9,794 matches
-
corespondentului OGD că: Oricum cantități mult mai importante și mai bine protejate au tranzitat prin portul Constantă". Protejate de cine? Nu este greu de bănuit. și nici unde se scurgeau cornisioanele stoarse de la traficanții ugandezi, pentru ca aceștia să-și vadă liniștiți de treabă fără accidente, cum au fost capturile din 26 august și 3 septembrie '93. Potrivit DIG nr.27 (ianuarie '94), filiera cocainei este la fel de complexă în România că și cea a hașișului. Una dintre aceste filiere era condusă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și cloștele cu pui ce ciuguleau prin iarbă. Cele mărișoare auzind gălăgie când tatăl lor fusese luat în primire de mamă și sora lor, Emilia au venit în față să vadă ce s-a întâmplat dar mama lor le-a liniștit și le-a trimis din nou în livadă, să aibă grijă de cei mici. Seara, după ce Mihai care fusese plecat să lucreze pentru a câștiga ceva bani s-a întors acasă, fetele cele mici au auzit și ele discuția celor
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și dușmănia nu are nici un rost între neamuri atât de apropiate. Mihăiță, mânios tare că verii lui au îndrăznit să ridice parul asupra moșului lor drept, se gândea la planuri de răzbunare dar la auzul acestor vorbe Costache l-a liniștit spunând că Dumnezeu îi va lumina ce cale trebuie să aleagă. Treburile zilei fiind duse la bun sfârșit, după ce au cinat s-au dus la culcare toți, somnul și odihna îi vor liniști, dându-le gânduri bune. * Acasă la Ghiță
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la auzul acestor vorbe Costache l-a liniștit spunând că Dumnezeu îi va lumina ce cale trebuie să aleagă. Treburile zilei fiind duse la bun sfârșit, după ce au cinat s-au dus la culcare toți, somnul și odihna îi vor liniști, dându-le gânduri bune. * Acasă la Ghiță Ciotacu „vitejii” se lăudau pe rând sau amândoi odată, povestindu-i lui Marița, mama lor, cum au dus la capăt misiunea ce le-o încredințase ea. Luați de focul povestirii, n-au apucat
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și surori, de a căror bună creștere erau încredințați toți consătenii. Preotul a înțeles iar preoteasa s-a mulțumit doar să-l boteze pe Săndel. Maria nu i-a mai povestit maică-si de această întâmplare și continuă s-o liniștească cu privire la viața ce-o duce ea și cei din familia ei. − Află, dragă mamă, că suntem înconjurați de oameni buni și cumsecade, cu care ne ajutăm și ne înțelegem foarte bine. Așa sunt Ghiță Nașcu cu nevastăsa, Profira, apoi Alexandru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de povara fulgilor pe care îi sloboziseră pe pământ. Razele luminau Valea Racovei, Valea Gârcenilor, a Dumbrăvenilor precum și dealurile Bogdanei spre pădurea Haragoja. Gândurile Emiliei se învârteau într-un vârtej amețitor. „Bunica, Dumnezeu s-o ierte, de acum s-a liniștit; nu mai străbate peste văi și dealuri să-și vadă fetele și feciorii și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat, de acum însă o să se hodinească. Ia stai, da oare câți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la casa părintească unde Maria copilărise și pe care o părăsise în urmă cu douăzeci și trei de ani , după ce se măritase cu Costache, o bufni plânsul amintindu-și câte învățături bune și sfaturi primise de la maică-sa. Costache o liniști, apoi intrară în casă, întâmpinați de sora Elena Gâză și bărbatu-său Toader, care locuiau în Armășoaia și de frații Ion, Vasile, Neculai și Ghiță.Veniseră cu toții din satele unde trăiau și munceau; plângând și suspinând intrară în odaia unde
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Tare ai să ne lipsești, mamă... Doamne, să ne ierți dacă am greșit față de ea și să ne întărești, să trăim după pilda ei și primește-o printre cei drepți, că tare mult bine ne-a făcut, Doamne!” încet-încet se liniști, și rosti cu glas blajin, făcându-și o cruce mare: „Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de companie de premilitari, căpitanul în rezervă Grigore Averescu, apoi îi împărtășește lui Gheorghiță temerea că grădina lăsată fără pază, în special harbuzăria, ar putea fi călcată de amatorii de astfel de dulci și gustoase produse ale grădinii. Gheorghiță îl liniști că poate să aibă încredere în Lențâca, doar are treisprezece ani și păzește cârlanii care pasc pe marginea iazului. Costică se lasă convins și pleacă împreună cu Gheorghe, nu înainte de a-i adresa o vorbă: − Bună, Lențâca, ți-a venit rândul
