9,213 matches
-
finitul transluminat de infinit. Iar religia este o trăire nemijlocită în etern și infinit. În momentul culminant, nu are valoare nici una dintre aceste trei forme ale vieții spirituale; deosebirea dintre ele dispare. Starea supremă este entuziasmul; dar acesta dă naștere ironiei față de realitate și de formele sale. Ceea ce a zugrăvit Sloger în acest caz, este un punct de vedere personal. Formulările sale abstracte l-au determinat pe Kierkegaard să-i lase la o parte punctul de vedere, ca fiind pur formal
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
va exclude humorul (cf. § 48), întrucît împiedică o pătrundere suficient de profundă în toate laturile vieții. Humoristul nu va fi dintre cei ce se bucură cît de minunat de departe am ajuns: o asemenea bucurie îi va trezi, înainte de toate, ironia. El știe că lupta dintre uman și animalic este de lungă durată; ea se desfășoară asemenea unuirăzboi modern, din tranșee în tranșee. Dar atîta timp cît încă se mai luptă, speranța și încrederea sînt la fel de posibile pe cît de necesare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ceilalți, nu se mai poate vorbi de humor, ci de o manifestare complet diferită o satiră (de calitate, firește, variabilă). Există însă și un mod superior în care se poate face haz, fără a inculpa, un haz de nacaz, cu ironii nemușcătoare și, mai ales, cu autoironii: cel al marelui humor. Distincția între micul și marele humor a fost pusă în circulație europeană abia în 1916, de către Harald Höffding tocmai prin cartea de față. Pentru el, marele humor era întruchipat doar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
seamă al humorului. Nu l-am putut situa pe Socrate decît ca pe un îndepărtat (și unic) precursor nu însă și ca pe un exponent integral al marelui humor. Spre deosebire de H. Höffding, socotesc că între personajul platonician Socrate și maieutica ironiilor sale, pe de o parte, și marele humor (care a apărut cu adevărat abia odată cu Chaucer, în medievalitatea europeană), pe de alta, există o diferență importantă: ea constă în caracterul evident didactic al celor dintîi, în inteția lor subliniată de
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dintre emoție și sentiment. Ceea ce se încercase înaintea lui Harald Höffding, în intuiția elucidării problematicii humorului, avusese de la Addison pînă la Cazamian, un caracter mai mult sau mai puțin eseistic, favorizînd de preferință aspectele estetice ale participării intelectului, spiritului și ironiei, la "macanismul" psihic al apariției fenomenului. Contribuția factorului sentimental, evidențiată mai ales după Jean Paul, era tratată c ao formă generală de simpatie umană, fără vreo analiză mai atentă. Pasul mai departe l-a făcut H. Höffding, coroborînd credibil cu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
4), II, pp. 197-199. 35 Dowden, Shakespeare. His Mind and Art 5), 1880, p. 345. 36 Observații interesante asupra acestui aspect, la Yrjo Hirn, Konstens Ursprung, Stockholm, 1902, pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
1880, p. 345. 36 Observații interesante asupra acestui aspect, la Yrjo Hirn, Konstens Ursprung, Stockholm, 1902, pp. 95-102. 37 În mod corespunzător, micul humor poate intra în alujba ironiei, așa încît obținem schema: Glumă <Seriozitate <Glumă. Seriozitatea, care e în ironie forma exterioară a glumei, este în aceast caz exprimată humoristic, adică prezentată sub formă de glumă. Formal, procese psihice cum sînt cele indicate aici pot fi continuate mai departe: Seriozitate < Glumă < Seriozitate < Glumă. Dar acolo unde s-a dezvoltat un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
50. (Imprimată sub formă de manuscris). 66 Cînd Dante trecea strada, femeile din verona îl arătau și ziceau: "Uite-l colo pe cel care a fost în infern". Traducătorul danez al scrierii Vita nuova, Joh. Dam, adaugă: Nu era o ironie fusese în infern și toți știau acest lucru". 67 A. C. Bradley, Oxford Lectures on Poetry, p. 305. 68 A. C. Bradley, Shakespearian Tragedy, p. 324. 69 cf. Aristoteles'theoriy of tragic emotion (Mind, 1914), p. 89. 70 Benn îl intrepreteză pe
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
122 A.Cosmovici, Psihologie generală, Polirom, Iași, 1996, pp. 225, 233. 123 G.W.Allport, Structura și dezvolatrea personalității, op. cit., pp. 231-233, 295, 297, 346-349. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Humorul ca sentiment vital (Marele humor) Humorul ca sentiment total 8 1 Rîs și humor Ironie și humor Principalele forme ale humorului Tragic și humor Înțelegere și humor Acțiune și humor Condiționările istorice ale humorului Humor și filosofie Postfață Indice de nume
