10,806 matches
-
1900, Litvinov a devenit membru al comitetului partidului din Kiev, comitet care a fost arestatat în grup în 1901. După 18 luni de închisoare, Litvinov a condus evadarea a 11 prizonieri din închisoarea Lukianovskaia și a ajuns să trăiască în exil în Elveția, unde a fost editor la ziarul revoluționar "Iskra" (Scânteia). În 1903, Litvinov s-a alăturat facțiunii bolșevice a PSDMR-ului și s-a reîntors în Rusia. După Revoluția din 1905, el a devenit editor a primului ziar legal
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
din 1905, el a devenit editor a primului ziar legal al PSDMR-ului, "Novaia Jizn" (Viața Nouă) din Petrograd. Când guvernul țarist a început arestarea bolșevicilor în 1906, Litvinov a părăsit Rusia și și-a petrecut următorii 10 ani în exil la Londra, unde a activat în Biroul Socialist Internațional. Aici a cunoscut-o și a luat-o de soție în 1916 pe Ivy Lowe (1889 - 1978), o tânără dintr-o distinsă familie evreiască din Anglia. Înaintașii lui Ivy Lowe emigraseră
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
Armatele poloneze au reușit, în cele din urmă, să înfrâgă trupele bolșevice, dar nu au reușit să asigure și independența Ucrainei. După Pacea de la Riga, Ucraina a fost împărțiră între Polonia și Rusia Sovietică. Petliura a condus guvernul ucrainean în exil, mai întâi din Tarnów și mai apoi din Varșovia. În octombrie, Petliura și forțele care îi mai rămăseseră alături au fost internați de polonezi la Kalisz. Dată fiind insistența cu care Rusia Bolșevică cerea predarea lui Petliura, la sfârșitul anului
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
anului 1923, liderul ucrainean, folosindu-se de acte pe un nume de împrumut, a fugit din Polonia, trecând prin Budapesta, Viena, Geneva, pentru ca, până la urmă, să se stabilească la Paris, în 1924. În Paris, Petliura a condus activitățile guvernului în exil al Republicii Populare Ucrainene. Aici a lansat ziarul săptămânal "Trident" și a continuat să scrie și să editeze numeroase articole, semnând cu diferite pseudonime. Articolele abordau, în principal, problemele opresiunii naționale în Ucraina, dar nu erau doar scrieri combative, ci
Simon Petliura () [Corola-website/Science/306752_a_308081]
-
publicată la Jordanville) și fragmente din Istoria Încoronării Imperiale Rusești pentru Comitetul Tineretului Ortodox Rus. 1970 - mănăstirea găzduiește un simpozion intitulat „Voci Uitate - Femeile în perioada de început a Bisericii”. 1972 - Lev este tuns diacon în Biserică Ortodoxă Rusă din Exil. 1973 - Diaconul Lev primește o parohie în Statele Unite. Este fondată „Synaxis Press”; începe publicarea „Pelerinului Ortodox Canadian” 1974 - este publicată prima ediție a revistei teologice „Synaxis”. Diaconul Lev trage o conductă de apă rece dintr-un izvor de munte către
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
scumpe. Populația Bizanțului s-a răzvrătit în anul 695, sub conducerea lui Leonitos II, care a preluat tronul. Iustinian a fost capturat, i s-a tăiat nasul (de unde și porecla "Rhinotmetos - Nas Spintecat") și exilat la Cherson, în Crimeea. În exil, autoritățile bizantine din Cherson nu îl priveau cu ochi buni pe Iustinian; în 702 sau 703 au hotărât să-l trimită înapoi la Constantinopol. Iustinian a reușit însă să fugă din Cherson și să se retragă în Hanatul Khazarilor din
Iustinian al II-lea () [Corola-website/Science/306842_a_308171]
-
La 17 august Prințesa Moștenitoare și copiii au plecat în SUA la bordul navei "American Legion". Harald, mama și surorile sale au locuit la Washington în timpul războiului, în timp ce tatăl și bunicul său au stat la Londra împreună cu guvernul norvegian în exil. Unul dintre momentele notabile pe care și le amintește din acea perioadă este că a stat în spatele lui Franklin D. Roosevelt când a depus jurământul celui de-al patrulea mandat la Casa Albă în 1945. Aceste experiențe din copilărie se
Harald al V-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/306956_a_308285]
-
prinși, judecați și închiși în Azkaban. „"O șeptime din sufletul său,oricât de mutilat ar fi acesta, se găsește în trupul său regenerat. Aceasta a fost partea din el care a dus o existență precară în timpul numeroșilor ani petrecuți în exil; fără ea, n-ar avea nicio identitate."” —Albus Dumbledore Lordul Cap-de-Mort și-a pierdut forma fizică, era slab și lipsit de puteri, dar era viu. Horcruxul pe care l-a creat l-a ținut pe această lume. S-a retras
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
deloc sânge uman, deși are figura unei femei înalte. Când Jadis, a intrat în Narnia, după crearea ei ea fost exilata timp de 900 ani de Aslan, în nord. Apoi a pus stăpânire pe regat cu ajutorul unei armate adunate în timpul exilului. Doamna în Verde este capabilă să se transforme în șarpe (deseori și în vierme) și o face de doua ori când o ucide pe mama lui Rillian și când încearcă să-l ucidă pe el și pe camarazii lui. Armele
