9,183 matches
-
Tânăra Margaret Roberts (cum se numea pe atunci) a câștigat o bursă la Oxford, unde a studiat chimia și a ajuns președinta Societății Conservatoare din universitate. În 1950, la 25 de ani, a candidat fără succes la alegerile generale din partea conservatorilor: era cea mai tânără candidată din țară. Chimistă și apoi specialistă În drept fiscal, a reușit să intre În parlament În 1959, câștigând un loc În districtul conservator Finchley, pe care a continuat să-l reprezinte până În 1992, când a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la 25 de ani, a candidat fără succes la alegerile generale din partea conservatorilor: era cea mai tânără candidată din țară. Chimistă și apoi specialistă În drept fiscal, a reușit să intre În parlament În 1959, câștigând un loc În districtul conservator Finchley, pe care a continuat să-l reprezinte până În 1992, când a intrat În Camera Lorzilor. Înainte de a devansa politicieni conservatori cu vechime și a ajunge În fruntea partidului În 1975, Margaret Thatcher era cunoscută În Marea Britanie drept ministrul Educației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
industriei și serviciilor, „valori victoriene”, patriotism, „individ”. Unele dintre ele - măsurile economice - erau versiuni elaborate ale propunerilor care circulau atât În cercurile conservatoare, cât și În cele laburiste. Altele, Îndeosebi temele „morale”, aveau mai mult succes la electoratul fidel al conservatorilor din zonele rurale decât la populație În ansamblu. Dar, după sufocantul libertarianism din anii ’60, ele aveau ecou la admiratorii doamnei Thatcher din clasa muncitoare și segmentul inferior al clasei de mijloc, oameni care nu se simțiseră niciodată În largul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decizie, ci și ca patronat sau forțe de ordine. Partidul Laburist, vulnerabil de obicei la acuzația că nu putea dirija economia, după „iarna vrajbei” a fost acuzat că nu putea să conducă nici măcar statul. În campania pentru alegerile din 1979, conservatorii au mizat nu doar pe nevoia de rigoare economică și management financiar adecvat, ci și pe faptul că națiunea tânjea vizibil după lideri puternici. Prima victorie În alegeri a doamnei Thatcher nu a fost deloc remarcabilă, față de alte cazuri istorice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preocupate de social, Margaret Thatcher - răsărită dintr-un mediu mic-burghez și cu o slăbiciune pentru nouveaux riches din mediul de afaceri - nu era pe placul venerabilei elite conducătoare a țării; la rândul ei, le Întorcea antipatia cu vîrf și Îndesat. Conservatorii mai bătrâni erau șocați de disprețul ei rece pentru tradiție sau experiență: când nebunia privatizării a atins apogeul, fostul prim-ministru Harold Macmillan a acuzat-o că vinde „argintăria familiei”. Predecesorul ei, Edward Heath, care descria cândva cu indignare mașinațiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Îmbogățite, dar foarte vulnerabile, care fuseseră atrase inițial de thatcherism. La cinci ani după plecarea doamnei Thatcher, John Major a reușit și el să impună privatizarea căilor ferate. Profitul obținut prin transferul bunurilor publice În mâini private era tentant pentru conservatori, dar motivul principal a fost că Major trebuia să privatizeze ceva: doamna Thatcher vânduse practic aproape tot ce se putea vinde, iar Partidul Conservator nu avea un alt program În afara privatizării. Dar incompetența și abuzul procedurii, urmate de câteva dezastre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea vinde, iar Partidul Conservator nu avea un alt program În afara privatizării. Dar incompetența și abuzul procedurii, urmate de câteva dezastre care au culminat cu o serie de accidente tragice și perfect evitabile, au contribuit nu numai la căderea guvernului conservator doi ani mai târziu, ci și la sfârșitul ciclului de privatizări și la discreditarea retrospectivă a Însuși thatcherismului În aspectele lui extreme. Printre victimele doamnei Thatcher se numără chiar propriul ei Partid Conservator. Când Doamna de Fier a isprăvit treaba
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au contribuit nu numai la căderea guvernului conservator doi ani mai târziu, ci și la sfârșitul ciclului de privatizări și la discreditarea retrospectivă a Însuși thatcherismului În aspectele lui extreme. Printre victimele doamnei Thatcher se numără chiar propriul ei Partid Conservator. Când Doamna de Fier a isprăvit treaba, acesta - partidul „natural” de guvernământ al țării timp de aproape un secol - nu mai avea program, nu mai avea lideri și, după părerea multora, nu mai avea suflet. Pare o sentință severă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Frederic cel Mare, „oamenii spun ce le place lor, apoi eu fac ce-mi place mie”. Orice coleg care Își exprima o părere divergentă Într-o problemă semnificativă și, prin urmare, nu era „de-al nostru”, era Îndepărtat. Majoritatea contemporanilor conservatori ai