KorAP: Find »[drukola/base=dramă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...359 360 361 ...501 >

12,502 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

mai puternică concepțiune a autorului" (p. 155). Discuțiile sunt contradictorii, dar se știe că tocmai asta demonstrează profunzimea creației. Puțini critici "s-au apropiat... de mașinăria ascunsă a Năpastei", unul din ei fiind George Munteanu care, referindu-se la conflictul dramei afirma: "Crima aceasta a echivalat cu o catastrofală prăbușire a valorilor și rosturilor existenței umane în mintea Ancăi, a cărei vocație esențială fusese de a rămâne femeia unui singur bărbat: acela care "o alesese" și pe care "și-l alesese

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de a rămâne femeia unui singur bărbat: acela care "o alesese" și pe care "și-l alesese" o dată pentru totdeauna" (p. 155). Autorul vede în această opțiune "cuplul adamic", ziditor sociogonic ori Orfeu și Euridice" (p. 156). Se pare că drama propune o lume greu de sondat și de intuit, la fel ca romanul Baltagul al lui Sadoveanu, cu o Vitorie Lipan radicală din perspectiva cuplului care suferă o "ruptură ontologică". Sunt posibile și alte interpretări, dacă îl avem în vedere

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
romanul Baltagul al lui Sadoveanu, cu o Vitorie Lipan radicală din perspectiva cuplului care suferă o "ruptură ontologică". Sunt posibile și alte interpretări, dacă îl avem în vedere pe Dragomir... ce îl împinge la crimă? Trăiește sau nu trăiește o dramă? E suficientă pedeapsa primită? Câtă premeditare există în actele oamenilor? Nu sunt și motive psihiatrice? Pasiunea poate întuneca rațiunea până la anulare? Desigur, Caragiale s-o fi gândit și la o asemenea situație. Nu premeditează și Anca o crimă în virtutea pedepsei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
similar, impunându-se atenției la Moscova și Paris, pentru ca în final să câștige și adeziunea Chișinăului. După care a optat pentru...limba rusă. În cazul lui Grigore Vieru "contaminarea ideologică a fost minimă și superficială" (p. 47); poetul a cunoscut "drama conștiinței sfâșiate, împotriva căreia a luptat ani de zile, mai ales cu sine, stare augmentată de descoperirea lui Eminescu și a adevăratei sale identități" (loc. cit.); a refuzat "crezul sovietic panslav al întâietății lui homo sovieticus" (p. 48). Pagini comprehensive

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
atare, numai al său, definit prin angajament moral (patos reținut, tensiune a ideilor) și intelectual (informație pe cât posibil exhaustivă, siguranța judecăților de valoare, veștejirea clișeelor culturale). Spiritului combativ îi corespunde, cumulativ, o viziune totalizantă, discursul nefiind lipsit de inflexiuni justițiare. Drama lui Grigore Vieru, aceea a înstrăinării, a rătăcirii drumului spre Ithaca este drama întregii Basarabii, iar pe acest plan Theodor Codreanu adoptă adesea un ton vehement mesianic. Misterul personalității lui Grigore Vieru stă în miracolul "stagnării în copilărie": poetul a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
și intelectual (informație pe cât posibil exhaustivă, siguranța judecăților de valoare, veștejirea clișeelor culturale). Spiritului combativ îi corespunde, cumulativ, o viziune totalizantă, discursul nefiind lipsit de inflexiuni justițiare. Drama lui Grigore Vieru, aceea a înstrăinării, a rătăcirii drumului spre Ithaca este drama întregii Basarabii, iar pe acest plan Theodor Codreanu adoptă adesea un ton vehement mesianic. Misterul personalității lui Grigore Vieru stă în miracolul "stagnării în copilărie": poetul a rămas copilul pur; parafrazându-l pe Protagoras, criticul admite că vârsta copilăriei dă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Codreanu, surprinde puterea lui Grigore Vieru de a converti audibilul în vizual, adică temporalul în spațial, fără a cădea în pitorescul acuarelei; la poetul basarabean tema copilăriei se întregește cu o aură erotică, din care nu lipsesc suferințele aspre, anumite drame ale pământului roditor: "Majoritatea versurilor lui Vieru au caracter de împărtășire cu misterele pământului și ale universului, unele sunt cântece de lume sau ceremoniale care relevă o comunicare erotică cu tot ce ne înconjoară, o cucernică înfiorare în fața fenomenelor, de unde