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
Irakului au costat SUA peste 100 de miliarde de $, 4400 de militari americani și-au pierdut viața și alți 30 000 au fost grav răniți. De asemenea, 150 000 de irakieni și-au pierdut viața. Peste două milioane au luat calea exilului. Din cauza violențelor, războiului și distrugerilor, pentru mulți irakieni viața a devenit de nesuportat. Nivelul de trai a scăzut la cote de neimaginat, față de care epoca dictatorială a lui Saddam Hussein pare încă pentru mulți un vis frumos. În Bagdad, penele
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
să-și vadă publicată o singură poezie („La o carte de câteva leacuri, alcătuită pre limba românească de un bun prieten dohtor”), în 1825. O primă șansă i s-a ivit serdarului în 1832, când mitropolitul Grigore Dascălul, aflat în exil la Buzău, a dorit să adune toate cronicile țării și să le publice. Astfel, prin corespondența cu frații Bâțcoveni (pitarul Ioniță și logofătul Mitropoliei, Nicolae) a reușit să intre în posesia unor "„izvoade făcute de dumnealui medelnicer Ștefan”". Curând după
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
schimbărilor din țările est-europene asupra evoluțiilor din România, cercetări în care s-au implicat Constantin Buchet, Theodora Stănescu-Stanciu și Alesandru Duțu. La rândul său, prof. univ. dr. Gheorghe Onișoru și-a continuat cercetarea pentru a identifica atitudinea, comportamentul și așteptările exilului românesc pe măsură ce ne apropiam de decembrie 1989. Tot domnia sa a evaluat, într-un studiu amplu, dinamica raportului de forțe pe plan internațional în anii 1985 - 1992, din care a rezultat concluzia că România nu se putea sustrage logicii geopolitice specifice
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
IRRD a încheiat: Protocoale cu: - Asociația „Cultul Eroilor”; În temeiul acelorași prevederi legale, pentru întărirea legăturilor de colaborare au fost organizate întâlniri de lucru și documentare reciprocă cu: istorici și cercetători de la Institutul „Nicolae Iorga”, Arhivele Naționale, Institutul pentru Studierea Exilului Românesc, Institutul pentru Studiul Totalitarismului, Institutul de Istorie și Teorie Militară, CNSAS; cu redactori șefi și ziariști din presa și editurile profilate pe studiul și promovarea istoriei recente, cu cadre didactice care predau istoria în învățământul liceal și în universități
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
15 ani, regele Olaf a fost ucis în timp ce își apăra tronul de Knut cel Mare în 1030 în Bătălia de la Stiklestad. Harald a luat parte la Bătălie și deși rănit a reușit să scape și să părăsească ulterior Norvegia în exil. A fost ajutat de un grup de războinici, exilați și ei la moartea lui Olaf. În 1031 Harald și oamenii săi au ajuns în Rusia Kieveană unde au slujit în armata lui Iaroslav I cel Înțelept, Mare Cneaz al Rusiei
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
în Norvegia în 1045. Harald era însoțit de mulți oameni care îl slujiseră, și reprezenta deci o amenințare imediată pentru regele din acel moment Magnus I, fiul lui Olaf al II-lea și nepotul lui Harald care se întorsese din exil în 1035 să pretindă tronul tatălui său la moartea lui Knut cel Mare. Magnus I a acceptat să împartă puterea cu unchiul său Harald pe care l-a asociat la coroană. Doar un an mai târziu Magnus murea în circumstanțe
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
pe cetnici, au decis să-l ajute pe Tito, după ce se aflase că, în anumite ocazii, regaliștii au luptat de partea germanilor împotriva comuniștilor și că, mai rău, participaseră la masacre împotriva populației bosniace. În 1944, guvernul regal iugoslav din exil i-a ordonat lui Mihailovici să se pună cu oamenii săi sub comanda lui Tito, ordin care nu a fost respectat de cetnici. La încheierea războiului în 1945, cetnicii s-au retras în Italia și Austria. Cea mai mare parte
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
Iugoslavia să se organizeze alegeri libere. Rezultatul era previzibil: datorită uriașei popularități cucerite în timpul războiului, comuniștii lui Tito au învins fără probleme în alegeri. După încheierea ocupării Greciei, germanii au plasat la Atena un guvern marionetă, în timp ce guvernul grec în exil își stabilise sediul la Alexandria. În scurtă vreme, economia greacă a început să se resimtă de pe urma ocupație: a izbucnit o inflație galopantă și au început să se manifeste tot mai multe lipsuri pe piață, ceea ce a subminat definitiv încrederea grecilor
Teatrul de luptă din Mediterană (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308359_a_309688]
