11,805 matches
-
dramatice»“. Până și Alice percepuse tendința sa de a se arăta prea Încrezător la cel mai mic semn de Încurajare și incapacitatea de a vedea scena, ca mediu de lucru, ca fiind Înșelătoare prin excelență. Ultimul pasaj continua: „M-am mirat să văd că H. nu pare să Înțeleagă că succesul acestei piese va depinde mult mai mult de actori decât Americanul“. Fragmentele acestea și altele asemănătoare păreau, acum, că le recitea, să recapituleze Întreaga sa carieră dramatică Într-o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ci la multele mii pentru care cuvântul „discernământ“ reprezintă o noutate și un motiv de nedumerire. — Din toată inima, râse Du Maurier. Dar trebuie să te previn că nu am eu Însumi o explicație pregătită. Du Maurier continua să se mire la fel ca oricine altcineva de popularitatea cărții sale și părea mai degrabă stânjenit decât măgulit de ea. Corespondența Îi dădea bătăi de cap. — Primesc cel puțin cinci scrisori pe zi de la cititorii americani - mi le trimit cei de la Harper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la sugestia lui William Norris, și Îi plăcuse enorm. Pe cât era de démodé, pe atât era de confortabil și, În felul său idiosincratic, elegant: o semilună perfectă, georgiană, de locuințe terasate cu stucatură albă, din care nu te-ai fi mirat să găsești la Bath sau Cheltenham, dar care se aflau aici, Într-o izolare izbitoare. Era ca un șir de case de la oraș, care și-ar fi luat zborul asemenea unui stol de păsări, s-ar fi Înălțat peste Vane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o săptămână la Manchester, urmată de un scurt turneu În provincie, Înainte de a ajunge la Londra. Du Maurier declară că nu se va duce la premieră, dar că Îl trimitea pe Charles să o vadă și să Îi raporteze. — Mă mir că poți să stai deoparte, spuse Henry. Eu unul știu că n-aș putea. — E prea multă bătaie de cap. Va trebui să mă duc la premiera londoneză, presupun, și asta are să-mi fie destul. Sper să te vedem acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry se Întrebă dacă, În realitate, nu tocmai Încântat de el, Du Maurier nu avusese discuții În contradictoriu cu autorul, căci documentul avea multe aspecte compromițătoare. Auzise din surse indirecte că familia era nemulțumită de publicarea lui și nu se mirase. Cea mai interesantă dezvăluire pe care o făcea cartea era cea privind o tânără pe nume Octavie, pe care imaturii Du Maurier și Moscheles o botezaseră Carry și despre care cel din urmă afirma că ar fi servit de model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acesta. — Dacă știe?! Îl Îngână dna Noakes retoric. De câte ori trebuie să scriu vreo scrisoare, Burgess o scrie În locul meu. Caligrafiază tare frumos. Și-mi citește ziarul ca pe apă. — Și... interpretează pe roluri declarațiile polițiștilor? chicoti el. — Poftim, domnule? se miră pe bună dreptate dna Noakes. — Nimic, nimic. O aluzie literară. După cum poate știi, eu sunt scriitor de meserie... Da, mi-a spus doamna Smith. — De aceea, cer ca În casă și În grădină să fie cât mai multă liniște În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz, și Îi strânge cu compătimire mâna moale. Pare mulțumit, dar nu mirat de prezența ei. — Mă bucur să te văd, Peggy, spune el. Sper să vină și tatăl tău, cât de curând. E singurul om din toată Roma pe care vreau să-l văd. — Azi se crede la Roma, explică inutil dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
oraș-port, puteam să spunem ca pe o rugăciune caracteristicile navelor de război, ale noastre și ale inamicilor: tonaj, numărul membrilor echipajului, numărul și calibrul gurilor de foc, numărul lansatoarelor de torpile, anul lansării la apă. Cu toate astea, ne-am mirat de cunoștințele lui legate de cele întâmplate în bătălia pentru Narvik, cunoștințe care depășeau cu mult ceea ce reținuserăm noi din rapoartele zilnice ale Wehrmacht-ului transmise la radio. „Habar n-aveți voi ce s-a întâmplat cu adevărat acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În care turnase apă clocotită. I l-a oferit apoi lui Molinari. Dar acesta, deși nespus de nerăbdător să-i explice iremediabila aventură care-i dăduse viața peste cap, știa că În zadar Încercai să-l grăbești pe