9,035 matches
-
resurselor lexicale ale limbii cehe, Jungmann a reînviat cuvinte arhaice din documentele istorice pe care le-a studiat, a împrumutat cuvinte din alte limbi slave și a creat neologisme. Multe dintre cuvintele sale au devenit o parte permanentă a limbii cehe moderne. Strada Jungmannova și Jungmannovo náměstí (Piața Jungmann) din Praga sunt numite după el; în piață se află o statuie impunătoare a lui Jungmann. Imaginea sa a fost reprezentată pe bancnota de 5 coroane cehoslovace care a fost tipărită în
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
() a fost un scriitor și jurnalist ceh. S-a născut în Brumov, Vlahia Moravă. Scriitor proeminent de literatură de tip samizdat, el a fost cel mai bine cunoscut în calitate de autor al Manifestului celor două mii de cuvinte din iunie 1968. Antonín Novotný, președintele Cehoslovaciei și conducătorul Partidului Comunist
Ludvík Vaculík () [Corola-website/Science/336008_a_337337]
-
I „i-a conferit postum [lui Venceslau] titlul și demnitatea regală” și de aceea, în legendă și în cântece, el este menționat un „rege”. Imnul „Svatý Václave” (Sf. Venceslau) sau „Corala Sfântului Venceslau” este unul dintre cele mai vechi cântece cehe cunoscute în istorie. Originea sa datează din secolul al XII-lea și el este încă unul din cele mai populare cântece religioase. În 1918, în perioada formării statului cehoslovac, acest cântec a fost propus ca una dintre alegerile posibile pentru
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
sa este celebrată pe 28 septembrie, în timp ce mutarea moaștelor sale, care a avut loc în 938, este comemorată în data de 4 martie. Începând din anul 2000, ziua de sărbătorire a Sfântului Venceslau (28 septembrie) este sărbătoare publică în Republica Cehă, celebrată ca Ziua Suveranității Cehe. Potrivit unei legende un conte pe nume Radislas a organizat o rebeliune și a pornit cu oastea împotriva lui Venceslau. Acesta din urmă, trimițându-i o solie, i-a făcut o ofertă de pace, dar
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
septembrie, în timp ce mutarea moaștelor sale, care a avut loc în 938, este comemorată în data de 4 martie. Începând din anul 2000, ziua de sărbătorire a Sfântului Venceslau (28 septembrie) este sărbătoare publică în Republica Cehă, celebrată ca Ziua Suveranității Cehe. Potrivit unei legende un conte pe nume Radislas a organizat o rebeliune și a pornit cu oastea împotriva lui Venceslau. Acesta din urmă, trimițându-i o solie, i-a făcut o ofertă de pace, dar Radislas a perceput mesajul regelui
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
și i-a cerut iertare. Venceslau l-a ridicat de jos și l-a primit cu generozitate în slujba sa. O a doua legendă veche susține că o mare armată de cavaleri se află adormită în interiorul muntelui Blaník din Republica Cehă. Cavalerii se vor trezi și sub comanda Sfântul Venceslau vor sări în apărarea poporului ceh atunci când acesta se va confrunta cu un pericol grav. Există o legendă în mare parte asemănătoare la Praga, care spune că, atunci când patria este în
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
cu generozitate în slujba sa. O a doua legendă veche susține că o mare armată de cavaleri se află adormită în interiorul muntelui Blaník din Republica Cehă. Cavalerii se vor trezi și sub comanda Sfântul Venceslau vor sări în apărarea poporului ceh atunci când acesta se va confrunta cu un pericol grav. Există o legendă în mare parte asemănătoare la Praga, care spune că, atunci când patria este în pericol sau în perioadele sale cele mai întunecate și aproape de ruină, statuia ecvestră a regelui
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
Venceslau este subiectul popularei colinde „Good King Wenceslas”, cântată de Ziua Sfântului Ștefan (sărbătorită în Occident pe 26 decembrie). Aceasta a fost publicată de John Mason Neale în 1853 și ar putea fi o traducere a unui poem al poetului ceh Václav Alois Svoboda. Orografierea uzuală în engleza americană a numelui Ducelui Wenceslas, "Wenceslaus", este întâlnită ocazional în variantele ulterioare ale colindei, deși el nu a fost folosit de Neale în versiunea lui. Venceslau nu trebuie să fie confundat cu regele
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
