12,265 matches
-
slujea în limbi diferite. Astfel dacă în altarul central se slujea în limba română, în cel din stânga (al Sf. Ștefan) se slujea în limba slavonă și apoi în rusă, iar în cel din dreapta (al Sf. Varvara) se slujea în limba greacă. În timp, se mai schimbau locurile unde se celebrau slujbele în cele trei limbi. Altarul Sf. Ștefan avea condici matricole separate și o pecete proprie pe care era înscris anul 1676. În secolul al XIX-lea, aici se slujea în
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
murise de mult (în 1467), iar soția lui Ștefan cel Mare era Maria Voichița, episcopul Melchisedec presupune că tabloul votiv fusese repictat în timpul lui Antonie Ruset. Între Doamna Evdochia și Bogdan Voievod era pictată o inscripție în versuri în limba greacă, pe care Melchisedec o găsea parțial ștearsă și care a fost tradusă de profesorul Constantin Erbiceanu (1838-1913) de la Seminarul de la Socola astfel: <poem>:""Mai fericită este casa voastră decât a lui So(lomon) În partea dreaptă a peretelui vestic al
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
pictați membrii familiei lui Antonie Ruset și cei ai lui Gheorghe Duca (domnitorul, Doamna Anastasia și fiul lor, Constantin Duca Voievod), în timpul cărora s-au repictat pereții interiori ai bisericii. Și pe acest tablou se afla o inscripție în limba greacă, în care era lăudat domnitorul Gheorghe Duca, din care s-a putut citi doar: "O prea glorioasă fală (...) și primul principe al Moldovei, și ilustră fală a ortodoxiei și cea mai fericită mărire a virtuții, deși domnești (...)". Pe peretele estic
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
Moldovei, și ilustră fală a ortodoxiei și cea mai fericită mărire a virtuții, deși domnești (...)". Pe peretele estic al adaosului bisericii se afla zugrăvită Judecata de Apoi și chinurile iadului, iar pe peretele vestic se afla următoarea inscripție în limba greacă: "Văzând omule starea cea goală și dumnezeiasca judecată, tribunalul cel înfricoșat și pe Dumnezeu judecător, îi ia de mijlocitori către Domnul, pentru păcatele cele lipsite de desvinovățire, pe îngerii ce bine stau ca niște păzitori. Vezi flacăra cuptorului și înțelepțindu-te
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
discipolii (apostolii) săi de a îi învăța cum să se roage. Versiunea mateiană a devenit liturgică din cele mai vechi timpuri. Deși Iisus i-a învățat, cel mai probabil, rugăciunea în limba aramaică, cele mai vechi texte există în limba greacă. Datorită faptului că limba latină a fost limba dominantă a creștinismului în mare parte a continentului european, "Pater noster", rugăciunea în latină, este o traducere importantă a versiunii grecești. În Greaca Koinē (de la care toate celelalte sunt traduse direct sau
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
Nici unul dintre aceste texte nu a ajuns până la noi. Sursele arheologice nu sunt suficiente ca să ne dea o idee satisfăcătoare despre credința etruscilor. Religia romană arhaică se întemeia pe un panteon divin și pe o mitologie puternic înrâurită de mitologia greacă. Georges Dumézil a subliniat existența unei “ideologii tripartite” indo-europene în triada romană Iupiter (care reprezenta suveranitatea), Marte (care reprezenta funcția războinică) și Quirinus (care reprezenta funcția nutritivă și protectoare). Vechiul sacerdoțiu roman cuprinde regele (rex sacrorum), flaminii celor trei zei
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
ploaia, tunetul, al furtunii și al fulgerului. Este de proveniență indo-europeană, din Dyaus Pitar sau Părintele zilei la triburile indo-europene (care nu erau altceva decât traci emigrati). La ei DYAUS(ZIUA) era zeul cerului. Il are drept corespondent în mitologia greacă pe Zeus. Este soția credincioasă a lui Jupiter, simbolizând zeița Lunii. Ca zeiță a Lunii, ea s-a contopit cu Diana, zeița vânătorii. Este cunoscută cu atributele de protectoare a logodnicilor, de călăuză a mireselor la casa logodnicului ș.a. O
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
a lui Jupiter, simbolizând zeița Lunii. Ca zeiță a Lunii, ea s-a contopit cu Diana, zeița vânătorii. Este cunoscută cu atributele de protectoare a logodnicilor, de călăuză a mireselor la casa logodnicului ș.a. O are drept corespondentă în mitologia greacă pe Hera. Era „patroana protectoare” a orașului Roma fiind venerată pe Capitoliul din Roma. Era cea mai frumoasă zeiță romană, luminoasă și curată ca flacăra focului. Era asociată, la început, cu Ianus Pater și Tellus Mater (Pământul mamă). Proteja semănăturile
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
