9,452 matches
-
astfel mai multe tancuri decât aveau diviziile germane de blindate. În teatrul de operațiuni din Pacific Sherman a fost utilizat mai mult împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu tancurile ușoare japoneze, cu blindaj mult mai subțire și armament de calibru inferior, superioritatea Sherman a fost covârșitoare. Tancul a fost fabricat în număr mare (aproximativ 50.000 de bucăți), fiind depășit la acest capitol doar de către tancul mediu sovietic T-34. Șasiul Sherman a fost folosit pentru fabricarea altor
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
îndeplinească astfel de misiuni într-o măsură mai mare sau mai mică. În teatrul de operațiuni din Pacific, Sherman a fost folosit mai ales împotriva infanteriei și fortificațiilor japoneze; în rarele ciocniri cu blindatele japoneze, ușoare și cu blindaj și armament slab, Sherman s-a dovedit net superior. Doctrina oficială a timpului făcea ca Sherman să fie un fel de tanc de sprijin al infanteriei. Toate misiunile antitanc erau destinate distrugătoarelor de tancuri. Viteza era un element esențial pentru a aduce
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
bătăliei, doar 34 au fost luați prizonieri. Restul au fost uciși sau au dispărut. În ciuda luptelor grele și a victimelor din ambele tabere, înfrângerea japonezilor a fost asigurată de la început. Americanii dețineau o superioritate netă în termeni numerici și de armament—aceasta, cuplată cu imposibilitatea japonezilor de a se retrage sau de a primi întăriri, a asigurat că nu există niciun scenariu plauzibil prin care Statele Unite ar fi putut pierde bătălia. Bătălia a fost imortalizată în celebra fotografie a lui Joe
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
-se din apărarea din bătălia de la Peleliu, a gândit o defensivă diferită de doctrina militară japoneză. În loc să-și pregătească apărarea pe plajă pentru a preveni direct debarcările, Kuribayashi a înființat poziții defensive puternice, care se susțineau reciproc, în profunzime, utilizând armament greu și fix cum ar fi bateriile de artilerie și mitralierele grele, în timp ce tancurile colonelului baron Takeichi Nishi au fost folosite pe post de poziții de artilerie camuflate. Întrucât tunelul care o lega de restul forțelor nu a fost terminat
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
este un parc industrial din Brașov, situat pe platforma companiei producătoare de armament Metrom. Parcul industrial se întinde pe 6,3 hectare și a fost deschis în 2003, dar activitatea propriu-zisă a început la mijlocul anului 2004, timp în care firmele și-au amenajat spațiile, au făcut investiții și au pregătit producția. În anul
Parcul industrial Metrom () [Corola-website/Science/321050_a_322379]
-
este o fabrică de armament din România. Societatea produce muniție de infanterie, calibru Est și NATO, arme de infanterie și elemente pirotehnice. Din anul 2002, uzina este înregistrată ca filială a Companiei Naționale Romarm, societate cu capital integral de stat. După Revoluția din 1989, au
Uzina Mecanică Sadu () [Corola-website/Science/321067_a_322396]
-
termostatelor T4H, T5H și s-a început modernizarea produsului frigider prin formă și capacități. Din anul 1971 se produc termostate. În anul 1970 s-a construit, la circa 7 km de sediul de bază, platforma Sadu II, destinată producerii de armament de infanterie, în special pistoale mitralieră Kalashnikov, amorse și dispozitive de inițiere pentru diversele tipuri de muniție fabricate în România și capse detonante miniere. În anul 1974 Fabrica Sadu II intră parțial în funcțiune, iar din 1979 începe să producă
Uzina Mecanică Sadu () [Corola-website/Science/321067_a_322396]
-
MFA (Mechanical Factory for Armament) Mizil este o fabrică de armament din România. Compania este specializată în repararea blindatelor, dar de asemenea și produce mașini de luptă. Până în 1990 compania a realizat produse performante de concepție est-europeană, fiind în același timp și cel mai important
MFA Mizil () [Corola-website/Science/321072_a_322401]
-
MFA (Mechanical Factory for Armament) Mizil este o fabrică de armament din România. Compania este specializată în repararea blindatelor, dar de asemenea și produce mașini de luptă. Până în 1990 compania a realizat produse performante de concepție est-europeană, fiind în același timp și cel mai important producător român de mașini de luptă