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
accentuează ideea prezenței unui critic original, care se preocupă nu doar de temele convenționale arhicunoscute printre care: (anti)războiul, idealurile umaniste, poezia pentru copii, considerate la modă de critica literară, ci și de teme "cu adevărat reprezentative ca imaginea mamei, drama Basarabiei ș.a., dar cred că studiul cel mai important al lui Mihail Dolgan despre poet este Dialogismul discursului liric al lui Grigore Vieru, publicat în volumul Literatura română postbelică (1998). Într-adevăr, poezia lui Grigore Vieru este colocvială, iar nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
ce trudeau dealurile satului Miorcani, situat pe partea dreaptă a Prutului. Batjocorirea familiei sale prin confiscarea pământului, batjocorirea bisericii prin transformarea lăcașului în magazie militară, precum și batjocorirea școlilor prin înlocuirea abecedarelor și a învățătorilor, starea constantă de război, toate construiesc drama poetului, drama întregii Basarabiei, pe care, cu măiestrie, Gr. Vieru a conturat-o cu lacrimi în vers: " Întreaga ființă basarabeană, batjocorită și umilită timp de două veacuri de către stăpânele purtătoare de cnut, s-a aciuat răbdătoare în firea acestui bărbat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
dealurile satului Miorcani, situat pe partea dreaptă a Prutului. Batjocorirea familiei sale prin confiscarea pământului, batjocorirea bisericii prin transformarea lăcașului în magazie militară, precum și batjocorirea școlilor prin înlocuirea abecedarelor și a învățătorilor, starea constantă de război, toate construiesc drama poetului, drama întregii Basarabiei, pe care, cu măiestrie, Gr. Vieru a conturat-o cu lacrimi în vers: " Întreaga ființă basarabeană, batjocorită și umilită timp de două veacuri de către stăpânele purtătoare de cnut, s-a aciuat răbdătoare în firea acestui bărbat și, deodată

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
fenomen sănătos, departe de invenție și "făcătură", iar cartea lui Th. Codreanu pune mai bine lumina pe aceia care, martori implicați ori numai spectatori, au făcut posibile ori nu au putut preveni nedreptățile și tragedia în care s-a preschimbat drama omului Mihai Eminescu, începând din acel 28 iunie 1883 și până în 15 iunie 1889, în noaptea zilei când Poetul cel Mare al românilor a trecut în veșnicie. Fortis cadere, non cedere potest! (Cel puternic cade, nu poate să cedeze lat.

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
al adevărului (2004). Și alți autori i-au reținut atenția, precum I.L. Caragiale, George Bacovia, Cezar Ivănescu sau Grigore Vieru, dar și istoria românilor de dincolo de Prut căreia i-a dedicat o carte adevărată și de mare succes, Basarabia sau drama sfâșierii (2003), ajunsă în numai doi ani la a treia ediție. Istoricul literar propune de fiecare dată abordări estetice cu largă deschidere filozofică, dar și cu o înțelegere sociologică sau istorică de mare adâncime. Opera domniei sale nu se revendică neapărat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
toate marile teme; idei directoare, atitudini, reacții și argumente (unele reluate) din celelalte cărți ale sale ce explorau universul unor creatori emblematici ai literaturii naționale: Modelul ontologic eminescian (Galați, Editura Porto-Franco, 1992), Complexul Bacovia (Iași, Editura Junimea, 2002), Basarabia sau drama sfâșierii (Chișinău, Editura Flux, 2003) și Caragiale abisal (Timișoara, Editura Augusta, 2003). În cea mai onestă descendență eminesciană, el admite din start că "Archaeus este singura realitate pe lume...", deschizând drumul spre zona de transparență a Ființei, că în aceeași

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
de care vorbea Ștefan Cazimir, nu acoperă realitatea artistică a operei sale, pentru a ne transmite în final ideea, lipsită de orice echivoc, că problema-cheie a oricărei evaluări temeinice rămâne transcendența. Cu aproape trei ani în urmă, comentând Basarabia sau drama sfâșierii (revista "Saeculum", an II, nr. 6/octombrie 2003, p. 88) mă arătam rezervat în ceea ce privește respingerea, prea tranșantă, a postmodernismului. Cărțile ce i-au urmat, sub semnătura aceluiași Theodor Codreanu, dar mai ales aceasta din urmă, mă obligă să-mi

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
e firesc să ne rețină atenția un capitol dedicat poetului basarabean Victor Teleucă (1933-2002), autor a 14 volume, incluzând aici și volumele antologice antume și postume, poet asupra căruia Theodor Codreanu a mai atras atenția în cartea sa Basarabia sau drama sfâșierii, ce a cunoscut trei ediții succesive în anii 2003 și 2004 (Chișinău și Galați). Ninge la o margine de existență, volumul apărut în 2002, i se pare eseistului a fi o carte de referință, cu un reproș aspru adresat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
forța de creație a acestui cărturar de excepție; să se rețină că titlurile au apărut într-un segment de timp bine delimitat, iar lista, aleasă și aceasta convențional, nu este completă: Complexul Bacovia (Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2003), Basarabia sau drama sfâșierii (Editura Flux, Chișinău, 2003), Caragiale abisal (Editura Augusta, Timișoara, 2003), Duminica Mare a lui Grigore Vieru, cu o Postfață de Mihai Cimpoi, Editura Litera Internațional, Chișinău-București, 2004), Mitul Eminescu (Junimea, Iași, 2004), Eminescu, martor al adevărului (Editura Scara, București

