9,442 matches
-
Nicolae Balotă și George Pruteanu. Universul antropologic imaginat de Caragiale se raportează la realitate prin strategia "maximei stilizări", îmbinată cu "deformarea caricaturală". Incipitul "paginilor bizare" pornește de la "normal și acceptabil", spre a glisa succesiv și contrariant spre distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Urmuz a preluat procedeul "caricaturizării excesive" caragialiene. Dar se deosebește de precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
făcut-o numai dintr-o mișcare interioară instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi ne arunci peste
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Utopia organizației himerice din spațiul mental necartografiat al personajului nevrotic, este simultan o revoltă față de legile exteriorului, și o ducere la extrem a acelorași legi pentru a le demonstra absurditatea. Mai exact, dacă la prima vedere, în contextul social-politic circumscris ficțiunii înseși, conacul din Temelia pare o oază de libertate, cel puțin pentru motivul că, datorită unor particularități geografice respectivul loc nu a putut fi identificat și, deci, colectivizat, el este, de fapt, o reconstituire în miniatură a înseși ideii de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
delimitându-se de "acei autori care se respectă și sunt foarte respectați", pe care i-a încondeiat memorabil prin această antifrază Caragiale, Mircea Nedelciu își deleagă naratorul să relativizeze deconcertant istorisirea și să nu mai "ascundă sforile" care întrețin iluzia ficțiunii: Un autor de best-sell-uri va lua această fracțiune de secundă și această privire întâmplătoare și le va comenta pentru dumneavoastră cel puțin douăzeci de pagini, adăugând desigur și schița, pe înțelesul tuturor, a unui sistem filozofic ad-hoc, soartă, destin, așa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personaj literar de prozatorul Mircea Nedelciu. Amănuntele aventurii prin care trece pentru a ajunge la funeralii nu sunt păstrate, însă nu pentru a relativiza adevărul celorlalte versiuni, ca în schița lui Caragiale, ci pentru a preciza distincțiile dintre realitate și ficțiune. Pretinsul personaj "real" din această variantă "reală" conchide și explică: Atât. Mai departe...proza lui Mircea Nedelciu. Cum am spus, întâmplarea nu folosește nimănui, decât poate scriitorilor, care știu să facă și să desfacă și să construiască din nou, dar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din nou, dar în felul cum văd ei lucrurile. A trecut vremea când copiai natura. Azi, ei nu mai sunt sluga realului, realul fiind doar un suport de la care se pornește, iar uneori totul poate fi și fără real, doar ficțiune pură.182 Cu astfel de pretexte generatoare de dantelării de "ficțiune pură" este familiarizat Mircea Nedelciu și în calitatea de coautor al romanului Femeia în roșu, al cărui personaj are, de asemenea, "probleme cu identitatea", în sensul că este greu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vremea când copiai natura. Azi, ei nu mai sunt sluga realului, realul fiind doar un suport de la care se pornește, iar uneori totul poate fi și fără real, doar ficțiune pură.182 Cu astfel de pretexte generatoare de dantelării de "ficțiune pură" este familiarizat Mircea Nedelciu și în calitatea de coautor al romanului Femeia în roșu, al cărui personaj are, de asemenea, "probleme cu identitatea", în sensul că este greu de reconstituit dintr-un amalgam de informații provenite din surse care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau absurd al acestuia. În acest sens, destinul și comportamentul său amintesc nu doar de arhicunoscutul Mitică, ci și de varianta sa tragică, Anghelache, a cărui tulburătoare și enigmatică tăcere și sinucidere le reiterează în mod parcă predestinat în planul ficțiunii, prin autoextincția personajelor sale, dar, în mod tragic, și în planul propriei existențe. 6.1.2. De la verosimil la neverosimil caricatural S-ar putea crede că deosebirea majoră între creația caragialiană și cea urmuziană constă în diferitele lor opțiuni estetice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În cazul lui Caragiale, se consideră că aceasta se sprijină pe o atitudine mimetică, prin care se menține omologia dintre universul operei literare și realitate, în timp ce la Urmuz codul estetic dezvăluie o atitudine paramimetică, responsabilă pentru anamorfoza, distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de viață românească de la sfârșitul veacului al XIX-lea, ci și pe cea de astăzi, spre deosebire de ineditul și surprinzătorul univers urmuzian, lipsit de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
