9,274 matches
-
aparține alternativ ambelor tabere. În mod obișnuit, viii și morții rămân în lumi diferite, care nu comunică între ele. Apariția strigoiului cu statut dual tulbură echilibrul între cele două lumi, anulând frontiera ce separă lumea viilor de lumea morților. Prezența domnișoarei Christina în lumea viilor este reală, atestată de dovezi indubitabile (parfumul de violete, o mănușă pierdută ce se transformă în scrum la atingere). Cele două tabere se asediază reciproc, declanșând o strategie a teroarei. Personajul titular al nuvelei a rămas
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
căreia acesta trebuia de mult să-i aparțină, iar focul simbolic din final șterge urmele conflictului. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai mare
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Potrivit criticului Sorin Alexandrescu, „Domnișoara Christina” dezvoltă „un soi de mister medieval, realizat în spațiul românesc, comparabil cu unele piese de teatru ale lui Blaga”. Autorul a fost preocupat
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Potrivit criticului Sorin Alexandrescu, „Domnișoara Christina” dezvoltă „un soi de mister medieval, realizat în spațiul românesc, comparabil cu unele piese de teatru ale lui Blaga”. Autorul a fost preocupat să descopere sensul autentic și profund al existenței umane, imaginând călătorii inițiatice în lumi paralele pentru
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
să reveleze existența a două lumi paralele în Universul cotidian: o lume reală-profană (lumea de aici) și o lume sacră (lumea de dincolo) care se manifestă permanent, dar discret. Confruntarea se petrece într-un spațiu anistoric, cu un fundal greco-traco-scitic. Domnișoara Christina, moartă de aproape 30 de ani, suferă o materializare treptată prin transferul magic de viață de la nepoata ei, Sanda. Aceasta din urmă se „îmbolnăvește” misterios chiar în noaptea primei apariții a Christinei, starea ei se înrăutățește în timpul celei de-
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
mea... Să nu-ți fie teamă, Egor, să crezi în mine...”" Cea de-a doua întâlnire a Christinei cu Egor se petrece tot în vis, iar comunicarea se petrece de această dată prin telepatie; cei doi își citesc reciproc gândurile. Domnișoara îi arată puterile sale, introducând un element suplimentar de tensiune, Diavolul: "„Se simțea privit de altcineva, a cărui groază nu o mai încercase. Frica i se lămurea acum cu totul altfel; ca și cum s-ar fi trezit deodată într-un trup
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
cu violență în spațiul înconjurător. Victoria eroului pare a fi o victorie à la Pirus. Egor este muritorul care a învins strigoiul, dar și-a pierdut propria șansă de a-și depăși condiția umană și de a pătrunde în Absolut. „Domnișoara Christina” este o nuvelă cu un filon fantastic îndepărtat extras din folclorul românesc și din poezia și proza eminesciană. Mircea Eliade a valorificat motive folclorice românești (strigoiul, ursita, ritualul magic, blestemul mistuitor, basmul povestit de Simina, descântecul băbesc din final
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
introduce citate din poeziile „Luceafărul” și „Strigoii” de Mihai Eminescu, dar și din nuvela „Sărmanul Dionis”. Tentația de a depăși propria condiție existențială este o notă romantică comună atât nuvelei lui Eliade, cât și în textelor eminesciene citate mai sus. „Domnișoara Christina” reia tema dragostei imposibile a două personaje din lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca și fata de împărat din poemul eminescian, este muritorul care respinge tentația absolutului, preferând unei ființe superioare (domnișoara
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Domnișoara Christina” reia tema dragostei imposibile a două personaje din lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca și fata de împărat din poemul eminescian, este muritorul care respinge tentația absolutului, preferând unei ființe superioare (domnișoara Christina, respectiv Luceafărul) o iubire pământească (Sanda, respectiv Cătălin). Domnișoara Christina rostește obsesiv versurile de chemare a Luceafărului, plutind cu o grație „mai mult sensuală decât lugubră, mai mult visătoare decât fantomatică, mai mult delicată decât demonică”. Precocitatea personajului Simina
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