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poetica. Cu excepția ciclului final, unde se întrezărea o viitoare schimbare de atitudine, primul său volum, Ceea ce fulgerul amână, tipărit în 1981, este expresia unui lirism singular în epocă. Spre deosebire de majoritatea tinerilor poeți care practicau stăruitor personalizarea discursului, implicarea în cotidian, ironia și autoironia ori jocurile textuale, autorul apare mai degrabă ca un ermetic care, respingând provocările realității, se dedă la o tainică ars combinatoria. Meticulos elaborate, mizând pe sugestie și pe forța de iradiere a unor simboluri care revin, caligrafiate cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
668-627), adăpostită de palatul său din Ninive (12 tăblițe de 200-300 de versuri fiecare)15. Epopeea lui Ghilgameș, prima mare operă literară a umanității, a fost descifrată la 2 decembrie 1872 de către G. Smith 16. Așa după cum remarca, nu fără ironie, asiriologul Jean Bottéro: "La 2 decembrie 1872, Biblia și-a pierdut pentru totdeauna prerogativa imemorială de a fi cea mai veche carte cunoscută", o carte 17 "scrisă sau dictată de către Dumnezeu însuși". Unul dintre fragmentele tăblițelor cuneiforme din biblioteca lui
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
-i asimileze pe gali faimosului om al lui Platon: "o găină cu două picioare după ce penele i-au fost smulse", altfel spus, "o găină fără pene". Gluma s-a naturalizat, într-o bună zi născându-se de aici, dintr-o ironie, cocoșul galic. În 59 î.Hr., Iulius Cezar a fost învestit în funcția de proconsul pe cinci ani al Galiei Cisalpine, la care s-a adăugat, la cererea lui Pompei, Galia Narbonensis. Era de datoria consulului să vegheze asupra intereselor viticole
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
vitejiei (1915), în care L. se include și pe sine cu niște versuri jucăușe. O „încercare critică”, oscilând între judecata de bun-simț și exagerări diletante, prefațează „colecția de hohote și zâmbete” intitulată Umorul românesc (1915). Disociind între noțiuni (umor și ironie, umor și umoristic), teoreticianul de circumstanță identifică specia franțuzească, apoi pe cea anglo-saxonă, pentru a se opri la „umorul național”, ale cărui izvoare le află, bineînțeles, în producția populară. Un umor cu tumbe burlești în absurd se chinuie să înfiripe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
primului volum al Capitalului n-a fost zguduit de tabloul dantesc al condițiilor desfășurării zilei de muncă în diferitele ramuri ale industriei capitaliste? E aici o adevărată viziune a unui infern pământesc, cu toate bolgiile sale, deasupra cărora - notează cu ironie amară Marx - stau scrise cuvintele: «No admittance except on business» (intrarea permisă numai în chestiuni de afaceri). Cum o dovedește foarte plastic Marx, cauzele iadului imaginate de geniul poetic a lui Dante pălesc în fața inventivității domnilor posesori de fabrici, doritori
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ai celorlalți. • Pentru a furniza un sistem satisfăcător de selecție a reprezentanților, cetățenii pot prefera în mod rezonabil să-și aleagă reprezentanții prin alegeri libere și corecte. LIMITELE DEMOCRATICE ALE GUVERNĂRII REPREZENTATIVE Se pare așadar că avantajul aparține reprezentării. Oare? Ironia combinației timpului și numerelor este că aceasta are în mod imparțial două tăișuri: dezvăluie iute un mare neajuns al guvernării reprezentative. Revenind la tabelul 1 și exercițiile noastre aritmetice, să presupunem că am calcula acum timpul care ar fi necesar
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
un „foarte înzestrat reprezentant al poeziei cotidianului” (Florin Mugur), se regăsesc în Omul de la fereastră (1982). Monotonia, carența de coerență metaforică sunt compensate de calitatea universului sufletesc sugerat. În mod reținut, nepatetic, neconvențional și antifilistin, transpare aici, cu o salutară ironie, o Weltanschauung clădită pe bunătate și omenie. Concizia și ironia sunt în și mai mare măsură însușirile volumului următor (Poeme din fotoliul verde, 1984), care propune un „album de familie”, alcătuit din crochiuri delicate, „cărți poștale”, gravuri sau acuarele nostalgice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
regăsesc în Omul de la fereastră (1982). Monotonia, carența de coerență metaforică sunt compensate de calitatea universului sufletesc sugerat. În mod reținut, nepatetic, neconvențional și antifilistin, transpare aici, cu o salutară ironie, o Weltanschauung clădită pe bunătate și omenie. Concizia și ironia sunt în și mai mare măsură însușirile volumului următor (Poeme din fotoliul verde, 1984), care propune un „album de familie”, alcătuit din crochiuri delicate, „cărți poștale”, gravuri sau acuarele nostalgice ale amintirilor din copilărie sau mai târzii. Uneori, mici scene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