doamnei Thatcher, ca să nu mai vorbim de cohorta de oameni de stat mai vârstnici din partid pe care i-a Înlăturat de Îndată ce a fost posibil, erau conservatori autentici, În multe cazuri suficient de bătrâni Încât să-și amintească de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și, prin urmare, nu era „de-al nostru”, era Îndepărtat. Majoritatea contemporanilor conservatori ai doamnei Thatcher, ca să nu mai vorbim de cohorta de oameni de stat mai vârstnici din partid pe care i-a Înlăturat de Îndată ce a fost posibil, erau conservatori autentici, În multe cazuri suficient de bătrâni Încât să-și amintească de conflictele politice amare din perioada interbelică și veșnic speriați de duhul adormit al luptei de clasă. Margaret Thatcher era o radicală, pornită pe distrugere și inovație; disprețuia compromisul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
milioane de simpatizanți și 160 de locuri În parlament. Scorul său a coborât la 27,6%, cea mai slabă performanță a partidului de la primul război mondial. Nu era limpede dacă britanicii se dădeau În vânt după doamna Thatcher (votul pentru conservatori nu a crescut), dar e clar că nu-i voiau pe ceilalți. Partidului Laburist i-au trebuit 14 ani și trei lideri diferiți ca să-și revină după catastrofa din iunie 1983. Politic, partidul a trebuit să limiteze și să anihileze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și salariile pe o perioadă de patru luni, să reducă din cheltuielile publice (care fuseseră mărite generos În anul precedent), să mărească impozitele, să se ocupe prioritar de stoparea inflației ( În loc să tipărească bani, cum fusese sfătuit) - adoptând astfel strategia economistului conservator Raymond Barre, al cărui „Plan” neimplementat din 1977 ar fi adus În Franța o doză de thatcherism avant l’heure. Din acest moment, Mitterrand a abandonat orice referire la „calea franceză spre socialism”. Aliații comuniști ai președintelui și câțiva dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vremii? Aceasta nu era o problemă pentru radicalii thatcheriști, care priveau politica oficială ca pe o extensie a intereselor private și pentru care piața era arbitrul necesar și suficient al valorilor și rezultatelor. Vremurile nu erau foarte grele nici pentru conservatorii tradiționali de pe continent: pentru ei, măsura binelui și a răului În sfera umană rămânea ancorată În norme religioase și convenții sociale, zdruncinate, dar nu complet desființate de veritabilul tsunami cultural al anilor ’60. Stânga progresistă, În schimb, care domina Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ratzinger, puternicul șef al Congregației pentru Doctrina Credinței (și succesorul său În funcția papală), lui Karol Wojty³a Îi pierise entuziasmul reformator inițial sub șocul extrem al reformelor lui Ioan al XXIII-lea. Când a fost ales, el era deja un conservator - atât administrativ, cât și doctrinal. Originea poloneză și o copilărie tragică explică și ele tăria neobișnuită a covingerilor lui Karol Wojty³a și pontificatul său aparte. și-a pierdut mama când avea 8 ani; trei ani mai târziu s-a stins
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
leniniste - ori „socialiste” - În intenție. Ba chiar e posibil ca el să fi fost mai consecvent din punct de vedere ideologic decât unii predecesori: dacă Nikita Hrușciov e faimos pentru afirmația că, dacă ar fi britanic, i-ar vota pe conservatori, Gorbaciov Îl prefera, dintre politicienii străini, pe spaniolul Felipe Gonzáles, al cărui model social-democratic avea să-i pară, cu timpul, cel mai apropiat de al său. Lumea Își punea speranțele În Gorbaciov și pentru că opoziția internă din URSS era inexistentă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
direcție bate vântul, au căutat să se protejeze În eventualitatea unei reîntoarceri la normele de plan: creându-și stocuri din tot ce le pica În mână, de teama revenirii la controlul centralizat. Toată această poveste le era bine cunoscută criticilor conservatori ai lui Gorbaciov. Toate programele sovietice de reformă, Începând cu Noua Politică Economică a lui Lenin din 1921, Începuseră În același mod și Își pierduseră suflul din același motive. O reformă economică profundă Însemna implicit slăbirea sau abandonarea pârghiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instrucțiuni să nu mai bruieze posturile de radio străine. Iar secretarul general al PCUS s-a folosit de ocazia cuvântării televizate din ianuarie 1987 către Comitetul Central al partidului pentru a promova ideea unei democrații mai cuprinzătoare, trecând peste autoritatea conservatorilor din partid și adresându-se direct Întregii națiuni. În 1987, nouă gospodării sovietice din zece dețineau un televizor, astfel că tactica lui Gorbaciov a avut la Început un succes fulgerător: creând concret o sferă publică pentru dezbaterea parțial deschisă a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui nehotărâre. Una dintre slăbiciunile lui Gorbaciov consta În faptul că, pentru a-și păstra controlul asupra evenimentelor, se simțea obligat să aleagă calea de mijloc ori de câte ori era posibil, Încurajând idei noi pentru ca apoi să alunece din nou În brațele conservatorilor din partid, În timp ce reformiștii radicali precum Iakovlev sau Boris Elțîn Îl presau să meargă mai departe. Aceste oscilări, ezitarea lui Gorbaciov de a urmări până la capăt logica idieilor, dorința de a nu merge prea departe ori prea repede i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