Isidro Parodi; mirându-se singur de propria-i liniște, a dat cep unei banale discuții despre curse, care doar te trag pe sfoară, căci nimeni nu știe vreodată cine va ieși Învingător. Don Isidro nu i-a dat prea mare atenție; și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ducea În valiză o pumita dân lut ars, care o dezgropase hăt În Peru. Mi-a dat-o la prețu dă cost și-acu io o țiu În al treilea saltar dă la birou meu particoler. — O pumita? s-a mirat Pumita. — Chiar așa, a zis Anglada. Aztecii au avut presimțiri. Să nu pretindem prea mult de la ei. Oricât de futuriști vor fi fost, tot nu puteau concepe frumusețea funcțională a Marianei. (Carlos Anglada i-a relatat această convorbire cu satisfăcătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Îi și zic Întruna lu Fainberg: „De ce să arunci doi marafeți pă Ratti, când avem Zoologică chiar la noi acasă?“ Pă bune, Îi citești În obraz că ie neterez, un Neica Nimenea cu păru morcoviu, și d-aia nu mă mir că Juana Musante l-a pus la locu lui. Musante aia, știți doar, e cum ar fi șerifă: d-aia s-a și luatără ea cu Claudio Zarlenga. Don Vicente Renovales și Zarlenga ăsta a tunat de i-a adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a realiza o literatură absolută, observația lui sceptică cu privire la caracterul trecător al vorbelor, progresiva deteriorare a versurilor de la un text la altul și dublul caracter al bibliotecii, care a trecut de la finețurile simbolismului la culegerile de povestiri. Faptul nu ne miră; Nierenstein a realuat tradiția care, de la Homer până la bucătăria argaților și la club, se complace să inventeze și să asculte Întâmplări. Își nara prost invențiile, tocmai pentru că știa că Timpul avea să le șlefuiască, dacă meritau, așa cum făcuse deja cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aducea libații În cele mai diverse locuri comune, dar se Îndrepta În cele din urmă spre tot ce avea atingere cu blănurile, umerașii, tivurile, turul pantalonilor, pălăriile, gulerele de catifea și diversele mantouri. O atare predilecție nu trebuie să ne mire; era ciudat de friguros. Nimeni nu-l văzuse făcând baie În mare; străbătea rambla de la un capăt la altul, cu capul Între umeri, cu brațele Încrucișate sau cu mâinile În buzunare, scuturat din cap până-n picioare de frisoane. Există o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dân loc spre casă. Chiar după-amiaza aia, am dat raită pân mahala, da m-am păzit, aia da, să ies fără pachet aparent, să nu dăștept bănuiala forțelor dă ordine. Oricât nu m-ai crede acu, nime nu s-a mirat că cutile poștale percheziționate iera fără gură sau crăpătură. Am chemat un poștaș În uniformă, unu care știe să-și dea talente pă Ayacucho și nu dă nici o atenție la cutiile poștale, parcă n-ar avea dăloc d-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-ți spun, doctore Johnson, că treaba asta mă sperie al dracului de tare. De aia te afli aici. Norman clătină din cap: — Tot nu mi-este clar. — Ai fost adus aici datorită asocierii tale cu proiectul FVN. — FVN? se miră Norman, gata să adauge: „Bine, dar FVN a fost o glumă!“ Văzând Însă cât de serios era Barnes, fu bucuros că se abținuse. Și totuși, FVN fusese Într-adevăr o glumă. Tot ce era legat de acest proiect fusese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a mîntuirii a avut loc și hotărîrea, întoarcerea sau nu, e imposibil de decis. „-E incredibil!“-exclamă Doctorul-„Îl umpem cu lichide, transpiră mereu de storci cearșafurile și febra nu scade. Parcă a băut uraniu. Aduceți pungi cu ghiață! Mă mir că nu-i fierbe creierul, cît i-a mai rămas!“. Se uită la mine, apoi studiază totul în jur: colțurile camerei, tavanul, vitraliul. Pasărea dispare și reapare în altă poziție sau chiar, pentru o fracțiune de 39 secundă, se dedublează
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-Îhaaaa!“ V. tînăr studiază intens moartea. E parcă o presimțire a unui viitor tentacular prin al cărui labirint am rătăcit îngustînd cu fiecare pas șansa, împuținînd variantele pînă cînd sorții m-au adus aici. V. tînăr de lîngă mine se miră, dar în vîrsta lui adevărată continuă efortul de a-și urni soarta ca pe o avalanșă. Tînărul Doctor a sesizat asta. Îl intreabă: “-Ce te-a apucat să-ncepi lucruri din astea de neînțeles care nu pot stîrni decît mirare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