lumi diferite din poemul „Luceafărul”, inversând însă rolurile feminine și masculine. Egor, ca și fata de împărat din poemul eminescian, este muritorul care respinge tentația absolutului, preferând unei ființe superioare (domnișoara Christina, respectiv Luceafărul) o iubire pământească (Sanda, respectiv Cătălin). Domnișoara Christina rostește obsesiv versurile de chemare a Luceafărului, plutind cu o grație „mai mult sensuală decât lugubră, mai mult visătoare decât fantomatică, mai mult delicată decât demonică”. Precocitatea personajului Simina a stat la baza scandalului public creat în jurul cărții. Fetița
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
păstrându-și puritatea lirică și fiind lipsite de tragism și grotesc. Fantasticul său nu tulbură și nu dezechilibrează ființa. Din acest motiv, se poate spune că originalitatea creației lui Mircea Eliade se datorează faptului că exprimă o spiritualitate românească. Nuvela „Domnișoara Christina” este singulară în ansamblul operei lui Mircea Eliade, având o oarecare nuanță demonică (strigoi, fetițe posedate, tineri care trăiesc neputincioși sentimentul morții) introdusă probabil sub presiunea subiectului referitor la contactul posibil între strigoi și oamenii vii. Criticul Șerban Cioculescu
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
le ridică și mai ales fuziunii directe dintre fantastic și real. „Nu sunt două planuri care alunecă, fără să se întâlnească, ci două lumi care comunică așa de strâns, încât hotarele lor se destramă delà un anumit moment și pier. Domnișoara Christina întinde din lumea ei de vis o mână către viață. Nu e o halucinație, nu e un caz de isterie, nu este o nălucă ce va pieri o dată cu deșteptarea din somn. Realitatea ei este certă, prezentă, plastică”. Profesorul Sorin
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
nălucă ce va pieri o dată cu deșteptarea din somn. Realitatea ei este certă, prezentă, plastică”. Profesorul Sorin Alexandrescu afirma că nuvela are o compoziție impecabilă, fiind lipsită de ambiguitatea finală din celelalte povestiri fantastice. Criticul Nicolae Manolescu asemăna fantasticul psihologic din "Domnișoara Christina" (1936) cu cel din nuvelele "Le Horla" a lui Guy de Maupassant și "The Turn of the Screw" a lui Henry James, „dar mereu un ton prea sus”. O opinie diferită a formulat criticul George Călinescu. Analizând scrierile autorilor
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
cât mai intens și pune mai multe probleme sub forma „trăirilor”. Această atitudine se reflectă în interesul pentru experimentalismul exotic și ezoteric, ca și pentru sexualitate. Criticul suspectează literatura fantastică a lui Eliade de lipsă de profunzime; el reduce nuvela „Domnișoara Christina” doar la aspectul său trăirist, afirmând că „autorul urmărește experiențele sexuale cu femeile-vampir și-și expimă dorinți de împerechere teribile: cu o moartă, cu un copil și cu o bolnavă”. În aceeași notă, criticul Dumitru Murărașu considera că în
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
moartă, cu un copil și cu o bolnavă”. În aceeași notă, criticul Dumitru Murărașu considera că în această nuvelă autorul „exploatează sensaționalul lipsit de adâncime literară”, abătându-se de la calea urmată în "Maitreyi" și cantonându-se într-un „intelectualism pretențios”. Nuvela „Domnișoara Christina” a fost tradusă în mai multe limbi străine: franceză („Mademoiselle Christina”, L'Herne, coll. „Les Livres noirs”, Paris, 1978, cu o introducere în franceză de Mircea Eliade; traducere de Claude B. Levenson, reeditată în 1979, 1989, 1990 și 2009
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
Sumiya), bulgară („Госпожица Кристина”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev) și portugheză („Senhorita Christina”, Tordesilhas Livros, Săo Paulo, 2012; traducere de Fernando Klabin). Unele traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela „Domnișoara Christina” a constituit o sursă de inspirație pentru alte creații artistice, care au încercat să capteze sensurile dramatice, lirice sau plastice ale operei literare. Textul lui Eliade a inspirat două opere muzicale: "Domnișoara Christina" a lui Șerban Nichifor și "La
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
traduceri au fost reeditate sau revizuite. Nuvela „Domnișoara Christina” a constituit o sursă de inspirație pentru alte creații artistice, care au încercat să capteze sensurile dramatice, lirice sau plastice ale operei literare. Textul lui Eliade a inspirat două opere muzicale: "Domnișoara Christina" a lui Șerban Nichifor și "La señorita Cristina" a lui Luis de Pablo, un film de televiziune (regizat în 1992 de Viorel Sergovici), un film de cinema (regizat în 2013 de Alexandru Maftei) și un tablou al pictorului ieșean
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