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Iar una din cele mai autentice, în plan teoretic și analitic, este și aceasta, a Dlui Theodor Codreanu. Un profesor din Huși; discretul profet transmodern de la Huși. "Meridianul românesc" (Los Angeles, California), nr. 582, 18 octombrie 2008 Adrian Dinu RACHIERU Drama insignifiației O bogată literatură, fie a "specialiștilor" de fotoliu, fie a eseiștilor sprințari, cercetează firea, specificul, ființa românească, încercând a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei" (e drept, variante de buzunar, ar spune Eugen Simion) nu obosesc a anunța, printre evadări și ratări, prohodul, drama insignifianței. Ca "specialist al obsesiilor", cum se autodefinea, Cioran însuși, mânat de febrele tinereții și în numele unei "uri iubitoare" pentru o țară fără destin, cerea, pe vremea când era "tânăr, orgolios și nebun", chiar lichidarea trecutului ei. Dar războiul cu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
profundă asupra metamorfozelor societății românești postbelice. Titlul trimite, în chip limpede, la celebrul volum al lui Emil Cioran, cartea vrându-se o replică la ceea ce autorul numește, cu o sintagmă consacrată, "trădarea intelectualilor" români. Dacă tânărul Cioran trăia cu disperare drama românismului într-un context istoric ce părea favorabil, Theodor Codreanu trăiește, la aceeași intensitate, drama de a vedea adeverindu-se temerile tânărului eseist interbelic. Ceea ce se cere înainte de toate lămurit este sintagma "a doua schimbare la față". Spre deosebire de Cioran, a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
lui Emil Cioran, cartea vrându-se o replică la ceea ce autorul numește, cu o sintagmă consacrată, "trădarea intelectualilor" români. Dacă tânărul Cioran trăia cu disperare drama românismului într-un context istoric ce părea favorabil, Theodor Codreanu trăiește, la aceeași intensitate, drama de a vedea adeverindu-se temerile tânărului eseist interbelic. Ceea ce se cere înainte de toate lămurit este sintagma "a doua schimbare la față". Spre deosebire de Cioran, a cărui obsesie era incapacitatea neamului românesc de a ieși din starea de moliciune istorică, Theodor

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
în numele evoluției culturale și spirituale ale unui neam, necesitatea luptei contrariilor, a ciocnirii diverselor opinii, a disputelor. Cercetând Istoria... lui N. Manolescu prin prisma conștiinței sfâșiate, fenomen descris anterior cu multă acribie de către Th. Codreanu în volumul său Basarabia sau drama sfâșierii, autorul eseului menționat mărturisește că "Istoria (lui N. Manolescu, n.a.) este unul dintre cele mai ciudate produse pe care le-am citit vreodată" (pag. 13). De altfel, cu câteva pagini mai înainte Th. Codreanu recunoaște că "Istoria critică a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a lui Eminescu (1997; cu ediții augmentate în 1999, la Chișinău și în Brașov), Eseu despre Cezar Ivănescu (1998), Controverse eminesciene (2000), Fragmentele lui Lamparia (2000), Complexul Bacovia (o "dezvoltare" a tezei de doctorat, 2002, Iași; 2003, Chișinău), Basarabia sau drama sfâșierii (2003), Eminescu martor al Adevărului (2003) etc., decada de aur ce alcătuiește "corola" operei sale sporind în trecuta toamnă cu o nouă lucrare aflată acum sub lupa noastră -, o carte fermecătoare, atât prin "exactitatea incitativă", cât și prin "ținuta

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Diogene, câinele, filozofia sa dobândind elementaritatea grosieră a celui care a ales să trăiască într-un butoi. Bineînțeles că acest comportament de Diogene va întări convingerea publică asupra nebuniei sale, zurbagiul fiind întors de fiecare dată la balamuc". Ceea ce intensifică drama poetului care s-a ridicat împotriva sofisticii epocii sale și care a avut drept țel scoaterea-din-ascundere a adevărului (alétheia), după cum se exprimă Heidegger, dar nu prin intermediul metodologiei instaurate de Socrate, cea a "moșitului", ci brutal, câinește, întocmai ca acel Diogene

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
a lui Victor Teleucă. "Literatura și arta", nr. 21, 24 mai 2012 Emilian MARCU Vitrina cărților [Theodor Codreanu, "În oglinzile lui Victor Teleucă"] " De ce o carte despre Victor Teleucă? Cu siguranță mulți își vor pune această întrebare. După Basarabia sau drama sfâșierii (2002) și după Duminica Mare a lui Grigore Vieru (2004), cu În oglinzile lui Victor Teleucă se poate afirma că am ajuns la un triptic despre care nu știu dacă va mai avea urmare. Ne aflăm în fața a trei

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
lui Grigore Vieru (2004), cu În oglinzile lui Victor Teleucă se poate afirma că am ajuns la un triptic despre care nu știu dacă va mai avea urmare. Ne aflăm în fața a trei ipostaze arhetipale ale spiritului românesc din Basarabia. Drama istorică a provinciei din marginea marginii (Alexandru Zub), conturată în prima carte, se răsfrânge în două destine poetice din aceeași generație, dar profund diferite. Grigore Vieru este sinteza poeziei românești basarabene tradiționale, dar cu deschideri profund originale spre actualitate/ modernitate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]