îți plouă cu mine, Îți ninge cu noi, În menghina lumii urlăm amândoi. Vom sparge pahare, vom rupe dureri, În tine sunt mâine, în tine sunt ieri, Îmi plouă cu tine, Îmi ninge cu noi, În menghina
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de șaptezeci și cinci și o invitație la cină? — S-a făcut. Am pecetluit Înțelegerea noastră strângând mâna pe care mi-o oferise. — E vorba de un dosar, ceva, Fräulein Lorenz? — Vă rog să-mi spuneți Inge. E totul aici, până la ultimul amănunt, zise ea, bătându-se ușurel cu mâna pe tâmplă. Și apoi Îmi povesti. — Hermann Six, fiul unuia dintre cei mai bogați oameni din Germania, s-a născut În aprilie 1881, cu exact nouă ani Înainte de ziua În care iubitul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
prăjituri în formă de cap de mort și de tibia. Ironie? Farsă macabră? Mexicul e, într-adevăr, plin de surprize. Pe străzile toropite de soarele moale, vegetal, al după-amiezii de septembrie descopăr o atmosferă greu de caracterizat, mai ales după ce amănuntele încep să se amestece... indieni care, așezați pe trotuar, pregătesc tortillas fără să le pese de zgomotul și de febra străzii, imperturbabili, ca și cum ar fi singuri, undeva pe un câmp, lângă un foc de cactuși uscați, pregătindu-și cina; vânzători
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care pare convins numai de faptul că doi și cu doi fac patru... Dar ceea ce îmi sugerează Mexicul e să nu mă grăbesc: "Privește fără pretenția de a pricepe totul. Există lucruri pe care le vei înțelege mai bine din amănunte și din tăceri decât din vorbe. Așa cum există gânditori care pot fi înțeleși mai bine din îndoielile lor decât din certitudinile lor". Și parcă îl aud pe Tatle apropiindu-se, în vreme ce seara cade ca o pasăre cenușie peste vârful glacial
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
moarte, m-am mirat s-o văd, în Mexic, sărbătorită. Sigur, mi-am dat seama destul de repede că e vorba de o încercare de a exorciza frica, de a o reduce la proporții care pot fi îndurate, dar, recunosc, sunt amănunte care descumpănesc în Mexic un om înclinat, mai degrabă, să evite gândul că într-o zi va muri... Nu sunt, se pare, puține bisericile unde scheletul morții e expus pe un tron, cu un sceptru în mână. Și cum să
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
apă, porumbul aztecilor nu creștea. Fără porumb, viața era în primejdie. Din lanurile lor, aztecii pândeau nu numai mișcarea stelelor, ci și mișcarea norilor. Pe marele teocalli din Tenochtitlan erau două temple gemene: templul lui Tlaloc și templul lui Huitzilopochtli, amănunt care arată singur locul lui Tlaloc în ierarhia Olimpului aztec... Prin vârtejul ploii parcă se aud săgeți din alte timpuri înfîgîndu-se în trupurile acelor sacrificați, chiotele care salutau norii umflați de apă după ce aztecii priviseră, zile la rând, cu ochii
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
preocupat de adevărata țintă a aventurii sale semiclandestine, simțea nevoia, ca să-și umple cu ceva timpul, de o poveste sentimentală pe care în condiții normale n-ar fi suportat-o. Răsfoiesc nedumerit paginile respective din Drumuri fără legi, caut printre amănuntele notate în fugă ceva cunoscut, cu sentimentul ciudat că e vorba de o altă Villahermosa, de aiurea... orașul paludic, asediat de mlaștini, cu un singur hotel și un singur restaurant, cu nopți vâscoase, bântuite de țânțari, cu duminici interminabile și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ceva. Nicăieri nu există cea mai derizorie mărturie lăsată de cei care n-au făcut decât să spună "nu". Statuile sunt dintr-o piatră moale, cretoasă, care se găsește și azi din abundență în această regiune. Piatră ușor de lucrat, amănunt important pentru niște sculptori ce foloseau unelte rudimentare, dar expusă să cadă mai repede victimă timpului. Colorate la început, statuile au fost demachiate de ploi și numai analizele micrografice ale pulberii din porii pietrei mai pot restabili figurile originale. În timpul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e permis să-ți închipui un copil în vârstă de câteva veacuri. filozofia "macho" Excedat de soare, mă așez pe una din pietrele ruinelor de la Uxmal. Privesc în jur fără să caut ceva anume. Și deodată îmi atrage atenția un amănunt pe care nu l-am observat până acum: felul cum trec familiile de mexicani. Mai întîi bărbatul, adăpostit sub un sombrero impunător. El reprezintă, evident, forța și orgoliul. Se uită undeva în față, ca și cum nu l-ar interesa drumul pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vor retrage obosiți să se culce, dar noaptea îi întărîtă parcă. Oribilul "concert" din junglă e din ce în ce mai agresiv. El îmi va rămâne, probabil, în memorie, ca ploaia care s-a năpustit peste noi în drum spre Veracruz, și după ce alte amănunte din această călătorie se vor șterge. Căci, din fericire, semănăm cu pământul poros din Yucatan care nu reține apa la suprafață. Dar ce se întîmplă? Au tăcut șacalii? Stau la pândă, așteptând. Peste junglă s-a așternut liniștea. Și, brusc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]