9,278 matches
-
de epitropie, din ale cărui fonduri era realizată finanțarea activităților de asistență sanitară, de învățământ sau a celor cu caracter social, a fost constituit în timp din diverse donații sau moșteniri (terenuri agricole, păduri, contrucții, bani) făcute de persoane private (domnitori ai Moldovei, boieri, negustori) sau de către stat. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea Epitropia deținea moșii, păduri, tîrguri boierești, sate, loturi de pămînt răzlețe, mori, heleștee, prisăci, locuri de casă, cîrciumi, dughene, podgorii. Reforma agrară din 1921 a diminuat patrimoniul
Epitropia generală a Casei Spitalelor Sfântul Spiridon () [Corola-website/Science/330177_a_331506]
-
Române, de la înființarea sa și până în prezent. Cu toate acestea, potrivit unui sondaj INSCOP, românii au cea mai mare încredere în Armată, alături de Primărie, Biserică și ONU. La 12/24 noiembrie 1859, Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83, al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este înființat Statul Major General. Armata Română s-a aflat, în anii domniei lui Alexandru Ioan Cuza, sub influența militară franceză. Paul Lamy- căpitan în cadrul Misiunii Militare Franceze- și sub-intendentul Gui Le Cler se plâng ministrului francez
Corupția în Armata Română () [Corola-website/Science/330193_a_331522]
-
la răspântia ulițelor Golia, Talpalari, Banu și Consulatului Rusesc. La 5 ianuarie 1859, în fața acestei clădiri a fost jucată pentru prima dată Hora Unirii de către mulțimea adunată pentru a sărbători victoria Partidei Unioniste și alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei. Pentru a marca acest moment istoric, municipalitatea a hotărât ulterior amenajarea unei piețe care a fost numită în 1881 Piața Unirii. Primul proprietar menționat al acestei clădiri este Petrea Bacalu, bogat proprietar cu vederi unioniste, care stăpânea un
Hanul lui Petrea Bacalu () [Corola-website/Science/330303_a_331632]
-
cetăților Chilia și Cetatea Albă. În cele din urmă, în secolul următor, Țările Române intră sub dominație otomană și, deși pierd independența, își mențin autonomia. Relațiile dintre Principatele Române și Poarta Otomană erau reglementate prin acorduri și capitulații prin care domnitorii români recunoșteau suzeranitatea sultanului, acceptau plata tributului și promiteau să urmeze politica externă otomană. Otomanii se obligau să nu atace țările românești și să le ofere protecție împotriva tătarilor. În urma cuceririi Constantinopolului din 1453, majoritatea statelor sud-est-europene se simt nevoite
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
trei principate sub suzeranitatea Porții Otomane, dar în condiții diferite față de cele care caracterizaseră dominația otomană în secolul precedent. Într-adevăr, turcii sunt conștienți că nu pot reveni la vechiul sistem, bazat pe imixtiunea în treburile interne, prin impunerea de domnitori după propria voință.
Dominația otomană asupra Țărilor Române () [Corola-website/Science/330417_a_331746]
-
în afara arcului carpatic. Clădirea are caracter eclectic, îmbinând elemente specifice mai multor stiluri (neogotic, romanic, neorenascentist, bizantin), ceea ce îi subliniază valoarea arhitectonică de unicat. Sfințirea bisericii a avut loc la 24 aprilie 1853. După ce Karl Eitel von Hohenzollern-Sigmaringen a devenit domnitor în Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, ulterior rege al României sub numele de Carol I al României, comunitatea evanghelică—lutherană s-a bucurat de sprijinul Casei Regale de Hohenzollern-Sigmaringen, în special din partea reginei Elisabeta (Carmen Sylva), care a
Biserica Evanghelică C.A. București () [Corola-website/Science/329073_a_330402]
-
renovare, din istoria sa. Primele mărturii scrise ale prezenței unei comunități și a unei biserici evanghelice luterane din lemn, în București, datează din secolul al XVI-lea. La intervenția ambasadorului suedez la Înalta Poartă, baronul Gustav von Celsing, în 1753 domnitorul Constantin Racoviță a emis un hrisov prin care îngăduia construirea unei biserici de lemn pentru comunitatea evanghelică luterană, formată în marea majoritate din sași ardeleni stabiliți la București. Acest nou lăcaș de cult a fost sfințit la 15 august 1778
Biserica Evanghelică C.A. București () [Corola-website/Science/329073_a_330402]
-
al Magdeburgului ca drept de autonomie administrativă completă a orașelor, Stendal a primit aceleași drepturi ca orașul Magdeburg. Aceste privilegii au fost acordate, ulterior, unui mare număr de noi orașe fondate în "Neusiedelgebiet", teritoriile colonizate de germani în est, de către domnitorii acelor teritorii, și a avut o parțială influență și în teritoriile de la vest de Magdeburg, cum ar fi Saxonia Inferioară de astăzi. Înainte de toate, însă, principiul s-a propagat prin mișcarea "Drang nach Osten": marca Brandeborg, local în Pomerania, Prusia, Turingia
Drepturile Magdeburg () [Corola-website/Science/329134_a_330463]
-
luat în calcul posibilitatea de a fi îngropat acolo după o anumită perioadă de timp, în timp ce unii oamenii din Polonia au sperat că, conform unui obicei străvechi, inima lui ar fi adusă acolo și va fi păstrată alături de rămășițe marilor domnitori polonezi. (Ioan Paul al II-lea a fost îngropat sub Bazilica Sf. Petru, un site unde sunt înmormântați papii încă din antichitate.)