servind unei intenții parodice cu scop terapeutic de refulare, pentru că trimite la tipul de relație conflictual-kafkiană avută de autor cu tatăl său, cel care i-a impus un traseu existențial nedorit și frustrant. Acest raport familiar tensionat apare transpus în ficțiunile lui Urmuz, dar soluționat, dimpotrivă, prin modele paterne sacrificiale: Stamate renunță la răzbunarea împotriva fiului și înainte de afundarea în "infinitul mic"134, are grijă să-i asigure o situație, iar bătrânul din Plecarea în străinătate își abandonează proiectul de călătorie
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și în cel al teoriei, expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În concluzie, caragialismul se manifestă în proza scriitorilor târgovișteni în primul rând prin asimilarea constructivă a unor intuiții "textualiste" precum mozaicarea discursului, inventarierea și fărămițarea continuumului ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea sau transparența textuală, conștientizarea actului creativ. Experimentul caragialian devine model stimulativ, exercitând, cum am văzut, o influență productivă concretizată într-un nou tip de scriitură, caracterizată esențial print-un înalt grad de originalitate în peisajul extrem de diversificat al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Costache Olăreanu, odiseea foamei și a vagabondajului ca "ucenic la clasici" se încheie semnificativ în Lupul și chitanța prin convertirea intelectualului "de prisos" la clasa muncitoare, printr-un gest de obediență sfidătoare potențând disidența. La același autor, o compensare prin ficțiune justifică tratarea ironică a prototipului caragialian al ipistatului, devenit anchetator, șef de cadre sau securist. Printr-o comică inversiune de roluri, anchetatorul din Frica (titlu semnificativ care-l substituie la reeditare pe cel de Confesiuni paralele) este terorizat realmente de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cert element de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de originalitate reiese din ramificarea hipotextelor: repetata replică a "coniței" "Ce bizar, ce straniu, ce coincidență!" trimite la scena amneziilor din Cântăreața cheală, iar dezbaterea serios-moftologică a "cestiunii țărănești", la romanul rebrearian Răscoala. Printr-o tehnică ingenioasă a ficțiunii din ficțiune holograma caragialiană este declanșată de atmosfera textuală muzicală. Titlul însuși este o aluzie intertextuală la Cvintetul complimentelor de Hayden. Pretextul nuvelei îl constituie articolul Ce este muzica?, structurat de autorul-narator în trei părți corespunzătoare unei simfonii textuale executată într-o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Pontica, Constanța, 2003. Mihăilescu, Dan, C. Cuvânt înainte la I.L.Caragiale Despre lume, artă și neamul românesc, Editura Humanitas, București, 1994. Mihăilescu, Dan, C., Întrebările poeziei, Editura Cartea Românească, București, 1988. Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45. Pitești,1998. Mușat, Carmen, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Paleologu, Al., Bunul Simț ca Paradox, Editura Cartea Românească, București, 1972. Paleologu, Al., Spiritul și litera, Editura Eminescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
1996, p. 353. 4 Ion Bogdan Lefter și nu numai susține această teorie în numeroase articole adunate recent în volumul Primii postmoderni: "Școala de la Târgoviște", Editura Paralela 45, Pitești, 2003. 5 Carmen Mușat, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. 6 Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002, p. 175. 7 Al. Rosetti, Ș. Cioculescu și L. Călin au identificat un alt registru onomastic printre filele manuscrisului incomplet al dramei Năpasta, oferit de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proprie, În interes național, protestând Împotriva testărilor nucleare din sudul Pacificului (1995), pentru o apropierea de Asia, lărgirea dreptului de imigrare, acceptarea În posturi de conducere a femeilor, rezolvarea unor cereri ale aborigenilor. Curtea Supremă a discutat cazul Mabo, abolind ficțiunea istorică de terra nullis - doctrina colonială care spunea că Australia nu era locuită până la debarcarea omului alb. 180 Ibidem, p. 23. 