(; 14 iunie 1798, Hodslavice - 26 mai 1876, Praga) a fost un istoric și om politic ceh, persoana cea mai influentă a Renașterii Naționale Cehe, considerat „Părinte al Națiunii”. Imaginea lui a fost reprezentată în perioada 1934-1938 pe bancnota de 1.000 de coroane cehoslovace și este reprezentată, începând din 1993, pe bancnota de 1.000 de
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
(; 14 iunie 1798, Hodslavice - 26 mai 1876, Praga) a fost un istoric și om politic ceh, persoana cea mai influentă a Renașterii Naționale Cehe, considerat „Părinte al Națiunii”. Imaginea lui a fost reprezentată în perioada 1934-1938 pe bancnota de 1.000 de coroane cehoslovace și este reprezentată, începând din 1993, pe bancnota de 1.000 de coroane cehe. s-a născut în satul Hodslavice
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
cea mai influentă a Renașterii Naționale Cehe, considerat „Părinte al Națiunii”. Imaginea lui a fost reprezentată în perioada 1934-1938 pe bancnota de 1.000 de coroane cehoslovace și este reprezentată, începând din 1993, pe bancnota de 1.000 de coroane cehe. s-a născut în satul Hodslavice din nord-estul Moraviei, care face parte acum din regiunea Moravia-Silezia a Republicii Cehe. Strămoșii săi au fost membri ai comunității Fraților Moravi și și-au păstrat în mod clandestin credința protestantă în cursul îndelungatei
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
pe bancnota de 1.000 de coroane cehoslovace și este reprezentată, începând din 1993, pe bancnota de 1.000 de coroane cehe. s-a născut în satul Hodslavice din nord-estul Moraviei, care face parte acum din regiunea Moravia-Silezia a Republicii Cehe. Strămoșii săi au fost membri ai comunității Fraților Moravi și și-au păstrat în mod clandestin credința protestantă în cursul îndelungatei perioade de persecuție religioasă, aderând în cele din urmă la Mărturisirea de la Augsburg pe care au considerat-o ca
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
interesul național pentru studierea istoriei naționale. Interesul public față de această mișcare a fost stimulat în 1825 de către noul "Časopis Českého musea" („Jurnalul Muzeului Boemiei”), al cărui prim editor a fost Palacký. Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în limbile cehă și germană, iar ediția cehă a supraviețuit și a devenit cel mai important mediu literar al Boemiei. Palacký a primit o funcție modestă de arhivar al contelui Sternberg și în 1829 moșierii din Boemia au dorit să-i confere titlul
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
naționale. Interesul public față de această mișcare a fost stimulat în 1825 de către noul "Časopis Českého musea" („Jurnalul Muzeului Boemiei”), al cărui prim editor a fost Palacký. Jurnalul a fost publicat pentru prima dată în limbile cehă și germană, iar ediția cehă a supraviețuit și a devenit cel mai important mediu literar al Boemiei. Palacký a primit o funcție modestă de arhivar al contelui Sternberg și în 1829 moșierii din Boemia au dorit să-i confere titlul de istoriograf al Boemiei, cu
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
obținerea consimțământului autorităților vieneze a durat zece ani. Între timp, moșierii, cu acordul tardiv al Vienei, s-au angajat să plătească cheltuielile de publicare a operei principale a lui Palacký, "Dějiny národu českého v Čechách o v Moravě" („Istoria națiunii cehe în Boemia și Moravia”). Această carte, care începe cu anul 1526 și abolirea independenței cehilor (Palacký a admis că, în scrierea istoriei naționale de la 1526, el „ar trebui să mintă”), s-a bazat pe cercetarea laborioasă în arhivele locale din
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
să mintă”), s-a bazat pe cercetarea laborioasă în arhivele locale din Boemia și în bibliotecile orașelor mari ale Europei, și rămâne autoritatea istorică standard. Primul volum a fost tipărit în limba germană în 1836, fiind ulterior tradus în limba cehă. Publicarea lucrării a fost împiedicată de cenzura poliției, care a fost deosebit de activă în criticarea relatării sale despre mișcarea husită. Palacký, deși avea simpatii naționale și protestante, a avut grijă să evite o aprobare necritică a declanșării Reformei protestante, dar
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
Boemiei dreptul la autoguvernare, el a încetat să mai participe la ședințele camerei superioare a Consiliului Imperial începând din 1861. În Dieta Boemiei ("zemský sněm") el a devenit liderul recunoscut al Partidului Național ("staročeši"). El a solicitat înființarea unui regat ceh care trebuia să includă Boemia, Moravia și Silezia, iar în zelul său pentru autonomia cehă a intrat într-o alianță chiar și cu nobilimea conservatoare și cu catolicii extremiști. A participat la Congresul panslavist de la Moscova din 1867. El a
