9,551 matches
-
descifrate. Cunoștințele despre civilizația din valea Indului care a înflorit între mileniile al III-lea și al II-lea î.Hr. se bazează pe săpături majoritar relativ recente, semnul distinctiv al culturii Indului fiind sigiliile din steatit produse în mari cantități. Inscripțiile de pe acestea nu au fost descifrate nici până astăzi. Documentele scrise (în special aceste sigilii) prezintă o scriere de tip pictografic, foarte stilizată însă, diferită de oricare alta din antichitate. Numărul caracterelor a fost evaluat la cca. 400 și astfel
Protoscriere () [Corola-website/Science/325888_a_327217]
-
formă de bust, spre dreapta, cu haine bogate și cu tipica pieptănătură căzând pe gât, așa cum se vede și în portretul lui Sigismondo Pandolfo Malatesta executat de Piero della Francesca. De-a lungul marginii medaliei, în sensul acelor ceasornicului, citim inscripția în limba latină: („Sigismondo Pandolfo Malatesta, duce de Rimini și Fano”). Pe aversul medaliei se vede Sigismondo în picioare, cu armură completă, la stânga un coif heraldic, având ca motiv un elefant, iar la dreapta un scut purtând monograma „SI”, reprezentată
Prima medalie a lui Sigismondo Pandolfo Malatesta () [Corola-website/Science/325882_a_327211]
-
câteva palide urme de pictură murală, iar în jurul bisericii mai multe morminte vechi. De acest lăcaș, de cult mai aparținea și un clopot, de mici dimnensiuni, spart, care are gravată pe el, în relief, cu litere latine și grecești, o inscripție, care cuprinde în ea și anul 1631:”Z 4.VI.1361.D.A. AKSURED SINROK GIS.N.D.O.GAM. CA SILPS”. În traducerea profesorului de limba latină Ilie Butoi, această inscripție ne face cunoscut că „În anul Domnului 1631, ziua 4
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
pe el, în relief, cu litere latine și grecești, o inscripție, care cuprinde în ea și anul 1631:”Z 4.VI.1361.D.A. AKSURED SINROK GIS.N.D.O.GAM. CA SILPS”. În traducerea profesorului de limba latină Ilie Butoi, această inscripție ne face cunoscut că „În anul Domnului 1631, ziua 4, luna 6, Sigismund Korniș de Ruska a dat 1068 sicli și 176 acri (pământ)”. Tălmăcitorul inscripției mai face explicația că „așezarea de la dreapta la stânga a literelor, cu ocazia turnării clopotului
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
N.D.O.GAM. CA SILPS”. În traducerea profesorului de limba latină Ilie Butoi, această inscripție ne face cunoscut că „În anul Domnului 1631, ziua 4, luna 6, Sigismund Korniș de Ruska a dat 1068 sicli și 176 acri (pământ)”. Tălmăcitorul inscripției mai face explicația că „așezarea de la dreapta la stânga a literelor, cu ocazia turnării clopotului, nu este cauzată dintr-o eroare, ci dintr-un scop ușor de identificat. Scopul urmărit se observă și din cele două numere formate dintr-un amestec
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
dintr-o eroare, ci dintr-un scop ușor de identificat. Scopul urmărit se observă și din cele două numere formate dintr-un amestec de cifre slavone și latine, așezate în mod neobișnuit, de la dreapta la stânga”. În 1955, acest clopot cu inscripția din 1631 a fost predat Muzeului Municipal Dej, iar în prezent el constituie una dintre piesele de importantă valoare istorică și documentară din colecțiile amintitei instituții. Biserica cea veche, ortodoxă, din Mănăstirea (contemporană cunoscutelor biserici românești de sec. XIII-XIV din
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
a Fecioarei Maria de 25/15 cm, zugrăvită pe scândură, copie a celei de la Nicula; la altar, deasupra chivotului, o altă icoană a Fecioarei Maria, zugrăvită pe pânză, copie fidelă a celei de la biserica Universității din Cluj, după cum arată și inscripția de pe ea. În cripta bisericii sunt înmormântați Kereszturi Kristof și 5 membrii ai familiei Korniș. În fața bisericii au fost înmormântați alți 7 membrii ai familiei Korniș. Mormintele au fost distruse în anul 1945. Reparații mai importante s-au făcut acestei
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
ai familiei Korniș. În fața bisericii au fost înmormântați alți 7 membrii ai familiei Korniș. Mormintele au fost distruse în anul 1945. Reparații mai importante s-au făcut acestei biserici în anii 1862, 1899, de către familia Korniș (așa cum reiese dintr-o inscripție aflată pe fațadă), cât și în anii 1950-1951, 1960, 1966-1967, când lucrările au fost executate sub conducerea meșterului și antreprenorului Ion Costin din Dej, cu contribuția bănească a localnicilor ortodocși din Mănăstirea. În 1991-1992 biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” a fost
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325958_a_327287]
-
