9,643 matches
-
mormintele sunt însemnate prin inscripția "f.n". sau "b.n". - femeie necunoscută, bărbat necunoscut. Soldatul necunoscut și anonimul strivit de istorie rămân de fapt singurii a căror poveste încă merită să fie scrisă. "Dilemateca", anul V, nr. 52, septembrie 2010 Farmecul învinșilor Tennessee Williams este, fără îndoială, unul dintre cei mai remarcabili dramaturgi americani, consistența operei sale reflectându-se și într-o biografie fulminantă și excesivă. Patru dintre piesele sale de succes - Un tramvai numit Dorință, Trandafirul tatuat, Pisica pe acoperișul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu Antoaneta Ralian, este o apariție așteptată și firească, având în vedere fascinația exercitată de prezența acestei veritabile aristocrate a lumii cărților în peisajul nostru cultural. Antoaneta Ralian trebuie cunoscută, măcar prin intermediul unui volum-interviu, într-atât de intense sunt eleganța, farmecul și noblețea intelectuală a acestei traducătoare- etalon. Deși adesea pe nedrept neglijată, contribuția traducătorilor la dinamica unei culturi este mai mult decât semnificativă, iar acest lucru este cu atât mai evident în contexte politice nefavorabile. Între numele importante care au
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
fost obligată să elimine din biblioteci autori pe care, după decenii, îi va traduce în românește. Declarând "nu mă iubesc, pentru că nu mă plac", "nu sunt genul meu", Antoaneta Ralian practică un anumit gen de cochetărie inteligentă care îi sporește farmecul și o protejează de orice potențial exces narcisic. Oricât de întunecată și potrivnică a fost Istoria -, iar cele aproape nouă decenii de viață povestite în cadrul acestor convorbiri cuprind multe drame teribile, trăite individual sau colectiv - ea nu a alterat sensul
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Nu se sprijină pe nici o forță de represiune fizică, nici a sa, nici a vreunui aliat. Și avem pilda lui de Gaulle în fața rebeliunii soldaților rătăciți din Algeria. Le Bon însuși nu își ascunde atracția pentru Robespierre, omul care, prin farmecul, pasiunea și energia sa și în ciuda jalnicelor sale daruri oratorice, domina și înfricoșa adunările. "Îmi place să cred că el avea, scrie Le Bon, un fel de fascinație personală care astăzi ne scapă. În sprijinul acestei ipoteze am putea aduce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
autoritate despre care nu am putea stabili precis în ce constă și care nu de puține ori ne uimește chiar în clipele în care îi suferim efectele. Se aseamănă întrucîtva cu iubirea, care nu se poate explica fără acțiunea unui farmec inexplicabil"205. Importanța atribuită acestor două categorii ale prestigiului evoluează. În societățile stabile și bine ierarhizate de către trecut prin ranguri, titluri etc., dominant era prestigiul funcției. Toată lumea se închina, în sensul propriu al termenului, în fața unui patronim cu particulă, în fața
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
care urmează să își primească pacienții, regizează ritualul ședinței, dirijează contactul fizic, se folosește de privire și pronunță formule alese anume pentru a favoriza atașamentul de persoana sa, căpătînd în schimb voința și conștiința pacientului. Din clipa în care acest farmec începe să acționeze, individul suferind se transformă în somnambul. Vindecarea, dacă are loc, trece prin acest atașament, prin acest abandon, prin iluzia amoroasă pe care nu de puține ori o produc. Ca și hipnotizatorul, conducătorul face din rearanjarea aparențelor o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
face conversație, și nici invers. Pentru că cel care susține o conversație trebuie să pună în mișcare un întreg arsenal: priviri, inflexiuni ale vocii, dansul trupului, el își învăluie făptura într-o atmosferă particulară pe care oamenii o numesc de obicei farmec. Așadar, alături de Tarde, să păstrăm termenul de conversație pentru a defini toate acele dialoguri în cursul cărora vorbim cu celălalt pentru a interesa și amuza, uneori din politețe, alteori din dorința de a fi împreună și mai ales pentru plăcerea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decît în mulțimile naturale. Există totuși o dificultate în emiterea unei judecăți definitive asupra importanței acestui rol. Intervin și alți factori de ordin material, forța și interesul, factori pe care nu îi putem deloc neglija. Dar exact în asta constă farmecul oricărei cercetări, mai ales al celei psihologice: aici nimic nu e definitiv. Nu e vorba decît de o reconstituire imaginară, plecînd de la un număr relativ mic de fapte, asemănătoare celei realizate de paleontologi, care readuc la viață civilizația preistorică pornind
