11,066 matches
-
vreme 70% din suprafața planetei este acoperită de mări și oceane. Așa privind lucrurile, era limpede că aveau nevoie de un biolog marin. „Oare ce altceva se va mai dovedi evident, În retrospectivă?“ se Întrebă Norman. Îl găsi pe Levine aplecat peste balustrada de la babord. Levine venea de la Institutul Oceanografic din Woods Hole, Massachusetts. Întinse către Norman o mână umedă de transpirație. Arăta extrem de chinuit și, În final, recunoscu că avea rău de mare. — Rău de mare? Un biolog marin? — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Așa... Norman se zvârcoli ca să poată trece prin deschizătura strâmtă și ajunse Într-o incintă atât de joasă, că nu putea sta În picioare. Submarinul era Înțesat cu aparate și cadrane de tot felul. Ted, aflat deja la bord, stătea aplecat de spate și rânjea ca un copil. Nu ți se pare că-i extraordinar? Norman Îl invidia pentru ușurința cu care se entuziasma; el, În schimb, era crispat și ușor neliniștit. Deasupra lui pilotul Închise cu zgomot trapa masivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
decât Întunericul de afară. În locurile neacoperite de căptușeală, se iveau buloane masive prinse În pereții masivi de oțel; asta ca să nu uite unde se aflau. Se simțeau ca Într-un uriaș plămân metalic, senzație nu prea departe de adevăr. Aplecându-se, traversară printr-o deschidere a peretelui despărțitor către Cilindrul D: un mic laborator cu mese de lucru și microscoape, la nivelul superior, și o unitate electronică la parter. Ea este Tina Chan, spuse Barnes, prezentându-le o femeie extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În compartiment. — Habitatul se află la o presiune pozitivă, explică el, de aceea apa nu urcă aici. Acum urmăriți-mă și faceți la fel ca mine, dacă nu vreți să vă rupeți costumele. Mișcându-se greoi, din pricina greutății rezervoarelor, se aplecă Înspre tambuchi, apucă mânerele laterale și-și dădu drumul, dispărând cu un plescăit ușor. Unul după celălalt, săriră jos, pe fundul oceanului. Norman simți cum Îl Învăluie apa aproape Înghețată și gemu; imediat auzi zumzetul micului ventilator acționat de sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
acționat de sistemul electric de Încălzire al costumului. Atinse cu picioarele fundul mâlos. Privi În Întunericul din jur, stând dedesubtul habitatului. Drept În fața lui, la circa o sută de pași, se vedea rețeaua luminoasă rectangulară. Barnes o luase deja Înainte, aplecat În față din cauza curentului și mișcându-se lent, de parcă s-ar fi deplasat pe Lună. — Nu-i așa că-i fantastic? Calmează-te, Ted, Îl liniști Harry. Beth observă: — De fapt, este ciudat cât de puțină viață este aici. Ați remarcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se Întâmple! Cred că ar trebui să rămânem. Deodată auziră un plescăit și văzură cum covorul de la picioarele lor deveni mai Întunecat la culoare și umed. — Ce-i asta? — Aș zice că e apă, spuse Harry. Apă sărată? Întrebă Ted, aplecându-se și pipăind porțiunea udă. Își linse degetul. — Nu are gust sărat. De deasupra lor, o voce preciză: — Asta pentru că e urină. Privind În sus, o văzură pe Teeny Fletcher stând pe o platformă În mijlocul unei rețele de țevi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
femeie; cu puțin timp În urmă, era Încă vie; acum era moartă. Dar se simțea de parc-ar fi privit totul de la distanță. Răsuci cadavrul. Pe partea stângă costumul era sfîșiat. Văzu o clipă imaginea cărnii roșii zdrobite. Norman se aplecă să o cerceteze. — Un accident? — Nu cred, spuse Beth. — Uite. Ține-o. Norman ridică marginile materialului. Mai multe tăieturi distincte se Întâlneau Într-un punct central. — De fapt, e tăiat Într-un model de stea, spuse el. Vezi? Beth făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încăpere. Tina anunță: — Reperat ținta. O sută de metri! — Vizualizează! — Conectat SAF, domnule. Urmă o succesiune rapidă de zgomote ale sonorului: Pong! pong! pong! pong! Apoi o pauză și din nou pong! pong! pong! pong! Norman era zăpăcit. Fletcher se aplecă și-i șopti: — Sonarul cu apertură falsă realizează o imagine detaliată din semnalele primite de la mai mulți detectori externi, oferind o viziune mai bună. Respirația Îi mirosea a alcool. Norman se Întrebă: „Unde o fi găsit băutură?