MFA Mizil () [Corola-website/Science/321072_a_322401]
-
Brașov este o companie producătoare de armament din România. Compania a fost înființată la data de 20 iulie 1922, sub denumirea de "„Fabrica de mașini și turnătorie Dumitru Voina”". De-a lungul timpului a avut activități de turnătorie, presare la cald, fierărie și cartonaje, reparații de material
Carfil () [Corola-website/Science/321057_a_322386]
-
producție de mobilă de bucătărie și fitinguri, contoare de gaz, motoare de bicicletă, carburatoare, filtre, pompe, prese, standuri, mașini unelte speciale. În anul 2001, a fost reorganizată ca societate comercială controlată de Romarm. În anul 2005, a început producția de armament și muniție compatibilă NATO, iar din 2006 la se dezvoltă activitatea de prestări servicii de service și mentenanță pentru armament în zonele de menținere a păcii. Număr de angajați în 2008: 133 Cifra de afaceri în 2008: 10,4 milioane
Carfil () [Corola-website/Science/321057_a_322386]
-
speciale. În anul 2001, a fost reorganizată ca societate comercială controlată de Romarm. În anul 2005, a început producția de armament și muniție compatibilă NATO, iar din 2006 la se dezvoltă activitatea de prestări servicii de service și mentenanță pentru armament în zonele de menținere a păcii. Număr de angajați în 2008: 133 Cifra de afaceri în 2008: 10,4 milioane lei
Carfil () [Corola-website/Science/321057_a_322386]
-
este o fabrică de armament din România care funcționează ca filială Romarm. Societatea produce proiectile și grenade de mână, dar și subansamble auto, din fontă și oțel. Fabrica a fost înființată în anul 1938, sub numele de "Întreprinderea Română Mecanică și Chimică Mija", ca societate
Uzina Mecanică Mija () [Corola-website/Science/321063_a_322392]
-
Autonome de Tehnică Militară (RATMIL RA), unitate aflată în subordinea Ministerului Industriilor. Din acel an, volumul comenzilor de tehnică militară a scăzut astfel încât uzina s-a văzut nevoită să se reorienteze spre producția civilă. În anul 2002, fabrica producea, pe lângă armament, cutii de viteze și mașini agricole. Număr de angajați:
Uzina Mecanică Mija () [Corola-website/Science/321063_a_322392]
-
Tancul principal de luptă ("Tanc Românesc 125", numeralul reprezintă calibrul tunului) a fost numele unei serii limitate de prototipuri prin care s-a încercat construirea tancului sovietic T-72 de către industria autohtonă de armament, prin mijloace proprii. Tancul nu a fost acceptat de către Armata Română, fiind în prezent cunoscut sub numele de P-125 ("Prototipul 125"). La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, România a importat din Uniunea Sovietică 30 de tancuri T-
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
1980, România a importat din Uniunea Sovietică 30 de tancuri T-72. Consiliul Apărării a decis, în baza raportului din 13.10.1972 privind doctrina națională de apărare, fabricarea unui tanc similar în țară, adaptat posibilităților tehnologice ale industriei de armament din România. La mijlocul anilor 1980 a început proiectarea noului tanc. Au fost realizate aproximativ cinci prototipuri (numărul exact diferă în funcție de sursă: 3, 5 sau 10 bucăți). Turela și mecanismul de încărcare automat au fost proiectate de către ICSITEM București, iar șasiul
TR-125 () [Corola-website/Science/321169_a_322498]
-
comiteau atentate individuale. Aceasta nu a împiedicat poliția să descopere și să anihileze structurile comuniste ilegale. Ulterior, în decembrie 1924, organizația l-a recrutat pe Petăr Zadgorski, paracliser la biserica Sf. Nedelia. Dimităr Hadjidimitrov și Dimităr Zlatarev, liderii secțiunii de armament a OM, au propus să fie asasinat directorul Poliției, Vladimir Nacev, iar în timpul înmormântării lui, să fie declanșat un atentat pe scară largă. În acest fel, ei sperau să elimine un număr mare de figuri-cheie din ierarhia poliției și să
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
Dimităr Grancearov, Nikolai Petrini și Hristo Kosovski au primit și ei pedeapsa capitală, ultimii trei fiind deja asasinați în săptămânile anterioare. Marko Fridman, cel cu funcția cea mai înaltă dintre acuzați, a mărturisit că organizația era finanțată și aprovizionată cu armament din Uniunea Sovietică, dar a dat vina pentru atac pe Kosta Iankov și Ivan Minkov, care, conform lui Fridman, ar fi acționat fără acordul conducerii PCB. Atentatul din Senatul României din 1920
