9,258 matches
-
mincinosului sau al celui păcălit, unul față de celălalt și în raport cu ansamblul societății. De exemplu, studiile efectuate în 1970 au arătat că în Statele Unite persoanele cu funcții înalte sau care aveau responsabilități însemnate erau judecate cu mai multă asprime atunci cînd mințeau, decît persoanele cu funcții mai puțin importante. Minciunile spuse unui prieten erau considerate mai grave decît acelea spuse unui străin sau unui coleg (Maier și Lovrakas 1976: 577). Studii americane similare, efectuate în 1980 ,arată că studenții dezaprobau mai degrabă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
studiu cu privire la punctele de vedere asupra trădării și încrederii, Blum (1972:222-230) remarcă Bărbații sînt mai preocupați de minciunile ce privesc activitățile lor, în special infidelitatea, și această neliniște ia forma convingerii că și soțiile lor îi înșală și îi mint în această privință. Se pare că majoritatea soților și soțiilor din acest studiu se mințeau reciproc și erau, cu toții conștienți de asta. Totuși, deși există o anumită simetrie în acțiunile și percepțiile lor, nu putem spune că ar fi existat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai preocupați de minciunile ce privesc activitățile lor, în special infidelitatea, și această neliniște ia forma convingerii că și soțiile lor îi înșală și îi mint în această privință. Se pare că majoritatea soților și soțiilor din acest studiu se mințeau reciproc și erau, cu toții conștienți de asta. Totuși, deși există o anumită simetrie în acțiunile și percepțiile lor, nu putem spune că ar fi existat și o colaborare între ei. Se pare că nu există nici o dovadă în studiul lui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
anumită simetrie în acțiunile și percepțiile lor, nu putem spune că ar fi existat și o colaborare între ei. Se pare că nu există nici o dovadă în studiul lui Blum care să sugereze că femeile ar fi acceptat să fie mințite de către soți; minciunile pe care au recunoscut că le-au spus bărbaților nu aveau legătură cu infidelitatea, ci cu propria protecție în alte contexte sau cu protecția soților și a copiilor. Bărbații și femeile din eșantionul lui Blum se deosebeau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
2 am contrastat minciunile spuse inamicilor unei națiuni și cele spuse publicului; la nivelul relațiilor interpersonale, principalul contrast apare între afirmațiile spuse străinilor și acelea spuse rudelor și prietenilor. În acest capitol vom examina modul în care actul de a minți este influențat de diferența între statutul social al mincinosului și cel al păcălitului. NECUNOSCUȚII Evaluarea diferită a minciunilor spuse aliaților și inamicilor îi include, în multe medii culturale, pe toți străinii, limita dintre necunoscuți și cunoscuți variind uneori de la un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
populația Barundi, care aprecia anumite genuri de minciuni, chiar spuse cunoscuților, cu populația Navajo, în rîndul căreia, spune ea, sinceritatea este foarte prețuită. Se trage o linie clară de separare între cunoscuți și necunoscuți. Adevărul este rezervat cunoscuților. A-i minți pe necunoscuți sau a acționa în alte moduri negative față de ei este o atitudine care va primi diferite denumiri sau va fi evaluată diferit, sau ambele. După cum spune Alexander (1987:121), "granițele între națiuni definesc în mod dramatic străinii, necunoscuții
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
PARTENERII Persoanele apropiate mincinoșilor pot lua parte alături de aceștia la punerea la cale a unei înșelătorii, însă în același timp pot cădea și drept victime. În capitolul 3 am menționat felul în care birocrații și oamenii cu alte profesii își mint partenerii de viață pentru a proteja confidențialitatea activității lor profesionale. Acest gen de înșelătorie autorizată nu se restrînge numai la relațiile dintre soți. Aubert (1965:307) descrie cum, pe timpul ocupației germane, membrii mișcării de rezistență norvegiene foloseau minciuna pentru a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ci pentru binele individului. Faptele arată că anumite minciuni inofensive au într-adevăr efect terapeutic (Scheibe 1980:20-21); situațiile în care minciunile sînt spuse copiilor sau bolnavilor au justificări mult mai solide decît cele în care cetățenii perfect sănătoși sînt mințiți "spre binele public". RELAȚIILE DE SUBORDONARE Gourevitch (1990:100) comentează nefavorabil punctul de vedere al lui Rousseau asupra legăturii dintre subordonare și înșelăciune, spunînd că "numai într-o societate în care toți oamenii sînt egali, sinceritatea va triumfa în mod