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
Consiliului Imperial începând din 1861. În Dieta Boemiei ("zemský sněm") el a devenit liderul recunoscut al Partidului Național ("staročeši"). El a solicitat înființarea unui regat ceh care trebuia să includă Boemia, Moravia și Silezia, iar în zelul său pentru autonomia cehă a intrat într-o alianță chiar și cu nobilimea conservatoare și cu catolicii extremiști. A participat la Congresul panslavist de la Moscova din 1867. El a murit la Praga, la 26 mai 1876. František Palacký este considerat unul dintre cele trei
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
Boemiei și împăratul Sfântului Imperiu Roman Carol al IV-lea, al doilea este František Palacký și al treilea este președintele Cehoslovaciei, Tomáš Garrigue Masaryk. Unor persoane le place să afirme că cei trei nu ar avea aceeași importanță pentru națiunea cehă, susținându-l pe unul sau pe altul dintre ei. În ceea ce privește activitatea istoriografică a lui Palacký, nici un alt studiu istoric complet nu depășește istoria Boemiei scrisă de el. Toți istoricii cehi de mai târziu au fost influențați direct sau indirect de
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
că cei trei nu ar avea aceeași importanță pentru națiunea cehă, susținându-l pe unul sau pe altul dintre ei. În ceea ce privește activitatea istoriografică a lui Palacký, nici un alt studiu istoric complet nu depășește istoria Boemiei scrisă de el. Toți istoricii cehi de mai târziu au fost influențați direct sau indirect de activitatea lui Palacký.
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
(17 august 1753 - 6 ianuarie 1829) a fost un filolog și istoric boem, una dintre cele mai importante figuri ale Renașterii Naționale Cehe. Dobrovský s-a născut la Balassagyarmat, în Ungaria, unde tatăl său, Jakub Doubravský, era cantonat temporar acolo ca soldat. El și-a început educația la școala în limba germană din Horšovský Týn, districtul Plzeň, a făcut cunoștință pentru prima oară
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
a născut la Balassagyarmat, în Ungaria, unde tatăl său, Jakub Doubravský, era cantonat temporar acolo ca soldat. El și-a început educația la școala în limba germană din Horšovský Týn, districtul Plzeň, a făcut cunoștință pentru prima oară cu limba cehă și în curând a devenit el însuși vorbitor fluent de cehă în perioada studiilor la gimnaziul din Německý Brod, iar apoi a studiat un timp la colegiul iezuit din Klatovy. În 1769 a început să studieze filosofia la Universitatea Carolină
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
început să studieze filosofia la Universitatea Carolină din Praga. În 1772 a fost admis în rândul iezuiților de la Brno și a început pregătirea pentru a participa la o misiune creștină în India. Cu toate acestea, întregul ordin iezuit din Ținuturile Cehe a fost dizolvat în 1773 și Dobrovský a revenit astfel la Praga pentru a studia teologia. După ce a îndeplinit un timp funcția de tutore al contelui Nostitz, a obținut o numire mai întâi ca vicerector și apoi ca rector la
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
a pierdut postul în 1790 prin desființarea seminariilor de pe teritoriul Imperiului Habsburgic și s-a întors ca oaspete în casa contelui. În acest timp, el a scris unele dintre cele mai importante lucrări de studii slave, de istoriografie și filologie cehă. În 1792 Academia de Științe a Boemiei i-a încredințat misiunea de a vizita orașele Stockholm, Turku, Sankt Petersburg și Moscova în căutarea manuscriselor care fuseseră împrăștiate în cursul Războiului de Treizeci de Ani, iar la întoarcere l-a însoțit
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
Războiului de Treizeci de Ani, iar la întoarcere l-a însoțit pe contele Nostitz în Elveția și Italia. În anii 1780 Dobrovský a fost un participant activ la viața academică din Praga. În 1784 a contribuit la organizarea Societății Regale Cehe de Științe, iar în 1818 la organizarea Muzeului Național din Praga. Cu toate acestea, rațiunea sa a început să cedeze în 1795, astfel că în 1801 el a trebuit să fie internat într-un azil de nebuni, dar prin 1803
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]