Catedrala Wawel () [Corola-website/Science/329181_a_330510]
-
domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici erau organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei era dovedită și de condicile de socoteli și biruri ale acestora. Centrele mai importante erau Moghilău - ridicat de domnitorul Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor, Dubăsari - ridicat în apropierea podului de dubase (luntre) construit de moldoveni, altele erau: Bârzula, Codâma, Iampol, Jaruga, Ocna Roșie, Silimbria, Rașcov, Vasilcău, etc. Trebuie de asemenea menționat Oceacul, situat la extremitatea nordică a estuarului Niprului
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
a fost înființată oficial la 26 august 1861 printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza (în baza unui raport elaborat de ministrul de război Ion Ghica) care prevedea înființarea „Direcției stabilimentelor de material de artilerie”. Construcția și organizarea stabilimentelor a fost realizată sub mandatul ministrului de război Ioan Emanoil Florescu. Din anul
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
artilerie Enric Herkt pentru a studia procesul de fabricație a muniției, în vederea înființării unei fabrici similare în Principatele Unite. În 1861, căpitanul Herkt s-a întors din Belgia cu un proiect privind construirea unei "capsulării". Acesta a fost aprobat de domnitorul Cuza, care a decis înființarea „Direcției stabilimentelor de material de artilerie”. Avansat în grad, maiorul Herkt a ocupat funcția de director în cadrul acestei instituții. La 23 noiembrie 1861, Alexandru Ioan Cuza a aprobat construcția Direcției stabilimentelor de material de artilerie
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
Pirotehnia și Arsenalul au fost mutate în Dealul Spirii deoarece la Malmaison a fost înființată o cazarmă. Fabrica de pulbere a fost înființată la Târgușor, lângă Ploiești, unde se afla deja o prăfărie. În luna iulie a anului 1862, când domnitorul Cuza a vizitat fabricile de armament din Dealul Spirii, aici erau fabricate tuburi metalice, erau încărcate cartușe și proiectile, șrapnele și artificii. În luna octombrie a aceluiași an, două cazane au fost achiziționate din Belgia în vederea construirii unei „Manufacturi de
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
și fiind atestată în anul 1812. se află pe Strada Covaci nr. 16, în fața pieței Sfântul Anton din centrul istoric, clădirea în care se află fiind clasată monument istoric cu . În anul 1781, armeanul Ștefan Altîntop a primit permisiunea din partea domnitorului Alexandru Ipsilanti să construiască o cafenea în apropierea Curții Domnești, în partea nordică a pieței Sfâtului Anton, în schimbul unei simbrii de 10 taleri pe an. Cafeneaua avea pereții zugrăviți în alb, un acoperiș închis la culoare, iar fațada sa era
Cafeneaua Veche () [Corola-website/Science/328583_a_329912]
-
bulgari” . Împăratul Constantin al VII-lea consideră de asemenea că Moravia Mare a pierit datorită lobiturilor date de unguri. După cum scrie Anonymous, care nu scrie despre Moravia, ungurii un invadat regiunea Nitra (Slovacia) și l-au înfrânt și ucis pe domnitorul local, Zobor. După aceasta, după cum continuă relatarea lui Anonymous,ungurii au ocupat mai întâi Panonia de la „romani”, iar după aceea l-au silit pe „ducele” Banatului, Glad, să ceară pace. Anonymous descrie și tratatul pe care ungurii l-au semnat
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Anonymous cu privire la Menumorot și Glad sunt inspirate dintr-o cronică târzie, care privea domnia lui Ahtum, presupusul urmaș al lui Glad. Alexandru Madgearu susține pe de altă parte că toponimele "Galad", "Kladova", "Gladeș" din Banatul secolelor XIV - XVI atestă amintirea domnitorului local Glad. Hungarians reached the region of Bega and stayed there for two weeks while they conquered all the inhabitants of that land from the Mureș to the Timiș River and they received their sons as hostages. Then, moving the
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
într-o stare de dependență față de Hanatul Crimeii și Imperiul Otoman. Tătarii nogai au apărut în Bugeac după campania sultanului Baiazid al II-lea împotriva principatului Moldovei în 1484, atunci partea sudică a interfluviului Pruto-Nistrean după o rezistență înverșunată din partea domnitorului Ștefan cel Mare. Regiunea a fost ocupată și inclusă în componența sangeacului Silistra a Imperiului Otoman. O parte din teritoriu a fost acordat Hanului de Crimeea, care a stabilit aici supușii săi, tătari și nogai aduși din stepele nord-caucaziene. Hoarda
Hoarda Bugeacului () [Corola-website/Science/328691_a_330020]
-
Sofia. În 1988, artistul organizează în ruinele celui mai vechi palat princiar din București - Curtea Veche, expoziția „Ferecătura”, un eveniment cultural remarcabil în viața culturală bucureșteana. Destinată să celebreze 300 de ani de la de la urcarea pe tronul Țării Românești a domnitorului Constantin Brâncoveanu, expoziția își propunea să reinventeze simbolurile artei bizantine ortodoxe; Din același text, televiziunea română se inspiră pentru titlul reportajului consacrat evenimentului: „Simțul grandorii, cultul trudei și bucuria ofensivei în opera lui Ștefan Râmniceanu”, realizat în 1991 de criticul
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
atât voința de ruptură care traversează creația să este plină de memoria tradițiilor. În 2014, la comemorarea a 300 de ani de la jertfă lui Constantin Brâncoveanu, Ștefan Râmniceanu va celebra din nou - la 26 de ani după Curtea Veche - memoria domnitorului, cu o expozitie personală la palatul Mogoșoaia.