84 Referendumul, organizat de guvernul liberal John Howard, (1999) pentru a vedea opțiunea populației Între conservarea formei monarhice sau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Înapoierea locurilor aborigene sacre Uluru (Ayers Rock) și Kakadu din Teritoriul de Nord, Împreună cu partea sudică a golfului Jervis din New South Wales. Un moment important reparatoriu l-a constituit renunțarea printr-o hotărâre a Înaltei Curți a Australiei a ficțiunii legate de terra nullius, care stătuse la baza colonizării 302. Cele 350 de rezervații au primit după această dată 541,3 km2, din care aproape jumătate erau terenuri deșertice, pustii din Teritoriul de Nord, pe care, Însă, s-au descoperit
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
primul rând asupra ideii de convenție pe care o presupune lectura oricărei opere literare. Cu toate regulile aristotelice ale necesarului și verosimilității (care încă din secolul XIX încep să fie abandonate), în cadrul lecturii cititorul trece conștient granița dintre realitate și ficțiune, intră în jocul-invitație al cărții. Și cum nu putem vorbi de joc fără reguli, regulile și ordinea ce prescriu umplerea spațiului ludic constituind esența jocului, despre existența regulilor în literatură nu mai este cazul să ne îndoim. Prezența lor este
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
o are în societatea de azi un „histrion-televizat”, omniprezent pe piața culturală de azi. Apoi deloc de neglijat este „rolul politicii ce a transformat lumea într-o mare minciună”, motiv pentru care se întreabă apocaliptic autorul care mai este locul ficțiunii într-o lume deja ficționalizată prin minciună, cum poți să fii scriitor în această deziluzie generală care și-a uitat trecutul și într-o limbă sărăcită, desfigurată, într-o literatură care a devenit o formă de servitute: „Nous serons bientôt
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
trage T. Todorov se referă la studiului literaturii, nu literatura, ci disciplina literatură este în „pericol”. Autorul condamnă o anumită viziune despre literatură, pusă în practică de învățământul francez umanist, care ar fi dus la scăderea dramatică a interesului față de ficțiune și poezie și mai ales față de studiul lor. Vor putea fi aceste „impasuri” depășite, și-a epuizat oare literatura toate resursele? Revenind la meditația dintru început, literatura mi se pare la fel de veche ca omul însuși și nu cred că va
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
putea fi aceste „impasuri” depășite, și-a epuizat oare literatura toate resursele? Revenind la meditația dintru început, literatura mi se pare la fel de veche ca omul însuși și nu cred că va sfârși înaintea acestuia. Omul are sădite în el visul, ficțiunea. Mircea Eliade considera că literatura se va „însănătoși” prin infuzia de mituri, subliniind prin aceasta necesitatea de a reda omului dimensiunea spirituală. Semnele se vădesc, pe ici pe colo în atitudinea contemporană. În concluzie, putem considera/spera că trăim zorii
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
anilor ’60 impregnează textul cu un tezism greu mascat de virtuozitatea epică. Totuși, Ion Sântu rămâne o interesantă tentativă de utilizare în aria prozei românești a formulei bildungsromanului, cu trimitere la Goethe și Thomas Mann. În paralel cu romanul de ficțiune, S. a fost atras de epica de reconstrucție istorică. O tetralogie romanescă dedicată epocii Cantacuzino-Brâncoveanu, intitulată Haini la Înalta Poartă, a rămas în stadiul de proiect. Mai multe nuvele, între care Akho și Tao (1963), „o poveste din vremea ghețarilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
care pretind să dezvolte cetățenia. Dar aceasta presupune să mergem mult mai departe de această formă de modernizare a democrației care, asociată planificării urbane, angaja o concepție mai mult funcțională decât civică a spațiului public. Contractul în politicile urbane: o ficțiune în serviciul revalorizării rolului primarului Retorica contractuală este semnalată încă din anii 1960 în mediile moderniste și reformatoare ca fiind instrumentul repunerii în discuție a stilului de acțiune birocratic în felul francezilor. După eșecurile politicii contractuale în ambiția sa de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]