“ — Construcția imaginii. Nouăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ne concentrăm și să găsim o soluție de salvare. — Am Înțeles, domnule. Apropiindu-se de laboratorul lui Beth, auzi vocea Înregistrată a Tinei spunând: „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“ „Poate. Nu știu“, răspunse Beth. „Mă sperie“. În laborator Beth, aplecată peste consolă, urmărea imaginea Înregistrată pe bandă. — Tot la ăsta ai rămas? Întrebă Norman. — Mda. Pe monitor, Beth Își termina prăjitura, spunând: „Nu cred că ai vreun motiv să fii speriată“. „Este necunoscutul“. „Desigur, dar un lucru necunoscut este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vitale. Își șterse sudoarea de pe obraji și continuă: — Vreau să-ți aduc la cunoștință, Norman, că am mai rămas doar noi trei. — Tu, eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mari din saltea. Apoi tentaculele Începură să șerpuiască din nou prin habitat. Căutau. „Știe“, Își spuse Norman. „Știe că am scăpat și că mă aflu pe undeva pe-aproape. Mă vânează.“ Dar cum de și-a dat seama? Norman se aplecă În spatele tejghelei când unul din tentacule mătură cu zgomot cratițele și tigăile, bâjbâind după el. Norman se Împletici și ajunse la o plantă mare, aflată Într-un ghiveci. Tentaculele continuau să caute, mișcându-se neobosite pe podea, răsturnând cratițele. Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
punte. — Timpul... Se Îndepărta, Îl părăsea! Umezi și vâscoși, șerpii Îi alunecau peste urechi, pe sub bărbie și pe lângă nări. Apoi Îi auzi din nou pașii pe punte, precum și un sunet metalic care semnala deschiderea trapei. Deschise ochii și o văzu aplecându-se asupra lui, Înșfăcând șerpii În grămezi mari și aruncându-i În apă prin trapa deschisă. Șerpii se zvârcoleau În mâinile ei, se răsuceau peste Încheieturile mâinilor, dar ea Îi scutura și-i azvârlea cât colo. Unii șerpi nu cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din fața ochilor se Înmulțeau. Nu mai avea prea mult timp. Atinse cu degetele sticluțele, pachetele moi cu feșe. Nici o butelie cu aer. La naiba! Sticluțele căzură pe podea și ceva mare și greu Îi pică pe picioare, cu zgomot. Se aplecă, pipăi podeaua și se tăie Într-un ciob, dar nu băgă de seamă. Mâinile sale apucară un cilindru metalic rece. Era puțin mai lung decât palma, iar la unul din capete avea o piesă din plastic, o duză... Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
conul era mai mare decât crezuse. Avea cam un metru și douăzeci Înălțime și o lumină roșie În vârf. — Te văd, Norman. Văd ce vrei să faci. Pe con scria ceva: niște litere galbene, imprimate pe suprafața cenușie. Norman se aplecă să citească. Deși vizorul i se aburise ușor, reuși să distingă cuvintele. PERICOL - EXPLOZIBIL TEVAC U.S.N. - NUMAI PENTRU CONSTRUCȚIl/DEMOLĂRI DURATA SECVENȚEI DE DETONARE 20:00 CONSULTAȚI MANUALUL U.S.N./VV/512 -A NUMAI PERSONAL AUTORIZAT PERICOL - EXPLOZIBIL TEVAC Mai scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
trapă. — Patru-douăzeci și nouă... patru-douăzeci și opt... Norman Își menținea echilibrul cu greutate. Unul din picioarele lui Beth se afla Înăuntru, dar celălalt, Îndoit din genunchi, se proptise În buza trapei. Nu putea s-o coboare. De câte ori Încerca să se aplece Înainte ca să-i Îndrepte piciorul, Întreg submarinul se balansa, dezechilibrându-l. — Patru-șaisprezece... patru-cincisprezece... N-ai vrea să Încetezi să mai numeri și să faci ceva? Harry se propti În peretele lateral al submarinului, opunându-se rotirii acestuia cu propria greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i Îndrepte piciorul, Întreg submarinul se balansa, dezechilibrându-l. — Patru-șaisprezece... patru-cincisprezece... N-ai vrea să Încetezi să mai numeri și să faci ceva? Harry se propti În peretele lateral al submarinului, opunându-se rotirii acestuia cu propria greutate. Norman se aplecă și Îndreptă piciorul lui Beth, care alunecă ușor prin trapa deschisă; Norman Își dădu drumul după ea. Sasul era construit pentru un singur om, dar Beth fiind inconștientă n-avea cum să acționeze comenzile. Norman trebuia să facă asta În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Bruma de-argint care-abia s-a trezit Spre-apus seara coboară discretă Vis solemn, peste frunte și pleoape Flutură-n mantii fast de vedetă Și-aduc cerul atât de aproape În noaptea neagră ce biruie tot Mă închin așteptând și umilă Aplec în taină dorința ce-o port Implorând iertare și milă Blând din tării o voce-mi răspunde Sigiliu pune pe inima mea Alungă dor și temeri profunde Și-ndată adorm pe-o rază de stea