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ei vor lua parte îndurând mizerie, foame, boli și, ferească Dumnezeu, sar putea să-și piardă și viețile. începu să plângă încetișor până ce a adormit și a fost chinuită de vise rele, trezindu-se țipând prin somn iar Costache o liniștea, cu vorbe blânde, părându-i rău că a făcut prostia să-i povestească urâtele noutăți înainte de culcare . Dar acum era târziu să-i mai pară rău. Dimineață toți din familie s-au răspândit fiecare la treburile lor. Pe la amiază când
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și avem o grămadă de treburi de făcut, încercă să scape Maria; − Da’ mamă, trebuie să ne spui și nouă ce s-a întâmplat de plângi atâta, mă întreabă și pe mine Lențâca și băieții, nici ei nu se pot liniști; − Mi-e greu să vă spun, dragii mamii, mi-e întunecat sufletul de atâtea neînțelesuri ce ar putea să fie deslușite de oameni mai învățați decât mine. De asta voi trebuie să învățați carte bine, nu ca mine că m-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ca mine că m-au oprit părinții să merg regulat la școală. Să nu pot să citesc eu ce scriu Mihai și Emilia, să nu știu să scriu numere și să socotesc „băbește”? − Acum ce să le spun ca să -i liniștesc? − Spune-le și tu că mi-a venit un dor de acasă, de Cursești. Asta să le spui. Gata, la treabă, că acuș e noapte, o să mai vorbim noi altădată și de alte cauze pe care voi acum nu le
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mai mergea, având blana plină de scaieți și a căzut moartă de oboseală. Lențâca s-a ocupat de ea de s-a înzdrăvenit, toți ai casei iubind-o pentru credința ei. Cuța nu se oprește din scheunat și nu se liniștește nici la îndemnul lui Maricica. îi poruncește lui Dumitru, ea fiind mai mare cu patru ani, deci cu autoritate, să vadă ce este cu cățeaua. Băiatul lasă lecțiile pentru școală și, când ajunse lângă Cuța, aceasta îi sări înainte și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Lisandru rupse tăcerea : − știți ce-am auzit eu, măi oameni buni? Cică rușii au rupt frontul la Iași și în câteva zile s-ar putea să-i avem musafiri nepoftiți; − Vai de mine, bădie Lisandre, și o spui așa de liniștit de parcă i-ai aștepta, zise Maria; − Nu că-i aștept, tu Marie, că nu mi-s dragi; pe Ion al meu l-au trimis cu ceilalți premilitari prin Muntenia sau Oltenia, acum câteva zile; l-ar fi luat și pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
fost confiscate de URSS; în plus se temea să nu fie pârât rușilor că a servit în marina militară română care uneori s-a confruntat în scurte bătălii pe mare, în timpul campaniei din răsărit. Maică-sa a căutat să-l liniștească spunându-i că se va așeza în Pungești și va munci pământul, așa cum făcuse și taică-su. I-a spus că vor avea suficient pământ, povestindu-i că familia Ciotacu s-ar fi hotărât să le înapoieze atât lotul de la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-tu nu vine și eu deabia îmi trag sufletul, mă înnăduș... de abia pot să mai vorbesc. V-am chemat să reparăm o greșeală de care cred că răspund acuma, de nici pământul nu o să mă primească. Fecioru-său Ion o liniștește, spunându-i că o să se facă bine, dar ea a spus că nu crede că are să se mai fac bine; soră-mea Ileana înainte de a muri, a venit la mine, așa bolnavă, că de-abia se ținea pe picioare și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că rușii au pătruns într-o anumită zonă. Gata cu ordinele și masa, fiecare trece în dispozitivul de apărare încredințat! Se încinge o horă, o adevărată sarabandă a schimburilor de focuri dintre noi și adversari. După două ore lucrurile se liniștesc. Eu cu oamenii mei din „Gura lupului” nu aveam probleme. Glumesc cu ei și le spun că e destul de bine chiar și aici în acest loc. Deci toată ziua I de Paști ne-am aflat pe locurile noastre. Seara ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