stă scris motivul osândirii Sale, în limbile ebraică, greacă și latină “Iisus Nazarineanul, regele Iudeilor”. Mai jos, sub picioarele lui Hristos, stă în genunchi în partea dreaptă Matei Vodă cu coroana pe cap, în mantie domnească, cu mâinile rugătoare, având inscripția: “Io Matei Basarab Voevod”. Iar în cea stângă, se afla tot în aceiași porțiune Mitropolitul Ștefan, cu mitra pe cap și cu omoforul pe umeri, cu inscripția tot în slavonește: Chir Ștefan mitropolit și arhiepiscop a toată Țara”. Naosul și
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
Matei Vodă cu coroana pe cap, în mantie domnească, cu mâinile rugătoare, având inscripția: “Io Matei Basarab Voevod”. Iar în cea stângă, se afla tot în aceiași porțiune Mitropolitul Ștefan, cu mitra pe cap și cu omoforul pe umeri, cu inscripția tot în slavonește: Chir Ștefan mitropolit și arhiepiscop a toată Țara”. Naosul și pronaosul sunt cam la fel de spațioase, despărțite de un zid înalt până la boltă, cu o deschidere cât o ușă obișnuită. Pridvorul este închis cu ziduri la fel de groase. Este
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
o suprafață de 1852 metri patrati, biserica aflându-se în mijlocul ei. Biserică prezintă o amprentă dreptunghiulara de 7,25 metri pe 28 metri, cu o înălțime medie de 15 metri, punctul cel mai înalt având 20 de metri. Conform unei inscripții existente pe o țigla a acoperișului fortificației, cea mai veche renovare a lui a fost făcută în anul 1760. Zidul de protecției are circa 5 metri înățime. Fortificația a fost terminată în anul 1530, ea având înglobata în structura spații
Biserica fortificată din Dârjiu () [Corola-website/Science/324919_a_326248]
-
Cotmenei, la cumpăna secolelor 18 și 19, precum bisericile de lemn din Bărbălani, Valea Cucii, Cârcești, Drăguțești. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, sub streșini și boltă, inscripții cu datări, și iconostas pictat. Împreună cu turnul-clopotniță de la intrare și cimitirul din jur, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, amplasat în mijlocul comunității. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Catagrafiile de la 1808 și 1824 vorbesc
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
bizantine, care corespunde anului 1791 al erei noastre, și care probabil a marcat momentul reconstruirii vechii biserici de lemn în Piscu Calului. Vechimea lăcașului ce se păstrează astăzi în Piscu Calului, cu hramul „Sfânta Treime”, este fixată în timp de inscripțiile de la intrare, din anul 1832. Astfel, în dreapta ușii de la intrare se poate citii: "„1832 noe[m]vre 14, Ioan Marcu”". Pe peretele de la intrare, într-un chenar, apare anul 7340 al erei bizantine, care corespunde anilor 1831-1832 ai erei noastre
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
peretele de la intrare, într-un chenar, apare anul 7340 al erei bizantine, care corespunde anilor 1831-1832 ai erei noastre. Succesiunea dintre vechea biserică și noua biserică de lemn este susținută de schimbarea hramului, de lipsa semnelor de mutare și a inscripțiilor mai vechi, de arhitectura bisericii - foarte asemănătoare bisericilor ridicate la cumpăna secolelor 18 și 19 în zonă. Numele lui Ioan Marcu poate fi al unui ctitor, eventual al meșterului sau crucerului. Un document din 1843 surprinde o echipă de meșteri
Biserica de lemn din Morărești-Piscu Calului () [Corola-website/Science/324934_a_326263]
-
care un porc este atacat de către un vânător călare și un bărbat gol care mânuiește un topor dublu. Toporul dublu este interpretat ca reprezentând puterea regală, omul gol îl reprezintă pe Zalmoxis, zeul solar trac corespunzător lui Zeus. Un graffito (inscripție) din cameră inscripționat cu numele trac "Kozemases" indică fie pe patronul nobil al mormântului, fie pe artistul său. Mormântul tracic din Alexandrovo este datat la începutul secolului al IV-lea î.Hr.. Picturile murale prezintă modificări ale aspectului, datorită influenței grecești
Mormântul tracic de la Aleksandrovo () [Corola-website/Science/324955_a_326284]
-
a botezat și pe fiul său, Adaloald al longobarzilor. Agilulf și Theodelinda au înzestrat catedrala din Monza, acolo unde Coroana de fier a regilor longobarzi este conservată și astăzi și unde coroana lui Agilulf, dedicată Sfântului Apostol Ioan există, purtând inscripția "rex totius Italiae" (rege al întregii Italii), după cum Agilulf se autoproclamase. Domnia sa a fost marcată de încheierea războiului contra francilor, al cărui principal protagonist, Guntram, regele merovingian al Burgundiei, murise în 592. În lipsa lui Guntram, francii au intrat într-un
Agilulf al longobarzilor () [Corola-website/Science/324973_a_326302]
-
dătătoare cruci; și s-a început în anul 7008 (=1500) și s-a sfârșit în anul 7010 (=1502), iar al domniei sale anul patruzeci și șaselea curgător, luna septembrie 14”. Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Faptul că a rămas în sfatul domnesc și sub urmașii lui Dragoș și chiar ai lui Bogdan I, Volovățul probabil avea o anumita autoritate: era vechi, din Carpați. După dispariția lui Stanislav de Elova, este consemnat că stăpân al Volovățului