-
alternative viabile la guvernul lui Chiang. Japonezii nu erau dispuși să negocieze direct cu Chiang și încercau să creeze fracturi în frontul unit chinez. Pentru a descuraja efortul nipon de război în China, Statele Unite, Regatul Unit și guvernul olandez în exil (care avea controlul asupra coloniei bogate în petrol Indiile Răsăritene Olandeze) au oprit exporturle de țiței și oțel către Japonia. Această acțiune a primit numele de "încercuirea ABCD " (American-British-Chinese-Dutch), fiind gândită pentru a priva Japonia de materiile prime necesare pentru
Războiul din Pacific (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308431_a_309760]
-
a 375 de ani de la nașterea lui . Între anii 1661-1668 efectuează prima traducere integrală în limba română a Vechiului Testament, având ca sursă principală textul grecesc din "Septuaginta", apărută la Frankfurt în 1597. L-a urmat pe Gheorghe Ștefan în exilul său la Stockholm și Stettin (1664-1667), și a vizitat Franța pentru a crea o alianță anti-otomană. Se retrage din 1671 în Rusia. În anul 1671, patriarhul Dosoftei al Ierusalimului i-a scris țarului Aleksei Mihailovici al Rusiei,că la cererea
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
aceea având o funcție importantă în Ministerul de Război. La Viena Cena a cercetat arhiva Ministerului de Război și a făcut numeroase copii de pe hărțile privitoare la luptele desfășurate în teritoriul graniței și al Mehadiei. Cena s-a întors din exilul vienez, acum deja 73 de ani, în primăvara anului 1917. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, în Ardeal și în Banat s-a format, în decembrie 1918, Comitetul Național Român. Nicolae Cena a fost ales președinte al Comitetului din districtul Mehadia. A
Nicolae Cena () [Corola-website/Science/307430_a_308759]
-
Orientală, parte din Imperiul Otoman). Mama sa, Maria, născută Terpanska, era nepoată a renumitului patriot bulgar, erou al luptei pantru eliberarea Bulgariei de sub jugul otoman, Gheorghi Rakovski (1821 - 1867), care s-a născut tot la Kotel și a murit în exil la București. Acesta la rândul sau era un nepot al lui Gheorghi Mamarcev, alt cunoscut militant naționalist care a luptat în 1834 împotriva turcilor, înrolat fiind în armata rusă. Tatăl lui Rakovski, Gheorghi Stancev, care și el era înrudit cu
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
stare de arest sub acuzația de „agent al Germaniei”. Suspiciunea că ar acționa în interesul Germaniei fusese întărită de întâlnirea pe care o avusese la București în 1915 cu renumitul militant social democrat menșevic și om de afaceri rus din exil Parvus(Alexandr Ghelfand), care a fost cunoscut ca având legături cu serviciile secrete ale Germaniei. Fiind transferat odată cu administrația română pe teritoriul rămas neocupat în Moldova, la 1 mai 1917 a fost eliberat de sovietul local al soldaților ruși staționați
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
sa „Nu există milă”, așa cum apăruse în „Pravda” în aprilie 1934, îl descria pe Troțki și pe adepții săi în termenii de curând inventați de propaganda stalinistă, de „agenți ai Gestapoului german”, demni de pedepsele cele mai aspre. Troțki, în exil, nu i-a luat-o, totuși, în nume de rău, înțelegând circumstanțele. Aparent reabilitat, reprimit în partid, lui Racovski i s-a îngăduit să revină la Moscova unde a fost primit de Kaganovici. A fost numit într-un post înalt
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
yongyang de către forțele chineze și coreene. Un armistițiu este negociat și majoritatea trupelor japoneze se reîntorc acasă. Patru fortificații sunt lăsate în provinciile din sud-estul Coreei. Se naște Toyotomi Hideyori, fiul lui Toyotomi Hideyoshi. 1595 - Toyotomi Hidetsugu este trimis în exil și apoi îi este ordonat să se sinucidă. La scurt timp după aceea, întreaga familie a lui Toyotomi Hidetsugu este executată. Jurakutei este distrus iar Toyotomi Hideyori este numit ca singurul moștenitor. 1597 - Întregul pământ este acum evaluat la 18
Cronologia Perioadei Azuchi-Momoyama () [Corola-website/Science/303065_a_304394]
-
nu este ținută decât în anul 1521 datorită lipsei de fonduri. 1508 - Ashikaga Yoshizumi este înlocuit din funcție de către casele Hosokawa și Ouchi. Ashikaga Yoshitane se reîntoarce la funcția de shogun. 1521 - Ashikaga Yoshitane fuge din capitală și merge în exil. Ashikaga Yoshiharu devine al doisprezecelea shogun Ashikaga la zece ani. Este la dispoziția lui Hosokawa Takakuni. 1526 - Go-Nara devine împărat până în anul 1557. Ceremeonia încoronării nu este ținută decât în anul 1536 datorită lipsei de fonduri. 1542 - Navele portugheze ajung
Cronologia Perioadei Muromachi (Ashikaga) () [Corola-website/Science/303066_a_304395]