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
legăturii dintre subordonare și înșelăciune, spunînd că "numai într-o societate în care toți oamenii sînt egali, sinceritatea va triumfa în mod absolut". El citează afirmația lui Rousseau (1991:101) că legea supunerii este cea care provoacă necesitatea de a minți, deoarece supunerea este obositoare; ... interesul de a evita pedepse sau reproșuri cîștigă în fața interesului îndepărtat de a spune adevărul. Această teorie este ilustrată de incidentul "Marion", care s-a petrecut cînd Rousseau (1953:86-89) era un tînăr angajat ca servitor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este obositoare; ... interesul de a evita pedepse sau reproșuri cîștigă în fața interesului îndepărtat de a spune adevărul. Această teorie este ilustrată de incidentul "Marion", care s-a petrecut cînd Rousseau (1953:86-89) era un tînăr angajat ca servitor; el a mințit pentru a scăpa de pedeapsa pentru furt. Teoria lui Rousseau este confirmată de faptul că în multe medii culturale este considerat nepoliticos și periculos să contrazici sau să spui "Nu" oricărei persoane aflate într-o funcție superioară. În unele culturi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aceste roluri sînt ocupate de unul și același individ, avem de-a face cu autoamăgirea. Acesta este subiectul principal în capitolul următor. 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună AUTO-AMĂGIREA ȘI AUTO-ILUZIONAREA Adrienne Rich (1980:188) comentează că "atunci cînd îi mințim pe alții ajungem pînă la urmă să ne mințim pe noi înșine". Exemple de situații în care se întîmplă acest lucru au fost prezentate în capitolul 2. Însă autoamăgirea nu este întotdeauna o consecință a inducerii în eroare a altor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
avem de-a face cu autoamăgirea. Acesta este subiectul principal în capitolul următor. 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună AUTO-AMĂGIREA ȘI AUTO-ILUZIONAREA Adrienne Rich (1980:188) comentează că "atunci cînd îi mințim pe alții ajungem pînă la urmă să ne mințim pe noi înșine". Exemple de situații în care se întîmplă acest lucru au fost prezentate în capitolul 2. Însă autoamăgirea nu este întotdeauna o consecință a inducerii în eroare a altor persoane. Lytton (1852: 204) susține că "cel mai ușor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în eroare a altor persoane. Lytton (1852: 204) susține că "cel mai ușor este să ne înșelăm pe noi înșine", iar Nietzsche (1911:212) spune aproape același lucru: "Minciuna cel mai des întîlnită este cea spusă propriei persoane; a-i minți pe alții este un fapt relativ excepțional". Totuși, se ivesc probleme semantice grave atunci cînd vorbim de autoamăgire (cf. Trivers 1985:416). Grotius (1925:613) ia o poziție radicală și afirmă de-a dreptul că "este destul de clar că nimeni
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este un fapt relativ excepțional". Totuși, se ivesc probleme semantice grave atunci cînd vorbim de autoamăgire (cf. Trivers 1985:416). Grotius (1925:613) ia o poziție radicală și afirmă de-a dreptul că "este destul de clar că nimeni nu se minte singur, oricît de false ar fi spusele sale". Din fericire, mulți alți cercetători au încercat să înfrunte dificultățile ridicate de noțiunea autoamăgirii (Durandin 1972:405). Bok (1978:291) observă că "autoamăgirea prezintă probleme dificile de definiție" și că dacă autoamăgirea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dintre incidentele pe care în mod normal le numim autoamăgire sînt ușor de rezolvat. Cînd, de exemplu, eu descopăr că drumul care ar fi trebuit să mă ducă la A mă conduce de fapt spre B, pot spune "m-am mințit singur". Însă aceasta este cu siguranță o eroare, nu o înșelătorie; poate că am fost informat greșit sau poate am făcut o alegere nefericită, însă nu se poate spune că am încercat să mă păcălesc singur, numai în cazul în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sălbatică, afirmă: "Lipsește-l pe omul de rînd de minciunile vieții lui (livslo/gnen) și îl vei lipsi de fericire". Între noi fie vorba, este reconfortant să întîlnești cazul rar al psihanalistului care admite în termeni uzuali că și-a mințit îndrumătorul. Farber (1974:132-133) descrie cum, pe timpul pregătirii sale în psihanaliză, a pretins că este de acord cu sugestiile făcute de îndrumătorul său numai pentru a lăsa conversația să se desfășoare în voie. El spune: minciuna mea a fost intenționată