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se trezește iar la viață sub formă de credință. Ceea ce fusese refuzat la început de rațiune și disprețuit de afectivitate este păstrat de memorie și primit de credință. IV După reflux vine fluxul, iar nostalgia începe să-și facă simțit farmecul. Ea înfrumusețează trecutul. Imaginea lui Moise ajunge să fie împodobită cu toate virtuțile și îi apropie pe evrei de eliberatorul lor care, neclintit ca o stîncă, le-a revelat credința și propria lor imagine. A fixa un orizont este privilegiul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Franklin pe americani. Dar cărui fapt îi datorează evreii atîta ostilitate? Moise reprezintă un caz singular întrucît le-a cerut evreilor să accepte o etică profund rațională și le-a interzis, lor și conducătorilor, să recurgă la idoli și la farmecele magiei, ceea ce determină o situație aparte dacă ne gîndim la putere. În fapt, scrie Max Weber, respingerea magiei însemna că, spre deosebire de ceea ce se întîmpla prin alte locuri, preoții nu trebuiau să recurgă la ea în mod sistematic în scopul supunerii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mici (albine, furnici). Acele animale n-ar fi decît reprezentarea simbolică a fraților din hoarda simbolică, așa cum în simbolistica vasului insectele și viermii îi înfățișează pe frați și surori (priviți cu dispreț, ca niște copilași)"562. Analogia are un anume farmec. Ea ne arată cum unul dintre frații uneltitori își ia revanșa și introduce între el și ceilalți distanța dintre Gulliver și Liliputani, reducîndu-i la stare de animăluțe. În același timp, își însușește și spusele lor, adună în persoana sa aflată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a limbii rămâne cea de comunicare, ei adăugându-i-se funcțiile identificate de Roman Jakobson” Pe lângă cele șase funcții menționate deja, R. Jcobson mai identifică o funcție magică a comunicării, bazată pe puterea incantatorie a cuvântului, prezentă în textele vrăjilor, farmecelor, descântecelor, practicilor magice; „detașându-se de lucru, cuvântul pare a-l domina cu ușurință, a- l guverna. El spune ceea ce nu există încă și reînvie ceea ce a dispărut”. Funcția profilactică. se manifestă prin rostirea cu voce mai puternică a mesajului
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ei, pare că străluceau de un foc ce simțea că îl atinge. Atunci își luă inima în dinți și strigă: - Asta să fie logodnica mea. - îți foarte mulțumesc, dragul meu iubit, îi răspunse atunci broasca. Cuvântul tău a sfărâmat toate farmecele ce mă țineau înlănțuită. Tu ești ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma până voi avea viață în mine.” Broasca cea fermecată - text cules de Petre Ispirescu) Limba română 1. Alcătuiește propoziții cu sinonimele expresiilor: de florile mărului, la
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
contact nu numai cu marțienii înalți de patru metru și posesori a două perechi de brațe, ci și cu Dejah Thoris, eroina din A Princess of Mars ⁄ Prințesa marțiană (1916)111, de care se îndrăgostește. Nu trebuie să-și imagineze farmecele ei, căci, exotici ca niște femei din Tahiti, "marțienii [și marțienele] umblă goi afară de podoabe". John Carter ajunge chiar să procreeze cu Dejah, deși marțienii sunt ovipari. Să nu uităm că, pe atunci, în Statele Unite și în alte părți, căsătoriile
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
comune. Totul pare produs de o instanță străină, incomprehensibilă, știința și tehnica apărând drept un echivalent al Supranaturalului din miturile străvechi. Acest lucru și explică, fără îndoială, succesul romanelor fantasy, în care magia și supranaturalul sunt prezente explicit, cu vrăjitoarele, farmecele, preoții și cavalerii lor cu tot. Totuși, SF-ul are încă un viitor strălucit. Poate, așa cum face Frank Herbert în saga Dune, să inventeze universuri inimaginabile pentru intrigi shakespeariene pe un fundal cosmic, cu situații tragice și în prezența unei
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și personajele din narațiunile mitice corespunzătoare unei mitologii. Termenul se aplică ulterior conținutului basmelor, și chiar unui anume tip de exotism, cum ar fi cel descoperit de Occident în O mie și una de nopți (1710). Miraculosul preindustrial își păstrează farmecul. Secolul al XIX-lea inventează miraculosul tehnic sau științific, comentat de Félix Bodin după cum urmează: "Miraculosul viitorului nu seamănă cu nimic altceva, pentru că este complet verosimil, natural, posibil; din clipa aceea, el poate stârni imaginația"153. Acest fel de miraculos