Ștefan Râmniceanu () [Corola-website/Science/328760_a_330089]
-
principală de inspirație a romancierului a fost "Letopisețul Țărîi Moldovei de la Aaron Vodă încoace" al cronicarului Miron Costin (1633-1691) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Tomșa Vodă. Multe personaje ale cărții sunt figuri istorice precum domnitorul Ștefan Tomșa, Doamna Elisabeta Movilă și fiii ei, viitorul domnitor Miron Barnovschi Movilă (pe care scriitorul în numește Simeon Bârnovă), vornicul Nistor Ureche, vornicul Bărboi și fiul său, boierii polonezi Ștefan Potocky și Samuel Korecki, oșteanul turc Hussein-aga, hanul tătar
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
de la Aaron Vodă încoace" al cronicarului Miron Costin (1633-1691) în care sunt relatate principalele evenimente istorice petrecute în timpul domniei lui Tomșa Vodă. Multe personaje ale cărții sunt figuri istorice precum domnitorul Ștefan Tomșa, Doamna Elisabeta Movilă și fiii ei, viitorul domnitor Miron Barnovschi Movilă (pe care scriitorul în numește Simeon Bârnovă), vornicul Nistor Ureche, vornicul Bărboi și fiul său, boierii polonezi Ștefan Potocky și Samuel Korecki, oșteanul turc Hussein-aga, hanul tătar Cantemir Bei ș.a. Scriitorul a introdus și personaje ficționale cum
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
Drăgan după un scenariu scris de Alexandru Struțeanu și Constantin Mitru. Premiera oficială a filmului a avut loc în aprilie 1965. După instalarea lui Ștefan Tomșa al II-lea ca domn al Moldovei cu ajutorul turcilor, boierii fugari rămași credincioși fostului domnitor Constantin Movilă și mamei acestuia, Doamna Elisabeta, precum și câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
în sat unde-și construiește o casă nouă. El se îndrăgostește de țăranca Anița, o fată simplă, dar cinstită. Liniștea nu ține mult, iar la începutul primăverii anului 1614 Simeon Bârnovă aduce vestea că boierii moldoveni s-au răsculat împotriva domnitorului și au pornit cu o oaste de strânsură asupra Iașilor. Căpitanul Tudor îi ridică la luptă atunci pe răzeșii din împrejurimile Șoimăreștilor pentru a-l apăra pe domnitorul care le făcuse dreptate. Bătălia este câștigată de oastea domnitorului, iar boierii
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
1614 Simeon Bârnovă aduce vestea că boierii moldoveni s-au răsculat împotriva domnitorului și au pornit cu o oaste de strânsură asupra Iașilor. Căpitanul Tudor îi ridică la luptă atunci pe răzeșii din împrejurimile Șoimăreștilor pentru a-l apăra pe domnitorul care le făcuse dreptate. Bătălia este câștigată de oastea domnitorului, iar boierii trădători prinși sunt uciși, cu excepția armașului Nicoriță căruia i se scot ochii. După mai mult de un an, oastea de mercenari plătită de Doamna Elisabeta Movilă intră iarăși
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
răsculat împotriva domnitorului și au pornit cu o oaste de strânsură asupra Iașilor. Căpitanul Tudor îi ridică la luptă atunci pe răzeșii din împrejurimile Șoimăreștilor pentru a-l apăra pe domnitorul care le făcuse dreptate. Bătălia este câștigată de oastea domnitorului, iar boierii trădători prinși sunt uciși, cu excepția armașului Nicoriță căruia i se scot ochii. După mai mult de un an, oastea de mercenari plătită de Doamna Elisabeta Movilă intră iarăși în țară. Deși i se alătură hoarda lui Cantemir bei
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]