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83254_a_84579]
-
Așteptare Elena Marin Alexe Îmi aplec ramurile inimii, să poți culege tainele, una câte una. Lasă aroma lor să-ți aline cerul plin de pelin al gurii și să-ți răcorească buzele arse de promisiuni neîmplinite. Te voi aștepta aici, în fiecare galbenă toamnă, cu alte
A?teptare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83263_a_84588]
-
nu-i vede malul. Ea murdărește tot. Chiar și pierderea ființei iubite. Devine suferința propriei știrbiri. Îi e dor de Elena pentru el. Robinson ăsta învață să iubească oamenii după ce i-a pierdut și plînge că umerii asudați i se apleacă sub plumbul razelor unei luni dușmane. Din adîncimea acvatică a vitraliului privesc afară unde toate se întîmplă cu o formidabilă repeziciune. Trupul se bate cu moartea pe care a adăpostit-o. Dar moartea e inefabilă. Nu intră nici în cuvîntul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
drum dincolo, pare a fi dispărut într-o singură dimensiune-o linie de o parte și de alta. O linie care mă închide. V. din spital cu greu mă pot desprinde de viziunea plajei. Ridicînd privirea îl descopăr pe Doctor aplecat deasupra trupului meu. Cu o mînă îmi ține pleoapele ridicate și cu cealaltă îmi luminează cu o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște faceri invizibile în care încercam să discern arderea din ce în ce mai profundă a pământului nostru unde nimeni nu simte orizontul acoperit de oasele albe ale stelelor... Oriunde prin lume îți vedeam chipul, mă aplecam să-l sărut ca pe o stea clarvăzătoare și ntr-o tăcere ni se vedea camera albă a sufletului ce mi te-a despărțit în două: o parte umbră de aer, unde-mi stăpâneam brațul sedus de fluviul mirific și o
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
împachetate peste alt anotimp ce-ți poartă liniștea dezmorțită a secundelor peste alt anotimp... CORABIA ÎNTINSĂ DE MOARTE ROMÂNIE AMARĂ Dimineți de soare, dimineți de vis, dimineți de ape, prin sufletul pământului ucis... Oameni răcnind în potopuri de ape Cerul aplecând brațele prin suspine de sorți Dimineți de sărăcie prin câmpile înghițite de jale. Amiezi adormite prin pătuluri de nori, pătuluri de zare Cuvinte plânse prin Ochi de bătrâni speriați În această țară prea-plânsă de-un trecut devorat Și iarăși răcnește
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
același material și cu aceleași ustensile... Hm! Ce n-aș da să mai fie aici și să-mi lucreze și mie și fratelui meu... Doar noi doi am mai rămas. Doar noi și amintirile noastre”. Trecând în lumea amintirilor, se aplecă și rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
mă vezi. Năucit și tare înfricoșat, băiatul începu să plângă și se întoarse cu gândul de a fugi cât mai departe de acel loc. Unde vrei să pleci? Pe mine mă lași aici? întrebă aceeași voce exact când copilul își aplecase trupul pentru a-și lua avânt să fugă. Lașule! Credeam că ești curajos și că ții la mine. Vai, cum m-am înșelat! se tângui vocea care, de data asta, a avut darul să-l încurajeze și să-l îndârjească
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
A privit atent, dar n-a văzut nici urmă de Bătrâna și n-a auzit alt zgomot decât freamătul ușor al copacilor încărcați de frunze. Descurajat și înfricoșat, s-a învârtit pe loc. I se părea că toți copacii se apleacă și-l apasă ușor cu ramurile lor, ascunzându-l privirilor. Auzea voci, fără să înțeleagă cuvinte, auzea muzică, fără să înțeleagă de unde vine, simțea adierea unui vânt care se întețea și care făcea frunzele să se miște forțat, haotic, în
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]