lui Luis de Pablo, un film de televiziune (regizat în 1992 de Viorel Sergovici), un film de cinema (regizat în 2013 de Alexandru Maftei) și un tablou al pictorului ieșean Dimitrie Gavrilean. Primul proiect de realizare a unui film după „Domnișoara Christina” datează din anul 1971. Potrivit prof. Mac Linscott Ricketts, regizorul Radu Gabrea scrisese un scenariu pentru un film de lungmetraj intitulat " La deuxième mort de Mademoiselle Christina" în care își propunea să prezinte într-un mod poetic mitul prelungirii
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
în cele din urmă de Abis Studio (în coproducție cu Mitra Film), care l-a desemnat ca regizor pe Alexandru Maftei. Scenariul a suferit modificări, fiind rescris de Alexandru Maftei, în colaborare cu Raluca Durbacă și Adrian Istrătescu Lener. Filmul "Domnișoara Christina" a fost finalizat abia în anul 2013 și are o durată de 97 de minute. Rolurile principale au fost interpretate de Tudor Aaron Istodor (Egor), Anastasia Dumitrescu (Christina), Ioana Anastasia Anton (Sanda), Maia Morgenstern (dna Moscu), Ovidiu Ghiniță (Nazarie
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
special Tudor Istodor și Maia Morgenstern). În afara acestor două filme, au mai existat și alte încercări de ecranizare a nuvelei. Presa românească consemna în anul 2006 că regizorul francez de origine chiliană Raoul Ruiz intenționa să realizeze un film după „Domnișoara Christina”, împreună cu producătorul Atlantis Film. Proiectul nu a mai fost realizat, cineastul nereușind să obțină finanțare din partea CNC la concursul din decembrie 2006. Două opere muzicale au fost inspirate de această scriere. Compozitorul Șerban Nichifor a compus în anii 1980-1982
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
a mai fost realizat, cineastul nereușind să obțină finanțare din partea CNC la concursul din decembrie 2006. Două opere muzicale au fost inspirate de această scriere. Compozitorul Șerban Nichifor a compus în anii 1980-1982 o dramă lirică în două acte intitulată "Domnișoara Christina", după propriul libret. Opera a fost realizată cu acceptul scriitorului (obținut la 27 februarie 1980), compozitorul corespondând și discutând telefonic de câteva ori cu Mircea Eliade. Prima audiție a operei în concert a avut loc la 20 martie 1984
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
a drame lirice a avut loc la 22 iunie 1994 la Opera Națională din Timișoara. Spectacolul a fost regizat de Marina Emandi Tiron, având scenografia realizată de Dumitru Popescu și coregrafia de Ștefan Gheorghe. Distribuția operei era următoarea: Simona Suhai (Domnișoara Christina, balerină/recitatoare), Elena Gaja (Doamna Moscu, contralto), Diana Matei (Diana Papp) (Simina, soprană), Costică Gâdea (Egor, bariton), Vasile Tcaciuc (Nazarie, bas), Alexandru Serac (Doctorul, tenor). Opera lui Șerban Nichifor este structurată în două acte, actul I având cinci scene
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
mezzosoprană). Opera lui Luis de Pablo este structurată în trei acte; fiecare act începe cu o introducere, iar scenele sunt separate între ele prin intermedii. Punctul de plecare al compozitorului l-a constituit întrepătrunderea realului cu oniricul, universul erotic al domnișoarei Christina fiind văzut ca o posibilitate oferită unui muritor de a deveni nemuritor. Fiecare scenă are un număr redus de personaje: Egor este prezent în toate cele zece scene, în timp ce Christina apare doar în trei. Fragmente de vals sunt inserate
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
jucată în anul 1997 pe scena Teatrului Nou din Riga, într-un spectacol regizat de Viesturs Kairišs. Adaptări teatrale ale nuvelei au fost realizate și în România. Astfel, o adaptare concentrată a capitolelor XIV și XV, cu un singur personaj: domnișoara Christina (interpretată de actrița Oana Pavalache), a fost montată în anul 1999 în regia Dumitrianei Condurache în subteranele Casei Pogor din Iași. Regizoarea a optat să reducă întregul text la momentele de maximă intensitate (ideea de dragoste de dincolo de lume
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
anul 1999 în regia Dumitrianei Condurache în subteranele Casei Pogor din Iași. Regizoarea a optat să reducă întregul text la momentele de maximă intensitate (ideea de dragoste de dincolo de lume), concentrând întregul univers al piesei doar la apariția și reacțiile domnișoarei Christina. Spectacolul avea loc într-un spațiu cu memorie, cu decoruri preexistente și lumină difuză. Personajul își făcea apariția printr-un efect optic de dincolo de o oglindă dreptunghiulară cu ramă, apropiindu-se treptat de spectatori și apoi retrăgându-se violent
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]