frumoasă zeiță romană, luminoasă și curată ca flacăra focului. Era asociată, la început, cu Ianus Pater și Tellus Mater (Pământul mamă). Proteja semănăturile și era simbolul maternității, deși rămânea veșnic fecioară. Purta întotdeauna văl. O are drept corespondentă în mitologia greacă pe Afrodita. Era zeul războiului. Corespondentul său în mitologia greacă este Ares. Era zeul trăsnetului și al soarelui arzător. Apoi a devenit zeul focului devastator, iar în cele din urmă, zeul focului dătător de viață. Era înfățișat cu barbă, uneori
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
asociată, la început, cu Ianus Pater și Tellus Mater (Pământul mamă). Proteja semănăturile și era simbolul maternității, deși rămânea veșnic fecioară. Purta întotdeauna văl. O are drept corespondentă în mitologia greacă pe Afrodita. Era zeul războiului. Corespondentul său în mitologia greacă este Ares. Era zeul trăsnetului și al soarelui arzător. Apoi a devenit zeul focului devastator, iar în cele din urmă, zeul focului dătător de viață. Era înfățișat cu barbă, uneori cu o ușoară deformație facială. Însemnele sale erau: ciocanul, cleștele
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
din urmă, zeul focului dătător de viață. Era înfățișat cu barbă, uneori cu o ușoară deformație facială. Însemnele sale erau: ciocanul, cleștele fierarului și nicovala. Purta o bonetă și o haină scurtă care îi lăsa liber brațul drept. În mitologia greacă era cunoscut drept Hefaistos. Este o divinitate agrară de origine latină. Patrona belșugul, bogăția, abundența. Era propagatorul viței de vie și îngrășătorul ogoarelor. Zeiță cunoscută la etrusci și la greci. Minerva era patroana înțelepciunii, a artelor și a meșteșugurilor de
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
propagatorul viței de vie și îngrășătorul ogoarelor. Zeiță cunoscută la etrusci și la greci. Minerva era patroana înțelepciunii, a artelor și a meșteșugurilor de tot felul. Împreună cu Jupiter și cu Junona formau o triadă divină. O are corespondentă în mitologia greacă pe Athena. Este zeul comerțului și al comercianților, patrona câștigurile dobândite din schimburile negustorești. Avea ca pasăre sfântă cocoșul iar în reprezentări era cu o pungă în mână. Este zeitatea animalelor pădurilor, proteja oamenii împotriva lupilor și din această cauză
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
au puteri magice. J. R. R. Tolkien, în trilogia sa, "Stăpânul Inelelor", pune accent pe caracterul angelic, pe inteligența elfilor, ceea ce a făcut aceste personaje foarte populare în fantezia modernă. În linii mari, elfii se aseamănă cu nimfele din mitologia greacă și cu viliile și rusalkiile din mitologia slavă. Primele descrieri ale elfilor apar în mitologia nordică, unde ei sunt numiți "alfar". Ei sunt creaturi de aceeași statură ca omul, dar mai frumoși și mai puternici. Sunt semi-divinități asociate fertilității naturii
Elf () [Corola-website/Science/299947_a_301276]
-
constituie versurile batjocoritoare ale lui Archilochos din secolul al VII-lea a.Chr. Că forme exemplare ale dramelor satirice grecești sunt considerate comediile lui Aristofan din secolul al V-lea a.Chr. În secolul al III-lea a.Chr., filosoful grec Menippos scrie operele denumite mai tarziu ""Satirele menippeice"". Se poate spune că satiră este o creație prin excelență a românilor. Quintilianus declară cu mândrie: "satura tota nostră est" ("satiră este în întregime a noastră"). În secolul al II-lea a
Satiră () [Corola-website/Science/299948_a_301277]
-
susține că tribalii au participat la expediția împotriva sciților și, având pretenții la pradă, nu au primit-o. Filip avea un interes politic major , dorind să controleze zona Pontului stâng. În 335 i.en., geții sunt menționați de Arian, autor grec din Bitinia, în lucrarea "Anabasis-Expediția lui Alexandru Macedon". Ca urmare a răscoalelor provocate de tribali și ilyri, Alexandru a organizat o expediție punitiva. A înaintat prin Munții Balcani, în trecătorile cărora tracii au organizat o ambuscadă, folosindu-se de căruțe
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
al XIX-lea interesul istoricilor pentru istoria și civilizația tracilor, mai ales ramură nordică, a fost subordonat culturii grecești, deoarece, din lipsă de izvoare (scrise, epigrafice, arheologice), ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare arheologice de care dispunea la vremea lui. Însă
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