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
de lemn din Putna), Ștefan cel Mare a construit între anii 1500 și 1502 o biserică de zid după cum atestă pisania în limba slavona, amplasată la intrarea în biserică: Dedesubtul pisaniei, s-a amplasat o placă din marmură cu traducerea inscripției. Biserică a avut de suferit de mai multe ori în decursul timpului, rămânând un timp chiar pustie. A fost restaurată în 1752 de către episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu-se cu acest prilej iconostasul de la Biserica "Sf. Nicolae" din
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
trecut, pe românește, și sub numele de Târgul Moldovei. În izvoarele germane variantele sunt: Stadt Molde, Molda și Mulda. Orașul a fost populat de sașii transilvăneni care au trecut în Moldova înainte și după marea invazie mongolă din 1241. O inscripție latină din 1209 atestă întemeierea săsească a localității. De la această comunitate, precum și de la cea maghiară, au rămas două biserici catolice (Biserica Sf. Petru și Pavel, Catedrala Catolică din Baia), astăzi prima fiind neidentificabilă topografic, iar a doua fiind în ruină
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
-lea. Într-un document din 1339 Baia trecea drept „cel mai mare oraș de la est de Carpați”. Pecetea cetății reprezintă un cerb, precum și imaginea lui Cristos răstignit între coarnele cerbului (evocare a legendei sfântului Eustațiu, preluată în cea a ), cu inscripția: "Sigiliul orașului Moldavia, capitala Țării Moldovenești". În veacurile XIV-XVI Baia a fost unul dintre orășelele medievale cele mai dezvoltate din Principatul Moldovei. Baia nu a fost doar prima cetate de scaun a Moldovei ci și un foarte important centru religios
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
în cadrul muzeului este amenajată o sală armenească unde pot fi văzute piese provenite din mediul religios aparținând cultului armeano - catolic. În anul 2007 a fost amenajat în curtea muzeului un lapidar roman și medieval, ce cuprinde coloane, ancadramente, cărămizi cu inscripții precum și stele funerare. Cele mai importante exponate ce se găsesc la muzeul din Gherla sunt: o sobă de fontă cu cap și corp de femeie (există doar două astfel de exemplare în Europa), o diplomă militară romană din anul 123
Casa Karácsonyi din Gherla () [Corola-website/Science/324988_a_326317]
-
alte însemnări. Pictura a avut și suprapuneri din sec. XV și XVIII. Pe arcul triumfal apare „Judecata de Apoi". În navă mai avem urme ale picturii din sec. XIV, sub Judecata de Apoi se află, în partea de nord, o inscripție care amintește de fratele lui Moga. Pe peretele de nord al navei, se află înspre altar ctitorele picturii de la 1440 și ctitorii cu biserica, cu drumul de strajă si cu supraînălțarea făcută în acea perioadă. Minunile sf. Ierarh Nicolae sunt
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324485_a_325814]
-
sub fereastra de nord). Biserica este construită în stil baroc având dimensiunile de 31/12 m. Frumoasa pictură în frescă de pe pereți, cât și de pe tâmplă, a fost executată în anul 1768 de către zugravii Gheorghe și Radu Zugravu, după cum arată inscripția de la proscomidiar. În anul 1867 biserica a suferit unele transformări: pereții au fost ridicați cu cca. 80 de cm. Ușile și ferestrele au fost mărite, iar prin distrugerea bolții a fost distrusă și pictura ce exista pe ea. Tot atunci
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Hălmagiu () [Corola-website/Science/324486_a_325815]
-
Tutmes al III-lea Lahish e pomenit că dușman al Egiptului. În epoca bronzului târziu Lahish a ajuns, poate, cel mai mare oraș din Canaan, după distrugerea cetății Hatzor în secolul al XIII-lea. Din acea perioadă au fost găsite inscripții hieroglifice și antropoide (sarcofage egiptene). Orașul a fost distrus în prima jumătate a secolului al XII-lea î.e.n. și în stratul epocii respective s-au găsit circa 1,500 de cranii umane. Dată ar corespunde perioadei pătrunderii în zonă a
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]
-
î.e.n.), de asemenea semne de distrugere din timpul expediției faranonului Shoshenq I în Palestina, când el a atacat și jefuit mai multe orașe din Regatul Iudeei și Regatul Israelului, în unele din ele (că de pildă, la Meghido,) lăsând și inscripții triumfale. În veacul al VIII-lea î.e.n. cetatea era întărită și prosperă, dar a fost serios păgubita de un cutremur de pământ - poate cel din vremea regelui Uziahu, prin 760 î.e.n.. Orașul a fost ulterior refăcut, dar după jumătate de
Lahish () [Corola-website/Science/327422_a_328751]