10,211 matches
-
transport la Belapur. Cu voința, spontaneitatea și hotărârea ce o caracteriza, ne-a pus în fața faptului împlinit și ne-am trezit cu biletele de avion în mână. Așa am ajuns tustrei în India! Dar nu aceste amănunte sunt esențiale în narațiunea ce doresc să o dezvolt în continuare. În momentul plecării spre... tărâmurile viselor și speranțelor noastre cele mai... subtile, rezultatele analizelor Anei, cu tot tratamentul de chimioterapie executat cu conștiinciozitate, erau dintre cele mai proaste. Speranțele de viață acordate de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
om. Au parcurs cei câțiva kilometri în tăcere. Când au ajuns în fața hotelului, la coborâre, ofițerul îl întrebă pe tânăr: - Știi cine sunt eu? La răspunsul mut al acestuia, veni și răspunsul, la fel de neașteptat și de fantastic, ca și întreaga narațiune: - EU SUNT ÎNGERUL TĂU! Și îngerul plecă, demarând în forță și se făcu nevăzut... Părinții: În camera de hotel tatăl își frângea mâinile regretând că se mulțumise doar să-l întrebe pe băiat asupra hotărârii și nu decisese el în locul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
învățat să ne înțelegem și să ne iubim prin universala noastră limbă: vibrațiile!... Meditația de dimineață. La 4 dimineața s-a auzit trompeta ce chema la meditația colectivă. M-am întors pe partea cealaltă. Doresc să adaug o nouă paranteză narațiunii mele. O paranteză legată de persoana mea și de meditația matinală de la ora 4. Cu mulți ani în urmă, pe vremea când mă credeam un sahaja yoghin stabilizat (fiind foarte activ în colectivitate și în particular), lucram mult pentru purificări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
SHRI SURYA, dragul nostru soare indian de decembrie. Vă relatez aceste multe și mici amănunte, nu din dorința de a epata prin scris sau a vă plictisi, în loc să vă vorbesc despre puja, despre purificări, despre corpul subtil... Nu, acum scopul narațiunii mele este acela de a vă introduce în atmosfera indiană, de a vă regăsi în magazinele pe unde am umblat, de a vă pătrunde de parfumul Indiei... Nu ai cum înțelege spiritul unui popor dacă nu te amesteci cu el
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ca o mare în care se ridică insulele unde sinele e mărginit și poți imagina că la o furtună valurile mătură plaja și ai acest transfer de obsesie istorică la persoane care, peste ani, au urmărit același ideal. Romanul combina narațiunea medievală cu narațiunea contemporană, întrepătrunzându-le. Personajul con temporan, din cauza acestei întrepătrunderi (el spunea că scrie un jurnal, numai că de fapt relatarea era din altă epocă), era suspectat de nebunie. În partea a doua a romanului era un interogatoriu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
în care se ridică insulele unde sinele e mărginit și poți imagina că la o furtună valurile mătură plaja și ai acest transfer de obsesie istorică la persoane care, peste ani, au urmărit același ideal. Romanul combina narațiunea medievală cu narațiunea contemporană, întrepătrunzându-le. Personajul con temporan, din cauza acestei întrepătrunderi (el spunea că scrie un jurnal, numai că de fapt relatarea era din altă epocă), era suspectat de nebunie. În partea a doua a romanului era un interogatoriu psihiatric extra‑ ordinar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
filme ale lui Ingmar Bergman, Ansiktet și Persona - cf. S. Wikander, „Ingmar Bergman’s Mythic Ironies”, pp. 83-90 (tradus din suedeză de Joseph Anderson). Bunăoară, personajul principal din Ansiktet, doctorul Vogler, ar fi construit după modelul lui Simon Magul, iar „narațiunea filmului - consideră Wikander - este în parte derivată din actele apocrife despre întâlnirea dintre Simon Magul și Sf. Petru, la Roma” - p. 85. „În ambele filme, victoria esențială este rezervată misticii, specifică ambelor doctrine ale salvării, gnostică și indiană. De la începutul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vine de sus sau din adâncuri! Fraza celebră a dlui Henry Beyle, ce semna Stendhal, după care un roman „ar fi o oglindă purtată de-a lungul unui drum!”, trebuie luată, cum se zice, cum granu salis! Nici „drumul” unei narațiuni și nici „oglinda” celui care-l „reflectă”, autorul În cauză, nu au „indiferența” și nici „stabilitatea” sau „claritatea obiectuală” a celor două elemente ale definiției sau metaforei; „drumul” unei narațiuni - sau ale unei confesiuni sau mărturisiri! -, ca și cele Întâlnite