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și istorii trecute, cu o plăcere neistovită a detaliului pitoresc și a pronunțării cuvântului neaoș românesc. Trecutul, învăluit într-o aură mitică, este paradisul pierdut pe care încearcă să-l recupereze memoria afectivă, cu o sinceritate a mărturiei și un farmec literar irezistibil. SCRIERI: Poemele poetului tânăr, București, 1935; ed. Honolulu, 1985; Poeme de dragoste, Oradea, 1936; Micul dor, Brașov, 1937; Drumeț în anotimpuri, Iași, 1939; Căutătorul de comori, București, 1939; Cetatea lui Bucur, București, 1940; Lanterna magică (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
lume diferită față de cea de acasă. Cu romanul Sexagenara și tânărul (2000; Premiul Uniunii Scriitorilor) I. lasă liber fluxul de sinceritate, erudiție și inteligență ce o definește. Poveste a unei femei în vârstă care vorbește la nesfârșit, conștientă că doar farmecul elocinței și al minții sale mai poate prelungi vraja comuniunii sufletești cu un tânăr, cartea poate fi citită și ca o parabolă a scriitorului ce încearcă să țină trează atenția publicului său. În prelungirea acelorași tendințe, romanul Lebăda cu două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
oarece știință de carte, care nu se aventurează să exploreze spații nefamiliare, așa încât proza are ca loc de desfășurare numai satul ardelean. Discursul narativ, fluent, se organizează în jurul evenimentelor obișnuite ale vieții de la țară: conflicte între săteni (Alte vremuri), superstiții (Farmece, Deocheată), ridicarea pe scara socială (Domnul mamei), iubirea care nu ține seamă de starea materială (Hârca), războiul (La gura sobei), alcoolismul ca pricină a răului social (Clanța). Același mediu, surprins într-un moment generator de discuții contradictorii, se află în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
de observație Mircea Șeptilici (unul dintre puținii intelectuali autentici ai trupei, care spunea, malițios: Cine a mai pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!"), Dumitru Rucăreanu (care în viață avea un defect de vorbire, bîlbîială ce dispărea ca prin farmec, pe scenă; replicile lui sînt transcrise cu mult haz, în jurnal: "Mmai llămmurit bububu cînd se enervează renunță să mai pronunțe cuvîntul întreg ai cu-cu mva ca-ca-ca-ca a vrut să spună cartea, dar a optat pentru un cuvînt mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dispărutei (n-am știut că unul din ei a fost marele regizor Soare Z. Soare, iar altul bancherul Aristide Blank!) și se-ntreabă ce s-a întîmplat cu Vlad Caragiale fiul moșierului Giblescu ultimul din neamul Caragiale. Chiar?! Ăsta-i farmecul jurnalului: treci de la un subiect grav, la unul derizoriu. După o pagină serioasă, de istorie teatrală, dai peste un secretar de partid care s-a accidentat... citind în pat Magicianul (ediția cu coperți cartonate). Apoi, o însemnare despre o lecție
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
plicticoasă. Eusebiu Ștefănescu, omul fără dușmani Sebi, cum îi ziceau amicii, era cel mai mare recitator român. L-am ascultat de zeci de ori, și tot nu mă săturam: nu recita orice; și cînd îi plăcea textul, o făcea cu farmec, știind să țină auditoriul în priză. Acum cîțiva ani, pe scena teatrului din Brăila, a ținut un one man show de 45 de minute, recitînd în paralel Eminescu și Nichita: sala era în delir! Dar putea recita, fără pauză, trei
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
multe roluri importante (în Discipolul diavolului, Moartea unui comis voiajor, Regele moare, Pîine amară, Take, Ianke și Cadîr, Răzbunarea sufleorului ș.a.); a scris o carte interesantă despre lumea noastră (Deocamdată); avea o tolbă de amintiri delectabilă; era un om cu farmec, inteligent, spiritual, și cumpătat: nu l-am văzut bînd al treilea șpriț, niciodată (calitatea aceasta am mai sesizat-o, în lumea teatrului, la Valentin Silvestru!). Dar era un chinuit: de la naștere, a avut un destin rocambolesc, intersectat cu ulterioare mici
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
găsit o însemnare făcută prin anii '70-'75, prin care îmi întipăream în memorie o noapte frumoasă, minunată, rară, o noapte pe atunci inedită: eu, în sală, la Sibiu; nu țin minte din distribuție decît pe o actriță plină de farmec (Siegrid Zacharias), de la secția germană, și pe regizorul Iulian Vișa aici pe post de actor. O repetiție cu Ifigenia în Taulis a lui Goethe. Era ceva neobișnuit pentru mine, care devorasem teatru, de mic, dar la spectacole, cu sala plină
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de teatru universitar, într-una din zile, Mihai Mălaimare ține un master despre mască. Asist și eu, o oră, interesat la culme de subiect. Admir faptul că a venit cu măști diferite și cu o instalație de sunet ultraperformantă. Are farmec, cunoaște pe dinafară subiectul și mă bucur c-am asistat: mi-am clarificat unele aspecte legate de ceea ce poartă actorii, uneori, pe față. Evident, profesorul nu uită să-și pigmenteze lecția cu detalii... paranormale: masca se răzbună, zice Mihai, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]