concursul final și pleacă într-o excursie oferită tuturor concurenților pe țară. Colegele ei se pregătesc intens pentru admiterea la facultate, soția e nemulțumită și îngrijorată pentru reușita la facultate a fiicei noastre. Eu nu mi fac probleme. Ca să-mi liniștesc soția, pe 6 august 1960 scriu pe o foaie de hârtie următoarele cuvinte: „Eleva M. M., absolventă a liceului X, candidată la examenul de admitere la Facultatea de Filologie Iași, reușește sigur”. Pun data zilei respective, semnez și înmânez soției
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
2 și 8 dimineața scriu un alt memoriu în care acuz pe bună dreptate organele de partid vinovate, indicând persoanele aflate în spatele acestei oribile înscenări. Arăt soției memoriul, citesc unele pasaje și direct cu el la poștă! Acum eram mai liniștit. La sfârșitul lui iulie, în plină vacanță, am iar casa plină de musafiri și când să ne așezăm la masă, sosește portarul de la Comitetul orășenesc de partid cu rugămintea să-l urmez imediat la Comitet, fiindcă a venit un tovarăș
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
un coleg și să vezi un meci de fotbal internațional. Întâmplător asistam la o clasă vecină, l-am văzut intrând în clasă, dar spre sfârșitul orei elevii lăsați singuri au trădat lipsa lui din clasă. Găsesc elevii în dezordine, îi liniștesc, în timp ce un elev îmi spune cu zâmbetul complice că „tovarășul profesor vede la televizor meciul de fotbal cutare”. Nu zic nimic, însă în ora următoare repetă aceeași absență în favoarea fotbalului. Secretarul, enervat, mă întreabă dacă l-am sancționat luându-i
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
9 seara, în timp ce vedeam la televizor filmul bulgar „Dulce și amar”, simțim că se mișcă puternic pământul de sub noi. Siguri pe casa noastră, am stat lângă televizor un timp, apoi sub tocul ușii, cu stânga îmi țineam soția și o linișteam, în timp ce cu mâna dreaptă țineam televizorul care se mișca tot mai mult. Sinistrul încetează, ieșim în curte, cu impresia că încă pământul se mai mișcă... Pretutindeni întuneric și umbre omenești care se agitau. Sunt îngrijorat, soția e disperată pentru copiii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a bucuriilor! Umblam de colo-colo prin casă și la un moment dat am impresia că sunt pe cale să explodez în mine însumi, apoi am izbucnit într-un plâns cu hohote, apoi tot mai încet și mai lin... și m-am liniștit... Nu degeaba se spune că plânsul liniștește omul... făcându-l și mai lucid. Se săvârșise minunea nesperată a îndepărtării Dumnezeului nostru comunist pe care toți îl răbdam cu mânie, în timp ce el nu vedea și nu simțea clocotul mâniei generalizate. Mi-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și la un moment dat am impresia că sunt pe cale să explodez în mine însumi, apoi am izbucnit într-un plâns cu hohote, apoi tot mai încet și mai lin... și m-am liniștit... Nu degeaba se spune că plânsul liniștește omul... făcându-l și mai lucid. Se săvârșise minunea nesperată a îndepărtării Dumnezeului nostru comunist pe care toți îl răbdam cu mânie, în timp ce el nu vedea și nu simțea clocotul mâniei generalizate. Mi-am dorit să ajung momentul ca să trăiesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
km2, în care își fac veacul mari personalități ale filmului, culturii și ale capitalului internațional. Mașini și iarăși mașini luxoase străbat liniștit și ordonat prin fluxul permanent al unei circulații cu multe semne și puțini agenți de circulație... Ne vedem liniștiți de drum, încadrându-ne acestui intens flux circulator. Puțin după aceasta, cu soarele în față ajungem la granița franco-italiană în același timp cu niște oaspeți așteptați cu flori și zâmbete. Ca nou sosiți în acel grup am fost și noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ele, adunau în inimă, suflet și minte, asemenea albinelor, mierea strădaniei lor cognitive... Ne îmbătăm de frumuseți neasemuite, dar ne toropește și ne moaie căldura meridională a Italiei. Caut să mă arăt încă tare ca să nu mă fac de rușine neliniștindu-mi fiica și tovarășele noastre de drum. Din Florența revenim în toate aceste trei zile de mai la Veneția, marea și nemăsurata dragoste a fiicei mele! Până la această dată fusese de câteva ori în orașul lagunelor, trimițându-mi numeroase poze
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]