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luată, cum se zice, cum granu salis! Nici „drumul” unei narațiuni și nici „oglinda” celui care-l „reflectă”, autorul În cauză, nu au „indiferența” și nici „stabilitatea” sau „claritatea obiectuală” a celor două elemente ale definiției sau metaforei; „drumul” unei narațiuni - sau ale unei confesiuni sau mărturisiri! -, ca și cele Întâlnite În cale, ființele, scenele, dialogurile, evenimentele, reflecțiile de atunci, eșecurile și posibilele victorii!, vor prinde culoarea momentului În care sunt scrise și a umorii psihice a celui care povestește, afirmă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
zilnic în progresul intrigii. Era vorba de povestea tânărului Michael Graves și a vieții lui erotice mondene de burlac în Manhattan - un „tip care adoră să ofere iubire și adoră să fie iubit“ e ceea ce promisesem editorilor - propunându-mi o narațiune elegant-depravată împănată cu viniete joviale ale umorului meu laconic binecunoscut. Urma să conțină cel puțin o sută de scene de sexe („Vreau să spun, Iisuse, de ce nu?“ i-am spus râzând editorului meu în timpul unui prânz în barul de la Patroon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am realizat că trebuia să fiu acolo pentru el și că era timpul să devin tatăl. Nu rostisem niciodată aceste cuvinte cu o astfel de forță și în acel moment am decis să mă las în voia curentului imprimat de narațiune, să mă ducă unde-o vrea, fiind convins atunci că era spre Robby, și am continuat să vorbesc printre lacrimi. De-acum înainte nu mă voi concentra decât asupra familiei mele. Singurul lucru care mai însemna ceva pentru mine. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Da, camera s-a răsturnat brusc în momentul acela, și da, ideea mea despre lume s-a schimbat când numele Donald Kimball a apărut tipărit într-o carte. M-am forțat să nu fiu surprins, pentru că era vorba doar de narațiunea care se salva pe sine. Nu mi-a mai păsat să citesc restul episodului. Pur și simplu am pus cartea la loc pe raft. Trebuia să mă mai gândesc la asta. Primul gând: Cum putea persoana care pretindea că era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care și-a deschis pe masă laptopul și scrie la roman, în pofida vacarmului din jur. Știe că toată lumea îl privește uimită, el ascultă zâmbind complimentele și încurajările noastre ironice, dar continuă să scrie. Probabil că face un insert life în narațiune... VITALIE CIOBANU: Grupul nostru de români se completează, în mod surprinzător, dar logic - cum aveam să ne dăm seama foarte curând -, cu un vechi prieten: Ion Bogdan Lefter, care sosește la reuniune direct de la aeroport. Bogdan a fost invitat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
addenda la peripeția tocmai încheiată. Dar experiența noastră, îmi dau seama, merită mult mai mult decât 10 pagini într-o antologie. Am hotărât deja cu Vasile să ne „combinăm” notele din jurnalul pe care l-a ținut fiecare într-o narațiune comună. Patruzeci și cinci de zile în Trenul Literaturii turnate într-o carte. În această carte. Ceea ce va rămâne pe dinafară nu se va rosti. Se va sedimenta ca o pulbere de aur. 17 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Plecare cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mult Georges Simenon, care nu era atât de preocupat de subiectul romanelor sale, cât de latura umană a personajelor. Este o manieră care îmi impune și pe care încerc s-o aplic și în scrisul meu. Un maestru neîntrecut al narațiunilor cu spioni este John Le Carre. Ian Lancaster Fleming, creatorul lui James Bond, este ușor parodic în scrisul său, pe când John Le Carre este foarte aplicat și credibil în subiectele sale. Nu știu cine o va întrece vreodată pe Agatha Christie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să cunoască textele noastre literare) un capitol din ultimul meu roman, Lacrima Păsării din Paradis. Romanul constă din scrisori pe care un om integru din punct de vedere mintal le scrie mamei sale care a murit. Primul capitol al acestei narațiuni fusese publicat ca nuvelă separată în 1986. În 1998, romanul a fost publicat cu alte douăzeci de scrisori. Cartea a avut un feedback foarte bun: reacții numeroase din partea criticii și a publicului. Nu am intenționat să-i șochez pe oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de autori, în același timp, ei sunt cei care cred că tot ce scrie în cărți se bazează pe evenimente reale. Este exact ceea ce a experimentat în 1948 însuși Laxness, Nobelul nostru, atunci când i-a fost publicat romanul Stația atomică. Narațiunea are în centru viața unei țărăncuțe pe nume Ugla, care vine în Reykjavik și devine servitoare într-o familie bogată. Fata rămâne gravidă și face un avort. Ei bine, la scurt timp după editarea cărții, Laxness a fost convocat pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru fenomenul artistic în sine mi-am probat-o, într-un fel sau altul, în toate scrierile mele. De exemplu, cel de-al doilea roman al meu este despre un artist care vine în Islanda cu o expoziție. Pe durata narațiunii, cititorul cunoaște profilul acestui personaj ciudat, transferându-se în „pielea” lui, privind lucrurile cumva din interior. În anii trecuți, m-am concentrat asupra scrierii unor romane. De câteva ori am obținut o bursă de la guvern, special instituită în beneficiul creatorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