piață”, alteori cu „societatea civilă”: În orice caz, „Europa” reprezenta, simplu și inechivoc, normalitatea și traiul modern. Comunismul nu mai era viitorul - atu pe care Îl fluturase timp de 60 de ani -, ci trecutul. Firește, existau diferențe. Naționaliștii și unii conservatori politici și religioși - mulți dintre ei activi și influenți În 1989 - preferau să se gândească la „Polonia” și „Ungaria”, nu la Europa. Iar unora dintre ei le păsa mai puțin de libertate și drepturi civile. Prioritățile imediate ale maselor variau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
12 iulie, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice a votat În favoarea unei noi Uniuni: descentralizată și acordând o libertate considerabilă statelor membre aflate În dezacord. Acest lucru, alături de succesul lui Elțîn (acum declarat anticomunist) În alegeri, a Înclinat În sfârșit balanța. Conservatorii din partid erau disperați și un grup de Înalți oficiali (printre care prim-ministrul, ministrul Apărării, ministrul de Interne și Vladimir Kriușkov, șeful KGB) au Început să se pregătească pentru o lovitură de stat. Toată Moscova știa că se pregătește
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’70 avea un scor electoral de patru ori mai mare decât omologul său din țara Galilor. La două decenii după ce debutase pe scena politică, În 1974 (câștigând 11 locuri În parlament), acest partid cu cauză unică Îi surclasa pe conservatori și amenința realmente bastioanele laburiștilor. Spre deosebire de galezi, alegătorii din Scoția doreau transferul de putere; deși Înființat abia În 1997, Parlamentul Scoțian din Edinburgh e, fără Îndoială, reprezentantul unei țări care se consideră o națiune distinctă (dacă nu chiar un stat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mare beneficiar al fondurilor structurale de la Uniunea Europeană - ceea ce Înseamnă că anumite părți din Regatul Unit erau printre cele mai sărace regiuni din UE. Cifrele relative la ocuparea forței de muncă (larg mediatizate și o sursă de mândrie pentru suporterii conservatorilor și laburiștilor deopotrivă), deja modeste la nivel național, erau denaturate de mărimea disproporționată a Înfloritoarei capitale; În realitate, șomajul din nordul Angliei rivaliza cu cazurile cele mai alarmante din Europa continentală. În Marea Britanie, contrastul frapant dintre regiuni a fost exacerbat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În mod asemănător, importanța „drepturilor” (și reparațiile acordate pentru Încălcarea lor) În retorica politică și jurisprudența internațională modernă le-a furnizat un argument celor care simt că suferințele și pierderile lor nu au fost recunoscute ca atare - și compensate. Unii conservatori germani, exploatând oprobriul internațional la adresa „epurării etnice”, au relansat solicitările comunităților germane expulzate din diverse țări la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. De ce, Întreabă ei, ar fi victimizarea lor mai puțin importantă? Doar ce le-a făcut Stalin
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
349-350; musulmani 676; neguvernabilitate 496; nemulțumirea din industrie 495; neofasciști 679; nostalgia 701-703; Noul Partid Laburist 501, 722-723; opoziția față de extinderea Uniunii Europene 667; optimismul (din anii ’50) 277-278; Orgreave, ca exemplu de industrie moștenită 702; partide comuniste 297; partide conservatoare 493, 495-502; Partidul Comunist al Marii Britanii (CPGB) 195; Partidul Laburist 76, 344-345, 374, 430, 483, 493-494, 496-497, 500-502; Partidul Național Britanic (PNB) 667, 677; Partidul Social-Democrat 500; Partidul Socialist din Marea Britanie (PSMB) 371; performanța economică În comparație cu Germania de Vest 329-333
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revoluționar 432-435; separatiști basci 427-429, 641 Tertz, Avram 391 Thälmann, Ernst 749 Thatcher, Margaret 483, 495-502, 541, 554, 585, 702, 722; despre admiterea țărilor din centrul și estul Europei În Uniunea Europeană 656; despre reunificarea Germaniei 585; efectul policii asupra Partidului Conservator 499; date biografice 495; politica economică 496-498; politica socială 498-499; privatizarea serviciilor de transport 499; radicală 500; realizările 501-502; tentativa IRA de asasinare 497 thatcherism 495-502 Thompson, E.P. 514 Thorez, Maurice 73, 94, 141, 201-202, 208, 402 Timoșenko, Iulia 628
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]