Atentatul de la biserica Sfânta Nedelia () [Corola-website/Science/321210_a_322539]
-
Japonezii au încercat din nou să ocupe aerodromul în luna octombrie, când au trimis în zona Guadalcanal încă 15.000 de infanteriști ai Armatei Imperiale Japoneze, cei mai mulți din cadrul Diviziei a 2-a Infanterie. În plus față de transporturile de soldați și armament din cadrul operațiunii „Tokyo Express”, japonezii au reușit să efectueze și un transport cu nave mari și lente. Acest transport a fost favorizat de executarea unui bombardament de noapte asupra aerodromului cu două nave de război. Atacul a avut loc pe
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
a celui orizontal între 50 și 110mm. Plăcile de armură se suprapuneau în zonele vitale ale navei, astfel că un proiectil ar fi trebuit să spargă 2 straturi succesive de armură pentru a lovi sălile mașinilor sau magaziile cu muniții. Armament: Propulsie Chila lui Bismarck și a navei-soră Tirpitz a fost începută în 1936, pe șantierul companiei Blohm&Voss din Hamburg. După 3 ani, scheletul navei era complet, și a început echiparea sa. Oțelul folosit pentru construcție era St52, un oțel
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
prototipului tancului cehoslovac S-II-c (cunoscut după anul 1939 sub numele de T-21) care urma să fie construit în România. Din cauza situației politice, licența pentru acest tanc nu a fost obținută, proiectul fiind abandonat. La mijlocul anului 1940, furnizorii tradiționali de armament ai României, Franța și Cehoslovacia, erau sub influență germană. Livrările de tancuri Renault 5 au fost oprite după înfrângerea armatei franceze. Fiindcă dotarea armatei era precară, România a vrut să cumpere 216 tancuri medii Skoda T-21. Acest tanc, denumit
R-3 () [Corola-website/Science/320661_a_321990]
-
Barcul Majestății Sale Endeavour"), pentru a face distincția față de un alt "Endeavour", aflat deja în serviciul Marinei Regale, un slup cu 14 tunuri. La 21 iulie 1768, "Endeavour" s-a deplasat la Galleon's Reach pentru a lua la bord armamentul necesar protecției împotriva băștinașilor potențial ostili din insulele Pacificului. Au fost aduse la bord zece tunuri cu proiectile de , dintre care șase au fost montate pe puntea superioară și restul au fost arimate în cală. Au fost încărcate și douăsprezece
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
MG 34 Panzerlauf) și avioane (MG 81). MG 34 este considerată a fi prima mitralieră de uz general din lume, fiind printre cele mai reușite mitraliere din toate timpurile. Maschinengewehr 34 a fost proiectată de către Heinrich Vollmer la fabrica de armament Mauser Werke AG, fiind înlocuitoarea mitralierei MG 13 în cadrul Wehrmachtului. Mitraliera MG 34 era bazată pe modelul Solothurn 1930 (MG 30), fabricată de Rheinmetall. MG 34 a devenit mitraliera standard a infanteriei germane, mitraliera jumelată standard a vehiculelor blindate și
MG 34 () [Corola-website/Science/321623_a_322952]
-
("Mașina de Luptă a Infanteriei Model 1984") este un vehicul de luptă blindat, amfibiu, șenilat, destinat protecției, transportului și ducerii luptei de către grupa de infanterie împotriva personalului, transporturilor logistice, blindatelor ușoare, tancurilor și elicopterelor inamice, folosind armamentul instalat pe vehicul și armamentul portativ al grupei. Republica Socialistă România a obținut în 1982 de la URSS licența pentru construirea a 178 de vehicule BMP-1 adaptate nevoilor Armatei Române și posibilităților industriei autohtone. Vehiculele, denumite oficial , aveau un motor diferit
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
de Luptă a Infanteriei Model 1984") este un vehicul de luptă blindat, amfibiu, șenilat, destinat protecției, transportului și ducerii luptei de către grupa de infanterie împotriva personalului, transporturilor logistice, blindatelor ușoare, tancurilor și elicopterelor inamice, folosind armamentul instalat pe vehicul și armamentul portativ al grupei. Republica Socialistă România a obținut în 1982 de la URSS licența pentru construirea a 178 de vehicule BMP-1 adaptate nevoilor Armatei Române și posibilităților industriei autohtone. Vehiculele, denumite oficial , aveau un motor diferit, un șasiu extins, o mitralieră
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]