astfel de tragedie surdă ca o durere de măsea și indiferentă în fața celorlalți vine să-l cuprindă: o bagatelă decisivă. Privit din spital, V. tînăr, semeni cu un copil. Te trezești luat de mînă și dus la bîlci. Te uiți mirat la femeia cu barbă și la doi lei jigăriți care merg pe sîrme, cîștigi un ursuleț de ghips la roata norocului și apoi, te dai în călușei. Cu tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a creierului și inimii. Inima strivită de inutilitatea iubirii, mintea, de infirmitatea lumii. Gîndind asupra a ceea ce e dincolo de noi judecăm întotdeauna strîmb. Că nu-i adevărat ceea ce nu ne face plăcere sau ne refuză măcar o șansă. Și ne mirăm că dreptatea noastră, așa cum încercăm să ne lăsăm amprenta în lutul cald al creației, face ca visul să iasă hidos. Dorim să mîngîiem și iată că totul în jur rămîne murdar de scuipat. Matur mă zbat într-un spațiu periculos
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
durerea ocupînd frigul cosmic. Chiar tu ai spus-o. A trăi e un miracol și tot ce nu permite viața e rău. Iar răul este pretutindeni, doar viața pare a fi un accident. Te bucuri și bucuria fuge. Și ești mirat că tot ce a ținut pînă acum omului capul sus, pe tine te afundă în beznă. Ți se pretind sacrificii demente ce nu ajută nimănui. Iar nefăcîndu-le, ești sancționat. Ai încălcat porunca zero. Cea care le ține pe toate. Pedeapsa
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
cadavre deasupra cărora condori uriași așteaptă în tăcere să se așeze. Vom bea o ceașcă de cacao și vom juca jocuri de noroc. Pe drum, un nenorocit e înecat de polițiști ca pedeapsă pentru un delict minor. Și asta nu miră pe nimeni. În urma noastră chochalmecos înalță în pari pădurea capetelor celor ce au ajuns zei. Și mulți curioși se strîng acolo crezînd că prin ochii rămași deschiși pot zări împărăția zeilor. Prietenii din jur îmi fac loc în față deși
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pînă la mine, înăuntru. În veacul tinereții Doctorul nu vrea să creadă. V. tînăr m-am înconjurat de statui. Pasărea șarpe, imensă, s-a așezat lîngă mine și mîna mea, pe spatele său, se plimbă mîngîind penajul solzat. De ce se miră Doctorul cînd el însuși a spus că viața e uitare? „-Există, o știi prea bine și uitarea durerii. Programată în noi.” -îi spun. Și el rostește: „-Știu. Fără ea am înnebuni uciși de răutatea amintirii sau a sorții ce-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mîngîie femei. Alături, lîngă mine Netzahalcoyotl recită: „-Ni-e soarta veșnicia beznei/și doar o scurtă clipă lumina 3.” Numai durerea îți dezvăluie strălucirea clipei de sănătate, temeinicia vieții ca grînă. „-Ai înnebunit la abatoare, acolo”-îmi replică Doctorul și mă miră că tocmai el vorbește așa, ca o domnișoară oripilată de un cuvînt grețos. „-Te-a drogat mirosul de sînge și acum visezi crezîndu-te supraom.” Cum poate vorbi așa? „-Moartea ne sperie prin urîțenia agoniei și mirosul descompunerii”-îi răspund. „-Dar, oare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
au închis. „-Trupul?”-îmi răspunde Doctorul. „-Trupul e alfabetul. Parcă spuneai că nu-l mai chinuiești.” „-Știu, știu”-îl întrerup. De vină e, probabil, mirosul. Îmi pare că a început deja să se descompună. Tu nu simți nimic?” Prietenul se miră și mă întreabă din priviri arătîndu-mi țigara. „-Creierul e de vină”-îl liniștesc. „-Mintea se zbate degeaba. Doar inima o poate înnobila și limpezi. O inimă putredă va distruge gîndirea oricît de ascuțită ar fi ea. O va perverti.” Mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Îmbătrînim. Turnurile pe care cu îndîrjire le-am ridicat s-au sfărîmat acum, unele chiar pe picioare, ca arborii care mor. Se vede că, în cimentul cu care am unit pietrele, lipsea harul. Privesc și simt căderea. Nostalgia. Puțin, mă mir căci, lumea și-a schimbat fața și și-a pierdut strălucirea. Totul a devenit superficial. Cuvintele și-au schimbat sensul, au devenit șovăitoare. Nu mă mai pot înțelege cu femeia de lîngă mine. Și-n mijlocul acestei definitive izolări, spaima
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]