de ce ții rochia asta aici. E surescitat la culme În clipa asta, așa cum face ori de cîte ori termină cîte un design. Mi-aduc aminte, de la New York. — Unde sînt „oamenii tăi“? Întreb, dîndu-mi ochii peste cap. Însă Danny nu sesizează ironia. — Redactează contracte, spune scurt. Și Stan a luat mașina ca să facă și el turul orașului. N-a mai fost niciodată la Londra. Hei, mergem să bem ceva? — Eu trebuie să mă duc acasă, zic, uitîndu-mă la ceas sugestiv. În seara
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lui Don Juan ori de memoriile lui Casanova?! Păi, cei doi mi se par niște copii! Ce pot să spun? Doar că se dovedește, și din acest punct de vedere, un adevărat Părinte Fondator al României moderne nu e nici o ironie în ce spun! și că noi ne dovedim încă odată niște epigoni! 700? Dumnezeule, e greu de egalat și dacă facem o simplă denominare și tăiem un zero!!! Dorin Popa: Culmea este că 700 apare ca cifra minimă, estimările pendulând
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
că e bine să ajungă întâi la profesori, indiferent de disciplina pe care o predau aceștia, decât să o așeze "coafezele" în raftul lor cu cărți. Nu țin minte să-mi fi spus cineva ceva, doar directoarea a făcut o ironie că le dau cărți despre morală. Am răspuns și eu că este una minimă. Apoi, peste vreun an și ceva, cu prilejul Revoluției române, toți colegii mei, profesori, l-au văzut pe Andrei Pleșu la TV. Brusc, devenise important pentru
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
deschise la care, așa cum am spus, mai absenta chiar secretara de partid, însă mie nu mi se permitea. Omul cel mai prooccidental și mai anticomunist pe care l-am cunoscut, profesorul Alexandru Călinescu, era aproape că este un banc, o ironie sumbră pentru mine membru PCR. Și de aceea mă întreb cine nu era membru, într-un regim totalitar... Domnul Ion Holban, pe care l-am iubit și respectat mult și care m-a înnobilat cu prietenia sa, era membru, că
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de vreun nume. Această taxinomie va structura, în continuarea eseului, studiile de caz, scrise cu finețe analitică, rigoare conceptuală și farmec speculativ. SCRIERI: Graffiti, București, 1999; Patria de hârtie. Eseu despre exil, Brașov, 2003. Repere bibliografice: Iulian Boldea, Hedonism și ironie critică, „Cuvântul”, 2000, 4; Nicolae Breban, „Graffiti”, CNT, 2000, 20; Alex. Ștefănescu, Cruzime de critic literar, RL, 2000, 20; Dan C. Mihăilescu, Întâmpinând, „Ziarul de duminică”, 2000, 22; Al. Cistelecan, Farmecul incisivității, VTRA, 2000, 5; Nicolae Coande, În exercițiul funcțiunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
și?") și putem aranja altfel întâmplările decât copilărie-maturitate-deznodământ. Această descoperire că autorul e liber să modifice convenția limbajului clar și a cronologiei sunt punctul de pornire al marii deconstrucții (a limbajului, a istoriei, a sensului în final), altfel zis a ironiei moderniste à propos de tot ce s-a scris până la ea. După nouăsprezece veacuri te tradiție a basmului în literatură, sunt de ajuns câțiva ani de Modernism pentru a descoperi antidotul convenției (care nu este altceva decât o altă convenție
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
menit să contrarieze și, în final, lectorul Desperado e un împătimit al contrarierii. Când ceva e prea simplu, se suspectează că n-a înțeles tot și dă fuga să recitească. Autorul în operă Autorul Desperado e ironic înainte de toate. Fără ironie, în creație și receptare, opera nu există. Ironia este garanția jocului de bună calitate. Ea asigură detașarea cestui autor care complică și nu se implică. Autorul este discret, se ferește să se demaște, refuză intimitatea confesiunii. El are o imaginație
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e un împătimit al contrarierii. Când ceva e prea simplu, se suspectează că n-a înțeles tot și dă fuga să recitească. Autorul în operă Autorul Desperado e ironic înainte de toate. Fără ironie, în creație și receptare, opera nu există. Ironia este garanția jocului de bună calitate. Ea asigură detașarea cestui autor care complică și nu se implică. Autorul este discret, se ferește să se demaște, refuză intimitatea confesiunii. El are o imaginație sănătoasă și se baricadează în spatele ei. Autorul spune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]