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reținere". Diferența semnalată de Taylor trebuie luată în considerare, însă eu prefer conotația cunoscută a "autoamăgirii", care se referă la procesul prin care există un dialog interior, iar un segment al personalității induce în eroare un alt segment, partea care minte fiind conștientă de înșelătorie. Auto-iluzionarea pare un termen mai potrivit pentru situația în care un mincinos ajunge să creadă că ceea ce spune nu este o minciună, ci un adevăr. Procesul este descris de Prospero prin comentariul său la adresa "perfidului" său
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
299) oferă dovezi izbitoare care demonstrează existența unui dialog interior înșelător. Ei relatează că o femeie, identificată drept D4, ajunsese la concluzia că nu-și mai iubea soțul și nu mai voia să fie căsătorită cu el. Ea l-a mințit, ascunzîndu-i lipsa de afecțiune față de el și dorința de a-l părăsi. Totuși, ea încerca să-și ascundă și ei înseși faptul că se lansase în această înșelătorie. Ea a spus: Am început să mint cînd m-am gîndit: "Nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu el. Ea l-a mințit, ascunzîndu-i lipsa de afecțiune față de el și dorința de a-l părăsi. Totuși, ea încerca să-și ascundă și ei înseși faptul că se lansase în această înșelătorie. Ea a spus: Am început să mint cînd m-am gîndit: "Nu-l iubesc pe acest bărbat. Nu pot să-l suport", și am ignorat acest fapt, am negat complet realitatea. Dacă minți în legătură cu ceva, în cele din urmă trebuie să crezi în acea minciună, pentru a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înseși faptul că se lansase în această înșelătorie. Ea a spus: Am început să mint cînd m-am gîndit: "Nu-l iubesc pe acest bărbat. Nu pot să-l suport", și am ignorat acest fapt, am negat complet realitatea. Dacă minți în legătură cu ceva, în cele din urmă trebuie să crezi în acea minciună, pentru a rămîne împăcat cu tine însuți. D4 și-a dat seama într-un tîrziu nu numai de faptul că soțul ei ajunsese să-i sesizeze nesinceritatea, ci
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciună, pentru a rămîne împăcat cu tine însuți. D4 și-a dat seama într-un tîrziu nu numai de faptul că soțul ei ajunsese să-i sesizeze nesinceritatea, ci și de faptul că el nu voia să admită că era mințit. În această situație soțul și soția, în ciuda divergenței intereselor, se înțeleg în mod tacit să trateze drept sinceră așa-zisa ei afecțiune, deși amîndoi sînt conștienți de adevărata stare a lucrurilor; este aceasta complicitate la minciună? Mulți ar spune că
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
soțul lui D4 a acceptat să fie înșelat de către aceasta: Probabil că, într-o anumită măsură, el era conștient de ceea ce se petrecea, însă nu a vrut să creadă că ar fi chiar adevărul... M-a acuzat, iar eu am mințit. La fel ca în cazul unei femei care a fost înșelată de către soțul ei, situație analizată mai tîrziu în acest capitol, minciuna a ajuns să caracterizeze viața de fiecare zi a lui D4: Începi printr-o minciună neînsemnată, apoi continui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Ei bine, dacă măcar n-ar fi fost așa un ticălos. Dacă măcar n-ar fi strigat la mine tot timpul". Am continuat să mă justific față de mine însămi pentru atitudinea mea. La început... nici măcar nu m-am gîndit că mințeam. Pur și simplu am crezut că doar îi ascund adevărul, pentru a-l proteja. Această situație, ca multe altele semnalate de Werth și Flaherty, arată modul în care o femeie minte pentru a menține o relație pe care încă o
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Flaherty, arată modul în care o femeie minte pentru a menține o relație pe care încă o prețuiește, în ciuda imperfecțiunii acesteia. În lipsa unei asemenea evaluări, n-ar avea nici un rost să continue cu nesinceritatea. O altă femeie care și-a mințit tatăl cu privire la orientarea ei spre lesbianism, a mărturisit: Este nevoie de mult efort pentru a minți. Trebuie să fii mereu în gardă, ceea ce e de-a dreptul obositor. (Werth și Flaherty 1986:303) Nietzsche (1968a:158) merge încă mai departe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
o prețuiește, în ciuda imperfecțiunii acesteia. În lipsa unei asemenea evaluări, n-ar avea nici un rost să continue cu nesinceritatea. O altă femeie care și-a mințit tatăl cu privire la orientarea ei spre lesbianism, a mărturisit: Este nevoie de mult efort pentru a minți. Trebuie să fii mereu în gardă, ceea ce e de-a dreptul obositor. (Werth și Flaherty 1986:303) Nietzsche (1968a:158) merge încă mai departe, spunînd că "a minți este extrem de obositor". A avea convingeri contradictorii, sau conform termenilor lui Festinger
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]