forma în care eu eram capabil să construiesc un roman. Și cele două capodopere ale mele, Animale bolnave și Bunavestire, duc la vârf acest tip de structură: în Animale... cele două „registre” epice alternează și se epuizează, se „neagă” reciproc, narațiunea realist-obiectivă este contrapunctată și „negată” în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ochii pentru a-l vedea pe Copilul Paradisului. Așezat pe o piatră, printre spectatori, mi-l imaginez, cu puțin înainte de afirmarea personalității lui, la o reprezentație a spectacolului Oedip la Colona. Încearcă mila și groaza. Ascultă, se lasă vrăjit de narațiune. În rolul titular e chiar el. Suspină, lansează invective, bate din picior. Stăpânește un pic limba lui Sofocle, ca toți galileenii cultivați. Galileea e o regiune de frontieră, mult mai elenizată decât Iudeea, în contact fiind cu lumea feniciană și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rămânea decât să se desfășoare în timp și spațiu, să pună în pagină monologuri și dialoguri, să aleagă ritmul și viteza discursului, să instituie o atmosferă și, mai ales, să sugereze stări sufletești. Relatările lui despre întâmplări vechi ori recente, narațiuni adesea melodioase, își asociază magia amintirii și penumbrelor; vocația rapsodică se lasă invadată de filoane lirice impresive, de poeticitatea subconversației, mai exact de indicibilul minutelor de reverie. Pe scurt, în Sadoveanul tuturor vârstelor fuzionează observatorul multiobiectual și gânditorul negrăbit; tipic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cazul Eugeniței Costea (1936), Valea Frumoasei (1938) și Ostrovul lupilor (1941). În 1944 Anii de ucenicie. VI Pe marginea romanului Șoimii (în fapt, un poem eroico-romantic), N. Iorga scria că autorului îi lipsește "cetirea trebuitoare"; altfel spus, perspectiva istorică a narațiunii din 1904 era precară. Imputare aplicabilă, de altfel, și istorisirii Vremuri de bejenie (1907), ca și romanului Neamul Șoimăreștilor (1915). La maturitate, un Sadoveanu atent apelează metodic la documente; cu cinci ani înainte de romanul Nunta domniței Ruxanda (publicat în 1932
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
buzunar. A ajuns pă locuri năstămite, pă gârle năstămite. A luat șî el piatră năstămită ș-a băgat în buzunar să arate sămn la împărat. Când a ajuns - la Sfântu Soare” (Valea Mănăstirii - Argeș). Densitatea predicatelor dă un ritm alert narațiunii care desfășoară un film amețitor, de o viteză provocată prin puteri magice. Perfectul compus al indicativului contribuie fundamental la efectul halucinant al cursei, fiecare gest fiind făcut cu o rapiditate ce nu-l lasă să fie perceput decât ca deja
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
s-a demonstrat legătura directă a imaginii fonice cu semnificația amplă a textului. Intensitatea vocalelor deschide în plan sonor perioade ce respectă gradarea afectivă a eveni¬mentelor și dinamismul transmis, în plan direct, de semnificanții lingvistici. „În structura internă a narațiunii populare, dimensiunea fonetică este relevantă, nu atât în sine, din perspectiva unităților constitutive și a figurilor fonetice, cât mai mult prin complementaritatea în care intră cu categorii prozodice: ritm și rimă interioară”. Muzicalitatea crescută a realizărilor artistice înlesnește intrarea în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dumneavoastră, n-aveț’ timp, numa’ timp, odat-ontinerit cu douzăci di ai”. Comparația apropie „lumea desfășurării evenimentelor, mai ales din perspectiva spațiului și/sau a timpului”, atunci când naratorul simte că dimensiunea ficțională forțează prea mult capacitatea imaginativă. Sentimentul firescului nu părăsește niciodată narațiunea, indiferent de hierofaniile și minunile la care devenim martori. Mentalul tradițional românesc face omul să se simtă acasă în toate dimensiunile ontologice, pentru că ele seamănă întotdeauna cu ceva deja cunoscut. Nimic nu se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]