provenind de la Hecateu, Herodot și Tucidide, conținând informații din secolele VI-V i. Hr. Astfel, bazându-ne pe interpretarea surselor antice, putem vorbi până în secolul I i. Hr. despre geții de la Dunărea de Jos. Termenul de geți a fost folosit de autorii greci și latini pentru a desemna, în scrierile lor, sub denumirea de geți triburile de pe cursul inferior al Dunării, de la Carpați până la Balcani. După cum ne spune Strabon, “dacii au aceeași limbă că și geții”, ei nefiind două neamuri înrudite, ci unul
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
VI-lea i. Hr., însă din care au rămas doar fragmente. Într-unul din aceste fragmente sunt consemnate de către autor două triburi, crabyzii și trizii, ce locuiau în sudul Dobrogei. Aceste triburi vor mai fi pomenite și în scrierile altor scriitori greci ca făcând parte din neamul geților. În acest nod geții își fac apariția în istoria scrisă. Cele mai importante informații ale izvoarelor scrise grecești ne sunt oferite de către "părintele istoriei" Herodot, care, în lucrarea să intitulată "Istorii", pe lângă o serie
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
opune rezistență. Geții, "cei mai viteji și mai drepți dintre traci" s-au opus armatei persane, insă Darius, "înainte de a ajunge la Istru", i-a învins pe aceștia, iar după înfrângerea lor, "geții urmară restul armatei persane". Un alt scriitor grec, Tucidide, ne relatează în opera să "Războiul peloponesiac" despre teritoriul locuit de geți. Asemenea lui Herodot, acesta îi plasează pe geți dincolo de munții Haemus (Balcani), până la Pontul Euxin (Marea Neagră), învecinându-se cu sciții. Acești geți se aflau sub autoritatea regelui
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
de la Ptolemeu, regele de mai tarziu al Egiptului, întemeietorul dinastiei Lagide, care l-a însoțit în anul 335 i. Hr. pe Alexandru Macedon în expediția să împotriva tribalilor și geților. Relatările lui Ptolemeu au fost păstrate în opera lui Arrian, scriitor grec din secolul al II-lea d.Hr., ce a ocupat diferite demnități în Imperiul Român. Pornind pe firul narațiunii lui Arrian, aflăm că oastea macedoneană, formată din 30.000 de soldați, trece pe lângă orașul Philippi, apoi pe langă masivul Orbelon
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Odiseea - "un poem epic tradițional scris de Homer în secolul al VIII-lea î.Hr.," - se referă la grupuri de stele ca Ursa Mare, Orion și arată cum vasele maritime se orientau după stelele de pe cer. În prima sa fază, astronomia greacă nu se distingea de meteorologie, deoarece se credea că fenomenele cerești sunt o urmare a emanației și a evaporărilor de pe Pământ. Spre deosebire de asiro-babilonieni, care credeau că astrele sunt divinități, vechii greci au încercat să dea explicații fizice fenomenelor cerești. Pentru
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
mai mare decât aceasta. Din aceste rezultate a dedus ca Terra trebuie sa orbiteze in jurul Soarelui deoarece n-ar avea sens ca un obiect mare să orbiteze în jurul unuia mai mic. Explicația sa a fost respinsă de cei mai mulți filozofi greci, care priveau Pământul ca o planetă statică în jurul căreia se roteau celelate planete. În secolul al II-lea astronomii greci Hiparh și Ptolemeu au folosit o serie de cercuri concentrice, cu Pământul aproape de centru pentru a reprezenta mișcarea generală a
Astronomia în Grecia Antică () [Corola-website/Science/299284_a_300613]
-
unirii Moldovei cu Valahia. Caimacamul a murit în mod neașteptat la 17 februarie/1 martie 1857. El a fost înmormântat cu mare pompă la Iași, Visteria Moldovei cheltuind cu acest prilej o sumă de 138.056 lei. Arhimandriții și egumenii greci care au oficiat ceremonia funebră au refuzat să primească vreo plată.
Teodor Balș () [Corola-website/Science/299324_a_300653]
-
de sălbatic încât nimeni nu-l putea încăleca. Descris ca provenind din cea mai bună linie de creștere thesaliană, Bucefal avea roba neagră și o stea albă în frunte și era mai mare în comparație cu ceilalți contemporani ai săi. Un scriitor grec spunea că Bucefal avea un ochi albastru. Conform istoricilor, Alexandru era un băiat deosebit, având o frumusețe aproape feminină, și fiind exact opusul tatălui său Filip, care era o „brută care bea de stingea și era dur cu toți cei
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
a fost de fapt, dar se pare că există un consens printre istorici că în realitate a fost destul de scund, dar bine proporționat. Alexandru avea o constituție robustă, un trup fizic bine dezvoltat (care atestă că era asemeni macedonenilor și grecilor). Trăsăturile sale faciale erau însă feminine. Avea ochii mari, un nas neobișnuit de mare și alungit, păr cârlionțat, culoarea părului său era șaten deschis, iar pielea era de culoare măslinie. Nu era blond, iar părul său a fost inițial șaten
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]